Home Breaking News Stiri Externe Copiii românilor din Italia, “adevăraţii noştri ambasadori”

Copiii românilor din Italia, “adevăraţii noştri ambasadori”

16 min read
0
0
155

Nicu Moraru (Propatria)

Nicu Moraru, preşedintele asociaţiei “Propatria” din Roma, a fost ofiţer în armata română, artilerist. Originar din zona Focşani, a plecat în străinătate în urmă cu 12 ani alături de soţie. Modest, atent la cuvinte, organizat, Nicu Moraru a organizat într-un an activităţi cât alte asociaţii în trei. A organizat un festival în cadrul căruia a premiat copii români care excelează în diferite domenii. Lui Nicu Moraru îi lipsesc prietenii de acasă pe care îi găzduieşte cu plăcere când vin în vizită în România.

Domnule Nicu Moraru, când aţi venit în Italia?

«Ne-am transferat în Italia în 1999, cu două zile înaintea trecerii în noul mileniu. Ne-a fost greu

precum tuturor celor care au făcut acest pas de a lua calea străinătăţii, mai ales că eram doar eu cu soţia. Copiii ramăseseră acasă. I-am revăzut abia după doi ani, când am reuşit să ne reîntregim familia. Povestea mea nu e povestea de succes pe care toţi doresc să o audă. E povestea comună a majorităţii celor care au emigrat în acea perioadă. Muncile pe care le-am făcut, atât ca angajat, cât şi ca mic întreprinzător, ne-au dat posibilitatea să ne cumpărăm o casă a noastră, să trăim decent şi să ne creştem copiii- de care suntem exagerat de mândri -în mod frumos şi sănătos. Totul în rest e plăcerea de a trăi într-o anumită normalitate şi mai ales într-un oraş-capitală ca Roma care continuă să ne surprindă de fiecare dată cu câte ceva nou şi interesant la nivel de cultură, istorie, artă…»

De ce aţi înfiinţat o asociaţie?

«Nu am gândit-o în mod expres, dar probabil acolo în suflet a existat de mult dorinţa de a participa şi organiza activităţi pentru comunitatea noastră. A fost o vreme când trăiam cu impresia că singurele “manifestări culturale” româneşti erau întâlnirile din parcuri sau marile parcări, la adăpostul fumului de grătare, al berii şi al muzicii cu iz oriental. Mai târziu am aflat că existau şi asociaţii care trudeau să facă lucruri frumoase şi de calitate, rămase din păcate mai puţin cunoscute şi publicizate. Scânteia înfiinţării asociaţiei a venit în timpul vacanţelor petrecute în compania prietenilor, mulţi dintre ei italieni şi de alte naţionalităţi, care erau interesaţi de cultura, geografia, istoria mai mult sau mai puţin recentă a României. Uneori se arătau indignaţi ei înşişi, că o comunitate atât de mare, cum între timp devenisem, nu îşi poate expune şi demonstra eficient şi suficient valorile naţionale, în cadru organizat. Vorbind cu aceştia despre România, îmi surprindeam adeseori proprii copii atenţi la fapte sau locuri de care nu-şi mai aminteau sau nu ştiuseră niciodată nimic. Aşa am început să credem, împreuna cu un mic grup de prieteni entuziaşti, că şi alţii ca noi mai pot să se emoţioneze ascultând o poezie de Minulescu, muzica lui Ciprian Porumbescu ori privind un tablou de Cucerzan.

Am gândit că într-un cadru organizat, ca asociaţie culturală înregistrată legal în ianuarie 2010, am putea face mult mai mult pentru a ne aminti împreuna de noi, cei de acasă şi să ne destindem puţin noi, obosiţii de aici.»

De ce Propatria?

«Cu siguranţă nu ca mesaj naţionalist sau ieftin patriotic. Regizorul Eugen Ciocan, membru de onoare al asociaţiei noastre, spunea cu puţin timp în urmă, în cadrul Festivalului organizat de noi în luna mai, că “probabil trebuie să pleci din Patrie ca să înfiinţezi o asociaţie Propatria şi trebuie să fii la Roma ca să afli că românii pot fi oameni serioşi cu copii minunaţi“.

De fapt, de la bun început, obiectivul principal al preocupărilor noastre au devenit copiii şi tinerii, grup ţintă adesea uitat de organizatorii de evenimente. Ne-am propus să facem împreună pentru copiii noştri ceea ce de un singuri reuşim tot mai greu: să le creem memoria rădăcinilor lor! Am descoperit totodată, uneori din întâmplare, cazuri de copii români care nu numai că aveau rezultate excelente la şcoală şi în activităţile extraşcolare, dar reuşeau să facă performanţă la nivel naţional şi chiar internaţional. Cine alţii, dacă nu aceştia, pot fi consideraţi cei mai îndreptăţiţi să poarte titlul de onoare de “Mici Ambasadori ai României”?»

Aveţi un program în acest sens? Cine sunt micii Ambasadori?

«De aici a pornit principalul nostru proiect, care îşi propune identificarea între elevii români stabiliţi în Italia pe acei tineri sau copii ce excelează în activităţi extraşcolare, în scopul de a-i face cunoscuţi şi apreciaţi de comunitatea româneasca de aici, dar şi în România, de a-i sprijini şi promova pe cei mai merituoşi în continuarea activităţii lor. Visul meu e să reuşim să le acordăm un ajutor substanţial constând în burse de studiu sau pregătire care să vină în întâmpinarea greutăţilor financiare suportate de părinţi, pentru ca ştim cu toţii ce eforturi presupune marea performanţă.

În perioada 29 mai – 5 iunie, în cadrul primei editii a Festivalului Propatria, am reuşit să organizăm o serie de activităţi de excepţie la Accademia di Romania la Roma, printre care expoziţiile a doi mari artişti contemporani, graficianul Mihai Pânzaru-PIM şi maestrul fotograf Eugen Ciocan, ca pretext al spectacolului de gală oferit în cinstea şi cu participarea tinerelor talente, atât români, cât şi italieni.

 

30 de copii premiaţi

Au fost premiaţi cu diplome şi trofee circa 30 de copii care au fost deopotrivă spectatori şi protagonişti. Aş vrea din tot sufletul să-i amintesc pe toţi, dar mă voi opri la cei care anul acesta au obţi nut premiul Propatria de excelenţă: Andreea Ştefănescu (17 ani), componentă a echipei naţionale a Italiei de gimnastică ritmică, actuală campioană mondiale, Daniela Movileanu (14 ani), campioană naţională a Italiei categoria sub 16 ani la şah, Adrian Nicodim (18 ani) student la Conservatorul din Verona, pianist cu un palmares de excepţie, Laurenţiu Ilina şi Beatrice Ion (15 şi 14 ani ) componenţi şi jucători titulari în echipa campioană a Italiei la basket în scaun cu rotile “Santa Lucia -Roma”, Emanuela Gabriela Ionică, câştigătoare a importante premii literare, cât şi talente cu un promiţător viitor, ca pianiştii Iulian Stoica şi Denisa Curtasu.

De asemenea, au fost premiaţi profesorii, şcolile şi societătile care s-au ocupat de pregătirea lor îndrumându-i pentru atingerea acestor rezultate, şi ţin să precizez că aceştia au apreciat iniţiativa noastră considerând-o îndreptăţită şi necesară pentru menţinerea identităţ ii naţionale a elevilor lor.

Faptul că am convins entităţi ca Senatul Republicii Italiene, Provincia şi Primăria RomeiAmbasada şi Accademia di Romania să ne acorde încrederea, aprobând patronajul lor pentru eveniment, a fost extrem de gratificant pentru noi ca şi organizatori, dar mai ales pentru protagonişti. Pentru a doua ediţie, din 2012, gândim chiar o participare internaţională prin prezenţa unor copii români din alte ţări. De aceea am legat relaţii de colaborare cu o mulţime de asociaţii româneşti din diaspora. Cer ajutorul tuturor celor care au informaţii despre astfel de copii minunaţi, pentru a-i susţine şi a le demonstra aprecierea noastră de pe acum, nu doar să ne mândrim cu faptul ca sunt români atunci când îi vom aplauda pe marile scene ale lumii sau pe podiumurile competiţiilor sportive la nivel mondial. Despre alte activităţi aş aminti pe cea mai recentă din 29-30 septembrie când împreună cu Forumul Intelectualilor Români din Italia şi Asociaţia Dacia am organizat la Roma o întâlnire cu italianistul Geo Vasile dedicate a doi mari poeţi: George Bacovia şi Mario Luzi.»

Ce urmează?

«Activităţi viitoare: un concert itinerant de colinde şi obiceiuri de iarnă, sper să reuşim să aducem la Roma Grupul de copii “Cununiţa satului” din satul Lieşti-România; un turneu internaţional de baschet under 15 cu participarea unei echipe aparţinând Clubului Sportiv Şcolar din Focşani.»

Crina Suceveanu
SURSA: http://www.gazetaromaneasca.com
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Externe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Anna-Nora ROTARU-PAPADIMITRIOU – Grecia, paşi prin istorie, călător prin timp

Se spune, ca nicăieri nu-i mai frumoasă luna plină, decât atunci când urci pe Acrοpole! De…