Sinaia. O reuşită de anvergură in muzica

De 11 ani, Sinaia găzduieşte un festival aparte care, sub genericul „Enescu şi muzica lumii“, alătură muzicieni de cotă din ţară şi din lume, invitaţi de directorul artistic, violoncelistul Marin Cazacu, să evolueze împreună în seri camerale de mare frumuseţe. Crescînd de la o ediţie la alta, beneficiind şi de prezenţa unor interpreţi români stabiliţi în străinătate (precum Silvia Marcovici, Liviu Prunaru, Mihaela Martin), apreciată constant de un public extrem de numeros, manifestarea şi-a diversificat „oferta“, propunînd şi concerte în aer liber, dar mai ales, în ultimii ani, o nouă orchestră creată de acelaşi entuziast şi profesionist fondator şi coordonator. Acesta, selectînd din toată ţara tineri cu vîrste între 14-25 de ani, a alcătuit, în 2008, Orchestra Română de Tineret, care sună impresionant sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal. Lucrînd cu ei, maestrul face o adevărată şcoală, prin care îi formează ca instrumentişti capabili să înţeleagă partitura, să o interpreteze în cel mai real sens al cuvîntului, să se integreze într-un ansamblu, rezultatul fiind o mare familie care… cîntă incredibil de frumos.

Aşteptaţi şi de această dată cu nerăbdare, orchestra şi maestrul său au susţinut (la Buşteni, la Ateneul Român şi la Sinaia) un program dificil (Strauss, Wagner, Ceaikovski), realizat cu fluenţă, precizie, bogăţie de culori expresive, dar mai ales cu o prospeţime şi o implicare pe care, din păcate, nu le găsim la alte orchestre „cu nume“. Reuşita acestui demers l-a determinat pe Marin Cazacu să construiască, la această ediţie, un alt ansamblu asemănător, dar cameral, alcătuit din adolescenţi pînă în 19 ani, descoperind, la rîndul lor, tainele colaborării într-o orchestră sub conducerea unui alt maestru – Horia Andreescu, care a avut ştiinţa şi răbdarea necesară, dar şi umorul obligatoriu pentru a-i atrage. Ei au interpretat, în primul lor concert, Simfonia copiilor de Leopold Mozart, încîntătoare ca atmosferă şi vervă (completată cu jucării, coifuri colorate, păsărele de ceramică umplute cu apă) şi în special cu un sunet incredibil de bun, cu omogenitate, consistenţă şi farmec, aşa cum au fost, de altfel, şi simfoniile de Mozart şi Beethoven, entuziast aplaudate. Melomanii şi muzicienii au fost uimiţi şi încîntaţi că nişte copii (fie ei şi talentaţi) pot cînta la un asemenea nivel sub îndrumarea unui dirijor care s-a amuzat alături de ei, dar… a făcut minuni.

Ca şi „orchestra mare“, Orchestra Sinfonietta Junior poate fi prezentată pe orice scenă ca etalon al pregătirii, seriozităţii şi dăruirii celor din tînăra generaţie (care refuză – încă – să recunoască faptul că… după absolvire nu are nici o şansă în ţară…). Au fost, cu siguranţă, punctele de vîrf ale festivalului, dar Marin Cazacu – deopotrivă excelent pedagog – a dorit să-i pună în valoare pe tinerii instrumentişti şi în alte seri, aşa încît au evoluat, în Parcul Ghica, şi în seara inaugurală a „Generaţiei mileniului III“, în ORT Brass Ensemble („de la clasic la divertisment“) şi în programul Cvartetului Gaudeamus (colaborînd cu instrumentişti valoroşi şi cu tenorul Daniel Magdal, de asemenea în piese lejere). În eleganta sală a Cazinoului, ei au evoluat într-un cvartet de suflători care au cîntat (într-o lucrare mozartiană) alături de pianistul Andrei Licareţ (ascultat şi ca solist în opusuri de Beethoven şi Chopin, abordate cu delicateţe şi o elaborare aparte), în ansamblul de 10 violoncele, colaborînd chiar cu profesorul şi mentorul lor (în pagini de Villa Lobos şi Piazzolla, superb conturate) sau în grupul de solişti ai Orchestrei Române de Tineret, în compania pianistei Verona Maier (creaţii enesciene). Sub semnul tinereţii şi al performanţei s-au aflat şi serile Cvartetului Renaissance (Schubert, Beethoven, Th. Grigoriu). De altfel, şi deja cunoscutul Romanian Piano Trio se poate încadra (încă) printre tineri, oferind versiuni deosebite (Dvorak, Breton) sau mai puţin închegate (Haydn), dar mult gustate de public. Desigur, în festival s-au regăsit şi interpreţi maturi, cu experienţă, de categorii variabile. Camerata Barocco a evoluat la Biserica Catolică în lucrări de epocă bine realizate, soprana Bianca Manoleanu şi pianistul Remus Manoleanu au abordat lieduri în parte mai puţin cunoscute (la Cazinou) sau miniaturi de factură religioasă (la Biserica Ortodoxă din Predeal), alături de clarinetista elveţiană Elisabeth Ganter, pianiştii Valentin şi Roxana Gheorghiu optînd şi de această dată pentru partituri la 4 mîini (Schubert, Chopin, Rachmaninov, Brahms, Dvorak, maestrul transpunînd şi prima Rapsodie enesciană). Un moment deosebit a fost reîntîlnirea cu interpreţi români sosiţi din Elveţia (Bogdan Zvorişteanu), Spania (Cristian Ifrim şi soţia sa, Maruxa Llorente), Germania (Marius Nichiteanu), cu foşti colegi precum pianista Steluţa Radu şi acelaşi neobosit Marin Cazacu (în cvintete de Schumann şi Schubert), reuşind să se relaţioneze şi să „simtă“ intenţiile expresive în ciuda unui număr mic de repetiţii, tocmai pentru că valoarea şi plăcerea de a „face muzică“ îşi spun cuvîntul. O „pată de culoare“ a fost rapsodul Ion Creţeanu în folclor arhaic românesc din Muntenia (Centrul Cultural „Carmen Sylva“).

Privită în ansamblu, ediţia a XI-a a Festivalului de la Sinaia, care prin tradiţie se încheie de ziua lui Enescu (19 august), a fost o reuşită de anvergură şi mai ales o şansă extraordinară pentru tinerii instrumentişti, un dar şi pentru spectatorii care invadau sălile; şi aceasta în condiţiile în care Ministerul Culturii a desfiinţat Centrul European de Cultură Sinaia (care susţinea substanţial manifestarea), iar la solicitarea lui Marin Cazacu de a se implica într-un fel în demersul său generos nici măcar nu a răspuns, ca şi Ministerul Învăţămîntului, de altfel, deşi, în fond, a fost un act de educaţie, de studiu performant adresat tinerilor „din subordine“. Entuziasmul său, pasiunea şi convingerea că trebuie făcut ceva pentru a promova noua generaţie şi că iubitorii muzicii merită mereu tot ce e mai bun într-un festival derulat sub semnul lui Enescu l-au ajutat ca, prin Fundaţia sa, „Prietenii muzicii – Serafim Antropov“, şi cu implicarea Primăriei Sinaia, evident şi cu sponsori care (spre deosebire de oficiali) au înţeles importanţa şi valoarea festivalului să realizeze, în cele 11 zile, momente de referinţă, pe care le vom păstra multă vreme în amintire (preluate în parte de Radio România Cultural şi TVR Cultural).

Mă întreb ce va mai „inventa“ Marin Cazacu pentru ediţia 2011?

SURSA: http://www.observatorcultural.ro

Publicat de Mihai Mircea Totpal pe 4 Sep 2010 in Fără categorie. Puteti urmari raspunsurile la acest articol folosind fluxul RSS 2.0 iar daca aveti cateva minute libere ne-ar interesa parerea dumneavoastra. Nu ezitati.