Irina Loghin, un mit al muzicii populare româneşti

Voteaza articol:
Se încarcă...
· 28.242 afisari

George PETROVAI

Spui Irina Loghin şi de îndată ai faţa ochilor acea doamnă frumoasă şi distinsă, care de peste 40 de ani poartă stindardul muzicii populare româneşti pretutindeni în ţară şi înafara graniţelor ţării.

Este de la sine înţeles că fără o înzestrare specială nu ai cum să ajungi în fruntea interpreţilor de mare clasă şi apoi să te menţii pe aceste poziţii decenii la rând într-o asemenea manieră determinantă, încât pentru mai multe generaţii de ascultători, stilul tău inimitabil să se confunde cu însăşi muzica de cea mai aleasă factură, indiferent de speciile abordate: doine, balade, colinde, cântece de dragoste, de nuntă sau de leagăn.

Iar Irina Loghin a dovedit cu prisosinţă că are toate acele însuşiri necesare unei interprete de excepţie: timbru vocal de o frumuseţe răscolitoare şi o atare enormă priză la public, încât a stârnit gelozia răzbunătoare a Elenei Ceauşescu, într-un asemenea grad că redactorii de televiziune se fereau de ea pe stradă ca de-o ciumată, cu toate că – după cum mărturiseşte artista – “cinsprezece revelioane , unul după altul, le-am petrecut în familia Ceauşescu”. Fireşte, n-a făcut-o din plăcere, atunci când – se confesează mai departe marea interpretă – “an după an simţeai nevoia să stai în familie”. Dar era ordin, şi ce altceva putea să facă până şi o ilustră artistă de talia Irinei Loghin, în acele condiţii arbitrare când valoarea era în general redusă la ascultare şi supunere împinsă până la umilinţă!…

Pe lângă acest “mare talent de a cânta frumos” despre care aminteşte Ion Cernea, soţul Irinei, mult îndrăgita interpretă a fost din plin înzestrată şi cu alte multe haruri: sensibilitatea înnăscută, dorinţa perpetuă de-a alina suferinţele semenilor, motiv pentru care şi-ar fi dorit să fie asistent medical, tenacitatea şi perseverenţa, dragostea de natură şi de frumosul autentic, ataşamentul de amintiri şi familie, nobila iertare a prigonitorilor de altădată şi încrederea neţărmurită în capacitatea înnoitoare a generalului uman, nicicând pângărit în esenţa sa de ură, minciună sau prefăcătorie.

Din amestecul unor atari însuşiri în creuzetul favorii divine a rezultat aliajul de mare preţ ce defineşte personalitatea umană şi artistică a Irinei Loghin, lucru de care ne încredinţează nu doar membrii familiei sale (soţ, copii, fraţi, surori), ci şi nenumăraţii artişti cu care a colaborat în lunga şi fascinanta sa carieră, respectiv actorii pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului: Benone Sinulescu, Gheorghe Zamfir, Ion Dolănescu, Gheorghe Turda, Daniela Condurache, Eugenia Moldoveanu, Cristina Stamate, Dem Rădulescu, Cornel Constantin, Ileana Stana Ionescu, Florin Piersic etc.

Astfel, dacă Ion Dolănescu mărturiseşte că şi acuma rămâne înmărmurit atunci când ascultă melodiile Irinei, cu toate că se cunosc din anul 1966, pentru Daniela Condurache ea este “o persoană cu totul specială”, în timp ce marele actor Dem Rădulescu i-a lăsat cuvinte de înaltă apreciere artistică, înainte de a-şi lua rămas bun de la această lume: “…Irina Loghin descinde din marile nume ale muzicii populare româneşti: Maria Tănase şi Maria Lătăreţu. Sărut mâna în faţa vocii sale melodioase, catifelate, o voce inconfundabilă”.

Nu voi insista asupra inflexiunilor şi înmlădierilor cu aromă de vrajă din vocea Irinei Loghin, căci la acest capitol lucrurile sunt indiscutabile, după cum ne asigură şi renumita soprană Eugenia Moldoveanu, pentru care Irina Loghin este nici mai mult nici mai puţin decât “un artist desăvârşit, cu o voce unică”.

Ştiu, de altminteri, că acesta-i adevărul, pentru că dacă întotdeauna mi-a făcut plăcere să ascult senzaţionalele melodii ale Mariei Tănase, pot spune că în ceea ce mă priveşte (şi ca mine sunt atâţia alţii!), eu am crescut şi mi-am hrănit până la o anumită vârstă sensibilitatea cu melodiile duioase ale Irinei Loghin, Mariei Ciobanu şi Sofiei Vicoveanca. Apoi preocupările mele cultural-artistice au cârmit înspre filosofie şi s-au lăsat serios infuzate de raţionalitate, după cum excepţionalul drum artistic al Irinei Loghin, aidoma altor artişti de mare gabarit, s-a lăsat infuzat de anumite năzuinţe politice.

N-am idee cum se împacă arta cu politica de pe la noi, îndeosebi atunci când eşti parlamentar în opoziţie, însă ştiu că după modelul lui Emil Cioran, eu încerc să mă deparazitez de filosofie, adică încerc o redirecţionare a cumpenei dintre facultăţile minţii şi cele ale inimii…

*

Ce anume m-a determinat să scriu tocmai acum acest text despre arta interpretativă a Irinei Loghin? Motivul principal rezidă în noul compact disc (CD) difuzat de Jurnalul Naţional împreună cu materialul informativ despre viaţa şi activitatea artistei, material cuprins în anexa intitulată Ediţie de colecţie.

N.B. Graţie acestei lăudabile iniţiative a Jurnalului Naţional, am avut şansa să ascult interpreţi excepţionali precum Gheorghe Moţoi sau Alexandru Cercel, despre care habar nu aveam mai înainte…

Am ascultat discul Irinei de mai multe ori, cu emoţie sporită de la o audiţie la alta, apoi am citit cu multă atenţie materialul informativ, după care mi-am zis că a cam sosit momentul să fac ceea ce trebuia făcut cu mult timp înainte.

Hotărârea mea a devenit deodată grabnică şi definitivă, atunci când am citit că artista este ca şi mine vegetariană şi că nu a cântat niciodată melodii sexy sau porno, ci doar melodii lăutăreşti, “cu texte mai uşoare, mai comerciale”. Precizarea netă a artistei: “Ceea ce s-a spus a fost o aberaţie!” m-a convins, cu toate că auzisem din mai multe surse despre existenţa unor asemenea înregistrări, total nedemne pentru o artistă de talia Irinei…

Am spus înainte că nu voi insista asupra vrajei şi duioşiei indescriptibile din muzica Irinei Loghin. N-o voi face din următoarele două motive:

1)Aceasta-i particularitatea distinctivă şi unanim recunoscută a muzicii Irinei, prin care ea şi-a asigurat locul în loja de onoare a muzicii de cea mai aleasă simţire artistică;

2)Muzica este cea mai pură şi mai inefabilă dintre arte. Prin ea se realizează cel mai profund şi mai răscolitor dialog între inimi şi suflete. Cum muzica se adresează în exclusivitate simţirii şi cum impresia stârnită de ea în rândul ascultătorilor se cuantifică în profunzimea şi intensitatea emoţiilor provocate, se cheamă că ea şi-a atins scopul său sublim atunci când inimile celor care o ascultă intră în rezonanţă magică cu inima atotîncăpătoare a artistului.

Iată de ce voi face anumite aprecieri asupra versurilor pe care sunt aşezate melodiile Irinei Loghin. În primul rând se constată fluenţa şi firescul versurilor: nimic încărcat, nimic forţat, totul curge lin şi suav înspre urechea şi inima ascultătorului, răpit peste poate de un farmec anume amestecat cu dor, chiar atunci când apare acelaşi refren, ca de pildă foarte frecventul “măi”.

Ba mai mult. În trista şi extrem de emoţionanta melodie Întoarce-te, bade-n sat, refrenul “A, doina, doina, doina” este cântat după fiecare vers, şi cu toate astea nu deranjează câtuşi de puţin. Dimpotrivă, refrenul se armonizează perfect cu structura internă a cântecului şi contribuie la admirabila susţinere a liniei sale melodice. Cu o inegalabilă forţă de sugestie, care acţionează asupra ascultătorului până în vecinătatea lacrimilor provocate de dorul sfâşietor după cineva nespus de drag, interpreta îl imploră pe iubit, alias badea, să revină în sat. Pentru a fi cât mai convingătoare, la ce argumente va recurge? La dorul mamei după cel plecat, respectiv la elementele care le-au configurat copilăria şi mai târziu dragostea: “Fie-ţi dor de maica ta,/ Că şi ea te-o aştepta./ Aminteşte-ţi pajiştea/ Ce ne-a ştiut dragostea;/ Doina dulce din caval,/ Luna când urca pe deal,/ De salcâmul înflorit,/ Sub care-am copilărit;/ De portiţa cu nuiele/ Şi de cântecele mele…”

Fata îndrăgostită din cântecul Irinei se dovedeşte a fi o adorabilă Sunamita modernă, celebrul personaj din Cântarea cântărilor, atât prin ardoarea înduioşătoare cu care-şi cheamă iubitul, cât şi prin elementele naturale pe care se sprijină tăria invocării sale.

Dar nu numai în acest cântec interpreta recurge la elementele naturale şi eterne (codru, deal, râul Prahova, vânt, stele etc.) pentru a exprima trăinicia dragostei ori persistenţa maladivă a dorului. Astfel, deşi în cântecul Of dor, of mor, artista constată că “…ai iubit cât ai iubit/ Şi nimic n-ai folosit,/ Mai rău ai îmbătrânit/ Din pricină de iubit”, totuşi în Cei trei brazi de la Sinaia, ea invocă vântul după cum urmează: “Zboară mai sus decât norul/ Şi adu-mi acasă dorul;/ Fără ploaie sau furtună,/ Vino cu neica de mână…”

Ori prin această strânsă corespondenţă cu elementele naturii, ce urcă până la invocare, suntem transpuşi în lumea mirifică a baladei Mioriţa, pe care – de altminteri – inegalabila Irina Loghin o interpretează cu multă graţie şi simţire artistică.

Al doilea buchet de melodii din bogatul repertoriu al artistei noastre, după melodiile de dragoste şi dor, îl formează cele ce deplâng despărţirea de mamă: Mi-ai dat, mamă, cântecul, Mamă, m-ai crescut de mică etc. De altfel, Irina recunoaşte că melodia Mi-ai dat, mamă, cântecul i-a adus consacrarea, după ce tot ea lansase ideea despărţirii de mamă.

Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive în ceea ce priveşte repertoriul celebrei interprete, să mai semnalăm grupul de melodii în care Irina fie că ne introduce în atmosfera de basm a datinilor (nunta în Azi în sat e nuntă mare, respectiv munca la războiul de ţesut în M-a pus maica la ţesut), fie că dă sfaturi utile fetelor de măritat (Fetelor, mă ascultaţi) sau îi sfătuieşte în cântecul Mamelor, de sunteţi mame pe tinerii căsătoriţi cum să se comporte în continuare cu părinţii pe care tot după datină i-au părăsit, lăsându-i singurei şi cu “inima friptă”: “Dragă fată, drag flăcău,/ Ascultaţi de sfatul meu:/ Azi te duci la casa ta,/ Dar părinţii nu-i uita…”

De remarcat că multe din cântecele Irinei sunt admirabile dialoguri muzicale: dialogurile efective şi de mare succes purtate în prima parte a carierei sale cu îndrăgitul solist Benone Sinulescu, ori – aşa cum deja am menţionat – chiar cu elementele aflate în natura înconjurătoare (vântul, brăduţul etc.), cărora li se adresează în momente de mare restrişte cu mai multă încredere şi sinceritate decât unor persoane. Este binecunoscutul proces de animizare al basmelor, fără de care acestea ar fi mult mai sărace în emoţii şi învăţăminte.

Sobrietatea este o altă remarcabilă caracteristică ce face cinste artei interpretative a Irinei Loghin. Adică fără lălăieli şi tărăgăneli de prisos, cu toate că este o adevărată modă în anumite zone ale cântecului popular şi cu toate că Irina ar fi putut s-o facă mult mai bine ca alţi interpreţi, că doar profesorul de canto, Octavian Cristescu, i-a spus de cum a auzit-o cântând prima oară: “Tu ştii că ai o perlă în gât?!” Ori, aşa cum prea bine se ştie, sobrietatea aduce cu sine un spor de puritate şi claritate. Fără teama de-a greşi, putem spune că acesta-i sistemul referenţial al artei interpretative, din care se hrăneşte formidabila prospeţime a cântecului Irinei Loghin: timbru-puritate-claritate.

George PETROVAI

Sighetul Marmaţiei


Daca ti-a placut articolul, urmareste Totpal's Daily News pe FACEBOOK şi TWITTER!


Publicat de pe 26 Mai 2011 in Stiri Exclusive. Puteti urmari raspunsurile la acest articol folosind fluxul RSS 2.0 iar daca aveti cateva minute libere ne-ar interesa parerea dumneavoastra. Nu ezitati.

4 Comentarii for “Irina Loghin, un mit al muzicii populare româneşti”

  1. Danna

    Felicitari pentru acest articol!!!Nu am mai citit ceva atat de frumos!!!!Ati descris-o perfect pe dna Irina Loghin!!!Merita numai cuvinte de lauda,tot respectul si toata dragostea noastra,a tuturor romanilor!!!Irina Loghin este cel mai special artist roman al tuturor timpurilor prin tot:timbru unic,frumusete fizica si sufleteasca…intr-un cuvant:UNICA!!!!

  2. Radu

    Într-adevăr, multe felicitări! Este cel mai bun articol adresat Irinei Loghin pe care l-am citit. Tot frumosul pe care şi eu l-am văzut în această artistă este scris aici. Bravo George Petrovai!

  3. PRIPA

    Irina Loghin-marea doamna a cantecului romanesc inconfundabila si pe placul tuturor!

  4. uja vladut

    sarut mana doamna irina loghin ma numesc vladut sunt din comuna gagesti vaslui si vreau sa va trasmit multa sanatate bucuri si multa fericire imi doresc sa va cunosc imi place foarte mult cum cantati va admir si va iubesc din tot sufetul meu .in fiecare zi va ascult cantecelele si imi doresc sa cant inpreunq
    cu dumneavoastra ,am venit in vacanta de vara la o matusa mea din Onesti,si am fost la studioul de inregistrari radio Kit de oarece familia spune ca nu am voce.dar pe mine ma incurajat preotul din sat si mea spus sa apelez la cineva care poate sa ma ajute.sunt un copil cu frica de dumnezeu.cu respect Vlad

Parere ta

Vizitatori acum pe site

Pag. Facebook “Totpal’s Daily News”>

stiri targoviste

Facebook “Consiliul Local Busteni”>

Pag. Facebook “Remember Busteni”>

Participa si tu la ” BURSA LOCURILOR DE MUNCA in Busteni si imprejurimi “

Pag. FB “Bursa Locurilor de Munca”>

stiri targoviste
Primaria Busteni

Articole RECOMANDATE !!!

Copyright © Mihai Mircea Totpal. Toate drepturile sunt rezervate. Statistici oferite de Google Analytics si Feedjit.