Eşti în Sinaia şi ţi-e foame. Pînă aici avem un scenariu perfect credibil. Ai buget mediu, deci poţi să te înfigi destul de liniştit în majoritatea restaurantelor din oraş. Aşa că faci o alegere. Din plictiseală, te duci la o căsuţă pentru care nu există un cuvînt tehnic care s-o descrie, doar că aş plasa-o undeva între gheretă şi cocioabă. Localul ăsta, la cum arată, n-ar fi prima ta alegere. N-ar fi nici a doua şi, sincer, nici a treia. De fapt, ar fi undeva imediat sub o şaorma şi deasupra unei pîini cu cabanos mîncate pe capota maşinii.

FILE_AAC090-077C59-CB52B1-C4D045-D25D76-E3C0B2

La Moşu arată ca o bodegă mică din lemn, înghesuită între centre de închiriat schiuri şi pe care de-abia o observi între celelalte restaurante mai de fiţe din zonă. De fiecare dată cînd intri acolo, peisajul e acelaşi. Restaurantul e gol, moşu’ însuşi stă la o masă şi citeşte ziarul, ridicîndu-şi uşor ochii pe deasupra ochelarilor de pe nas, de verificare. Chelneriţa stă pe un scaun înalt, cu picioarele încrucişate şi mîinile în poală. Total neanimată pînă la intrarea clientului. Cum nu e deloc ocupată, vine cu meniul înainte să îţi atingă fundul scaunul şi-apoi trece în stand-by la doi metri mai în spate. Cînd îi dai comanda se pierde, nu mai ştie cine ce a comandat, cît de băut, cît de mîncat, dar o scoţi pînă la urmă la capăt cu multe gesticulaţii, prin care-i desenezi diagrame explicative cu mîinile în aer. Cînd aduce băuturile, a greşit cîteva. Procentual, vreo 30%.

Dacă vrei să mergi la toaletă, altă tragedie. Trebuie să ieşi din restaurant, să urci nişte scări şi să foloseşti toaleta de la un centru de închiriat schiuri. Voi aţi dat vreodată peste un schior pe budă? Cu pantalonii ăia mulaţi pe vine, dar totuşi foarte sigur pe poziţia sa de stat pe vine?

Şi totuşi, după ce ţi se pune mîncarea în faţă, începe magia. Toate stîngăciile de pînă atunci ale restaurantului sînt iertate. Mîncarea are gust viu. Nu sînt reţete fabuloase, cu cine ştie ce ingrediente, dar sînt făcute cu spirit şi cu meşteşug. De la carnea bătută bine, dar care mai are măcar un strop de grăsime, la sosul gros, dar nu făinos, amestecat fin cu legume, pînă la cartofii prăjiţi în felii babane şi cu brînză rasă peste ei.

Fără nici o exagerare, escalopul de pui e mîncarea ce mi-a marcat vizitele la Sinaia. Nu mă entuziasmez să merg la Peleş cît mă agit cînd aflu că o să merg la La Moşu.

Bursucul Gastric

Bucătărie: ***; Preţ: $$; WC: ♦♦♦.

SURSA: http://catavencu.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Breaking News

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Relu N. ALEXANDRU – DINCOLO DE (UNI)VERS (POEZII)

DINCOLO DE VERS (Matematică Stănesciană) *** Unu plus unu fac doi, Tu și cu mine adunați, …