Un goût d’éclosion et de choses juteuses”

(„La verger”) Anna de Noilles, comtesse de Brancovan

 

FERICIREA

 *****

Fericirea este o pară zemoasă

Îmi înfig dinţii în ea – e pură, gustoasă,

Un pic amară, uneori,

Ca soarele strivit de nori…

 *

Şi, apoi, fericirea mai este…

***

 

REALITATEA

 *****

De cîteva ori mi-am imaginat

Că sînt fata unui împărat

Care stăpînea pămîntul şi văzduhul,

De i s-a dus duhul!

 *

Dar, dincolo de aparenţe,

Este realitatea îmbrăcată în zdrenţe!

 ***

 

LUPUL PEDEPSIT DE CAPRĂ

 *****

Este palpitant să visezi,

Ca în povestea „Capra cu trei iezi”,

Că lupul va fi, într-un sfîrşit,

Atît de aspru pedepsit !

 *

Dar, acolo, în poveste,

Mai era şi iedul cel mic

Care nu păţise nimic.

Ba, chiar, el era cel care

A plîns cu disperare

Că, idioţii lui de fraţi,

Nu aveau aceiaşi taţi!

 *

Morala fără de morală:

 *

Capra e tot capră, fîrtaţi,

Nu vă mai lamentaţi,

Că, şi lupul din poveste,

Tot fîrtat vă este !

 ***

 

FULGUL DE ZĂPADĂ

 *****

Neştiind ce este moartea

Cum să înţeleg că viaţa

E fulgul de zăpadă

Topindu-se timid…

Atît de multe visuri

Ne amăgesc cu şoapte

Dar timpu-i caravana

Dintr-un deşert arid!

 ***

 

LUCRURI DELICATE

 *****

Fulgul de zăpadă

Umbra păsării

Floarea soarelui coaptă

În cîmpia cerului

Şi cînd în tîmpla mea

Renasc alţi zei

Mai vii

Stelele cad din cer într-o lacrimă

Din care cu veşnicie se adapă

Fluturii striviţi de lumina din lampă

 ***

 

ZAPĂDA ZILEI

 *****

M-a troienit zăpada

M-au nins atîţia ani

Pe mine cine mai poate

Să mă dezăpezească ?

 *

M-au copleşit pădurile

Stejarii cei falnici

Au împietrit în sufletul meu

Mă mai bucură doar păpădia

Cea binecuvîntată cu delicateţe

De Zeu!

 *

Oceanele şi mările m-au atras

În adîncurile lor prăpăstioase

M-au părăsit şi cîmpiile

Cu parfumurile lor simandicoase,

 *

Şi totutşi eu iubesc florile, iubesc iarba,

Şi pe sfioasele căprioare le iubesc

Şi abia mai respir de atîta frumuseşe

Presărată peste sufletul meu pămîntesc!

 ***

 

CÎND BATE VÎNTUL

 *****

Cînd bate vîntul pe cîmpia rece,

Copacii cad răpuşi de umbra lor;

Timpul din viaţă-n moarte se petrece,

Ca ploaia presărată dintr-un nor.

 *

Şi cad zăpezi în zilele amare,

Troienele se-nalţă asasine.

Noi trecem vii prin zilele în care

Ne pierdem şi mai trişti în îndesine!

***

Cristina LILA

28 februarie 2012

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…