S-a dus Pann finul Pepelei, cel  isteţ ca un  proverb
Epigonii, Mihai Eminescu.

Revistă umoristică într-un act

Serialul nr. 3 / Vezi AICI nr. 2 sau nr. 1

ANTON PANN: 
(iese-n faţă, Mariţa stă la tejghea) 
Crâşmăriţă cu mărgele, hei! (vine lângă ea)
Mâine să deschizi devreme,
Să nu mă topesc de sete.
Dacă gura foc îmi ia,
Ai s-o stingi cu gura ta.
 
MARIŢA:
(se apropie de Anton Pann, cu nostalgie în voce)
Blestemat… al meu noroc…
N-am cum stinge al tău foc.
TURTUREL:
(ochii-i sunt numai iubire pentru Măriţa)
La tejghea stă cârciumarul
Cu ochii ţintă pe tine…
Zău că bagă frica-n mine! (se retrage)
Iar m-apuc şi beau tărie,
Să nu plec în pribegie.

 

MARIŢA:
De-ai pleca, spune-mi, ce-aş face?
Să trăiesc… nu mi-ar mai place.
 
ENGHIURLIU:
(le spune cu patimă, avertizându-i)
De vă prinde, vă omoară,
Lege n-are ăst tâlhar!

 

TURTUREL:
De-aia-n fiecare seară
Beau pahar după pahar…
CU TOŢII:
Să-ţi mai treacă din amar
Şi să uiţi de cârciumar!…

 

TURTUREL:
(îi face semn la cobzar să se apropie de masa lor)
La cîrciumiora din Dealu,
Unde-ţi priponeai tu calu’,
(către maestrul Anton Pann)
Şi-l adăpai cu pocalu’…
La murg apă, tu beai vin…
Şi luam merele din sân,
De la mândra bălăioară,
Care te-a iubit o seară…
La Măriţa-n cârciumioară –
Ochi frumoşi de căprioară,
Şi n-a vrut nimic să ceară.
Nici cercei, nici mahmudele;
Ţi-a dat buze subţirele…
Pentr-un şirag de mărgele,
Şi-un buchet de floricele,
S-o strângi  în braţele tele. (lui Anton Pann)
Maestre dragă, ce notă daţi
La iubiţii mei fârtaţi?
(Toţi îl înconjoară pe Anton Pann)
 
ANTON PANN:
Note cam demult n-am dat… (suspans)
Dar, pe cinste, m-au distrat. (mică pauză)
Iar tu din rapsod vestit, (râde)
Azi eşti doctor renumit…
(îl îmbrăţişează, apoi se uită la crâşmăriţă, îi zâmbeşte  cu subînţeles, în timp ce Dodoloanţă-şi face apariţia).
 
NICOLAE FILIMON:
Doctor la suspinul do-ru-lui…
În „SPITALUL AMORULUI”

 

DODOLOANŢĂ:
(lui Pann) Efendi, (îşi scoate pălăria, salută cu o largă reverenţă, iat Tilică îi vine în ajutor să i-o ia) sper, cât am fost plecat, spuneţi drept, nu v-aţi distrat bine?

 

TURTUREL:
(cam abătut, lui Enghiurliu arătând spre Dodoloanţă,)
De-ar fi-ntârziat mai mult…
Nici grijă n-aş fi avut,
Dorul nu i l-aş fi dus;
Cine dracu l-ar fi plâns!…

 

ENGHIURLIU:
Mulţumeşte-te cu-atât…
Nu e mult, şi-l duci în târg,
Şi-ai să-l vinzi pe trei scaieţi (arătând-o pe Măriţa)
Numai voi să rămâneţi.

 

ANTON PANN: 
 (care se scoală să-l întâmpine pe Dodoloanţă, dar mai
mult ca să nu fie Engherliu ce-i zice lui Turturel)
Ce-ţi pot spune, era nevoie de tine.
(priveşte-n sală, apoi la prietenii lui atrăgându-le atenţia)           
Spune, (lui Dodoloanţă) bine eşti, bine te simţi…
(pentru el) Nmai eşti ieşit din minţi? (zâmbeşte)

 

DODOLOANŢĂ:
Cum mă vezi, ma-m lecuit…
Şi sunt tare mulţumit. (se plimbă cu mâinile la spate)
M-am grăbit pentru domnia ta şi doresc să-ţi fac o mare surpriză. Cântăreaţa mea, Noria Georgia, care mi-a promis categoric: „O fac pentru tine, jupâne!…”  îţi va cânta o melodie la care ţin nespus de mult. (către Noria Georgia) Hai privighetoare mică, spune tu din glăsciorul tău de păsărică… despre fata de birău… (pentru el, o priveşte avid) Tare te doresc şi eu! (când vede privirea Mariţei, care i-a citit gândurile, îngheaţă). Pofteşte mai aproape… lângă distinşii oaspeţi, vino Georgia. (către Turturel) Doctore, te-ai convins ce mână de fier în casă? (o prinde de umeri pe Măriţa, o priveşte tandru, dar când îşi observă burta cât un cimpoi – de la care i se trage porecla de umflatu’ Dodoloanţă, face o strâmbătură din nas şi zice pentru el, neslăbinndu-l din ochi pe Turturel). Nu arată rău, flecaru’…
Dar mâzgăleşte ziarul… (îi zâmbeşte) Ia spune, doctore, ţi-a plăcut?

 

TURTUREL:
(nelăsându-l să-şi termine ideea)  
 Mai întrebi!… P’ onoarea mea, jupâne, o comaoră-ai cu mata. Dacă  soţioara ar fi fost îndărătnică, nu mai făceai averea pe care o ai, să fie clar.

 

ANTON PANN:   
Frunză la câini de-mi tăiai
(îl priveşte insistent pe Dodoloanţă)
„Teleleu de te plimbai,
Avere n-agoniseai,
Ca noi în crâşmă cinsteai
Niciun bănuţ nu aveai…
Nu-i strângeai, îi cheltuiai.
 
LORIA GEORGIA:
(vine către Dodoloanţă, dar îi aruncă priviri de foc lui Turturel) Astă seară cânt pentru bunul şi darnicul  meu jupân… (crâşmăriţa Măriţa o străpunge cu priviri de foc)
 
DODOLOANŢĂ:
(Dodoloanţă strâmbă din nas, nu-i place să fie prea darnic. Scoate portofelul, îl deschide, ia o bancnotă, o priveşte, o introduce la loc, bagă repede portofelul la brâu, e cuprins de teamă că va mai fi obligat să plătească ceva bani, bate din palme) Te ascultăm, dulce turturică… te ascultăm,  (o conduce în faţa scenei) Dă-i drumul! (pentru el) A!… despre bani mai discutăm, (îi spune la ureche)
Să-ţi dea ei, că lor le cânţi;
Ai să vezi dacă ma-sculţi,
O să câştigi bani mulţi.

 

LORIA GEORGIA: (cântă)

ASCULTA AICI MELODIA (click pe semnul play)

Rodica Anghelescu – “Fata de birau

Asculta mai multe audio populara

 „F A T Ă    D E  B I R Ă U”

Muzica şi versurile: ANTON PANN

Fată de birău
Şi de mojic rău,
Ce caţi la pârâu,
Ce caţi la pârâu?
Şi te-nchini mereu,
Rogi pe Dumnezeu
Ca să te iau eu,
Ca să te iau eu?
Eu că te-oi lua,
Bico, te-oi lua,
Când eu voi vedea,
Când eu voi vedea:
Lupul cu cimpoi,
Cioban după oi;
Atunci, nici atunci,
Atunci, nici atunci.
Vulpea cu papuci
Umblând după puici;
Atunci, nici atunci,
Atunci, nici atunci!…

 

TURTUREL: (către crâşmăriţă)
Te iau, da’ nu cred…
Numai dacă văd
Un iepure orb
Treierând la bob;
Nici atunci nu cred…   
 
CRÂŞMĂRIŢA: (în zeflemea lui Turturel) 
Aşa crezi mata?!
Nici nu te-oi lua,
Numai de-oi vedea
Racul cu cealma,
Broasca cu pafta.
 
TURTUREL: 
(se apropie de ea, îi şopteşte la ureche)
Dacă nu-mi eşti rea,
Jur că m-oi ruga,
Pe crâşmar să-l ia
Oltul sâmbăta…
Şi să fii a mea!
 
CRÂŞMARUL:
(care-l aude îi răspunde în doi peri)
Oltu nu mă ia,
Nici nu este-a ta!
Am să-ţi dau eu fată
Mândră şi bogată,
Că m-ai pomeni… 
Doctor bun de-ai fi.
(pentru el) M-ai înlocui?
Ce te-aş pălmui,
Dacă-ai îndrăzni….
(iritat, scrâşnind printre dinţi, când îl observă pe Turturel că-i vorbeşte Măriţei  prin semne )
 Pentru ce-i şopteşti,
 Grai n-ai să vorbeşti
 Tare, ca şi mine…
 S-audă oricine. (cu răsufalrea tăiată)
 Semne numai muţii-şi fac,
(îl fixează cu privirea pe Turturel)
 De-aia, domnule, -mi displac!
(Turturel se retrage-nspăimântat)
 
CRÂŞMĂRIŢA
(toarnă vin în paharele clienţilor, şi-l face atent pe Turturel)
Fii bun, nu te supăra!…
De crâşmar teamă n-avea.
Dacă-n pungă bani îmi are,
Nu-i cuprins de supărare…
Îl duc seara la culcare:
Cu vorbe dulci mi-l alint;
Vrea iubit…, dar eu îl mint.
Dacă unul m-a pupat,
Şi parale am câştigat…
Pe crâşmar l-am împăcat.
 
DODOLOANŢĂ: 
(se apropie de Măriţa, o strânge la piept, o sărută pe frunte, oftează din rărunchi şi i se adresează maestrului Pann)
He-he!… dacă nu mă-nţelegea,
Cine-n crâşmă mai stătea?…
(rugător) Spune, efendi mata!

 

ANTON PANN:          
Ce să zic, tot omul ştie:
Dacă şi-a ales soţie,
Se-nţeleg şi la bine şi la rău,
C-aşa le-a dat Dumnezeu…
(pentru el, privind la crâşmăriţă)
S-aibă şi ea prostul său… (râde pe sub mustaţă)
Bun e lângă casă, un bou.
 
DODOLOANŢĂ: 
(se apropie de lmasa lui Antin Pann)
Grea e viaţa de crâşmar: (oftează)
…Zile şi nopţi de amar…
Viaţa mea este un calvar,
Mă trudesc să iau un ban.
Cine dracu’ ar mai fi stat
Viaţa-ntreagă la tejghea!…
Să mai fie şi-nsurat?
(arată spre Măriţa)
Cu-o mândruţă cum e ea…
Fraţilor când vinu-i duce,
(arată spre Mariţa care s-a îndreptat spre o altă masă)
De-i vorbeşte, sunt pierdut!
Ea mi-e tânără şi dulce…
El e-nalt… bine făcut!
(Mariţa toarnă vin în pahare şi rămâne  pentru
câteva secunde cu privirea aţintită la Turturel)
Când îi toarnă în pahar!…
Lacrimi sunt din ochii mei; (amărât)
Of, pune mâna ăst tâlhar…
Pe un sân de-al dumneaei?
Păi, asemenea copilă,
Care inima-ţi topeşte!…
O mai da, (îngăduitor) că are milă;
(cu tristeţe-n glas) Dă şi ea ce-i prisoseşte.
(devine sobru) Nu zâmbiţi, vă vine rândul,
Poate veţi  păţi  mai rău!…
Un crâşmar dacă v-o spune,
(îl atenţionează pe Turturel)
Ţine-o-n minte-n capul tău!
Nu-mi scăpaţi, aşa vă spun:
Ce-mi faceţi voi, am fumat…
Să iubeşti, e-un lucru bun, (lui Anton Pann)
Dar să furi, n-a fost păcat? (aşteaptă să-i răspundă)

 

ANTON PANN:  
Am furat… cum aţi vărzut:
Inima când mi-a dat vânt;
„Sora” –Anica mi-a cerut…
Ca să-i dăruiesc un prunc.

 

DODOLOANŢĂ: (dezaprobând viciul)
De furat… mai iau şi eu;
Un nărav destul de rău. (zâmbeşte)
Dar cum oameni suntem toţi, (cu ochii pe Sulfinica)
Mai poftim… dar nu prea hoţi

 

ANTON PANN:
Cine fură azi un ou,
Mâine va fura un bou.  
(priveşte cu subînţeles către Turturel şi crâşmăriţă)
Dar când dragostea-i furată,
Rareori e vinovată…
(către Mănescu) Dacă mergi la judecată.
Vel Mănecu nu te iartă,
Legea ştie-a respecta:
Vrea din nou probă să dea… (râde „ha-ha-ha!”)
Fata care strâmb jura.

 

MĂNESCU:
Şi pe-alăturea călca. (îl bate pe umeri cu palmele)
Spune drept, nu-ţi surâdea?

 

DODOLOANŢĂ:
Jude bun, măria ta…
Proba asta mi-ar plăcea!
(o pierde din ochi pe Loria Georgia, care-i face
 discret cu ochiul, apoi lui Mănescu)
  În ce cod o pot afla?
 
MĂNESCU:
Printre vrahuri… legi sunt multe,
Dar e cineva s-asculte
De-nvăţătura din file,
Câd frumoşi ochi de copile
Te pătrund în sufleţel?
Iar când tu pofteşti niţel,
(Dodoloanţă tresare, a priceput că-i vizat)
Vrei să faci proba ca el,
Dar te alegi cu ce-i mai prost…
Uneori schimbat din post.
(arată spre el cu degetul şi dă din cap)
Nu fi trist, demult a fost…  (revine calm)
Ori pierzi casa şi avutul
De ajungi ca Stan Păţitu.
 
ANTON PANN: (către Dodoloanţă)
Nu uita povaţa sa: (i-l arată pe Mănescu)
În faţă una-ţi vorbeşte,
Şi în dos alta-ţi voieşte…
Ori să crăpi ca să-ţi ia locul,
Sau să-ţi ardă casa focul;
Iar de mândra crâşmăriţă,
Nu-i duci grijă, căci halviţă…
Cum e gura ei cu foc,
Te-a uitat la primul joc.
Sorocul când a trecut,
Şi-a găsit un nou iubit.
DODOLOANŢĂ:
(se uită încruntat spre Mănescu şi zice în sinea sa)
N-am s-o las nici în mormânt!
(strânge pumnul, îşi muşcă buza de jos şi se calmează)
 
ANTON PANN:
Dacă dorul mi-o ajunge,
Crâşmare, de cine-ar plânge!…
Cât trăieşti, nu este-a ta?
(Dodoloanţă înelmneşte, îl apucă groaza)
După moarte,-i altceva…
 
BARBU PARIS MUMULEANU:
(îi şopteşte lui Turture şi-i face cu ochiul)
S-ar putea să fie-a ta. (tare, către Dodoloanţă)

 

ANTON PANN:
Unu-i ca mielul când suge:
În ochi cu gura te unge,
Şi-n dos cu acul te-mpunge.

 

BARBU PARIS MUMULEANU:
În faţă te netezeşte,
Şi în spate te ciopleşte.
 
LORIA GEORGIA: (lui Barbu)
Vorba care tu ne-o spui,
E pe gustul orişicui.
Cu vorba de-l dojeneşti,
Crede că îi spui poveşti.
Vrea vorbe de mângâiere?
Spune-i ca să-i faci plăcere!

 

ANTON PANN:
Ia să ne spui, frumuşică,
Când erai mai mititică…
Cum te urcai pe opincă
(se uită către Turturel)
Să dai gura lui Costică?

 

LORIA GEORGIA:
Cu regret, măria ta… (o reverenţă hazlie)
Nenea, opinci nu purta,
Pe cizme mă legăna.
 
ANTON PANN:
Da!… gradatul te plăcea?
 

LORIA GEORGIA: (cântă)

ASCULTA AICI MELODIA (click pe semnul play)

 Rodica Anghelescu – Cand eram mai tinerica

Asculta mai multe audio populara

„CÂND ERAM MAI TINERICĂ”

Muzica şi versurile: ANTON PANN

Când eram mai tinerică,
Zburam ca o păsărică;
Nu ştiam ce este frica,
Nu mă temeam de nimica.
Şi zburam din crangă-n crangă,
N-avea nimeni ce să-mi facă;
Petreceam în dezmierdare –
Fără nici o supărare.
Dar un vânător, duşmanul!
Cum mă văzu, -şi făcu planul,
Şi trei fire de păr scoase,
Vrăjite şi fermecoase,
Şi le făcu lăţişoare…
De mă prinse de picioare,
Şi mă puse-n colivie,
Numai lui ca să mă ţie

 

ANTON PANN:  
Bravo lui, vânătorului…
C-a ştiut ca să te ţie,
Dar te-a lăsat să-mi cânţi mie.

 

CHEOSEA:  
Dacă mândra nu-ţi cânta
Şi nici vinu’ nu-ţi plăcea,
Mai erai pe lume om?
 
MARIN SERGHIESCU:
Păi, întâi el a fost pom
Înverzit… cu poame dulci,
Dar când se plimba prin lunci,
Prea frumoasa Afrodita…
Cu săgeata ei, ispita,
Frunzele i-a mai rărit
Nu cu ploaie, nici cuvânt,
Numai cu dor şi iubit.

 

LORIA GEORGIA: (cântă)

ASCULTA AICI MELODIA (click pe semnul play)

Rodica Anghelescu – Pom, pom eram eu, pom

Asculta mai multe audio populara

„POM, POM,ERAM EU, POM…”

Muzica şi versurile: ANTON PANN

Pom, pom, pom eram eu, pom,
Pom eram cu frunză verde
Şi verdeaţa mi se pierde,
Pom, pom, pom eram eu, pom.
Om, om, om eram eu, om,
Om eram eu mai-nainte,
Om de treabă şi cuminte,
Om, om, om eram eu, om.
Dar, dar, dar acuma, dar,
Dar de când vorbii cu tine
Au intrat fiori în mine,
Dar, dar, dar acuma, dar.
Nu-i, nu-i, nu-i nădejde, nu-i,
Nu-i nădejde de scăpare
C-am intrat în cursă tare,
Nu-i, nu-i, nu-i nădejde, nu-i,
Joc, joc, joc îşi bate joc!
Joc îşi bate Afrodita
Cu săgeata de ispita!
Joc, joc, joc îşi bate joc!

 

ANTON PANN:
Din an în an, sau câteodată,
Cu Anton Pann de vă distraţi…
Vă rog să nu uitaţi!
Vorba-i dulce ori sărată,
Şi adese mai înţeapă…
Iar limba nu-i vinovată,
Că îndreaptă ce e rău…
Într-un  cap de teleleu.
(face un semn pe deasupra capului, o spirală, ca să-nţeleagă toţi care l-au ascultat, că au avut de învăţat câte ceva)
Cel ce-mi zice: „-i vinovat!”
Îl cunoaşte-ntregul sat:
Îşi bârfeşte amicul său,
De credinţă e lăsat…
Nu e bine, dar nici rău;
D-aia nici nu l-am iertat.
VORBE DE DUH – toate,
Cu tării nerăsuflate,
De prin lume adunate,
Şi iarăşi la lume date.
(iese în faţă, face un semn să se tragă cortina)
Cortina vieţii s-o lăsăm
Iar vorba bună s-o păstrăm!

 

CRÂŞMĂRIŢA:
(care se-nclină cu graţie şi îl prinde de mână)
La mine, coane Pann, veneam…
Şi petreceam ca la bairam,
Nu te uitam,  « giugic » ziceam,
(maestru o prinde de obrăjori)
Ce mai râdeam, când tot cântam
În  crâşmă, iar soseam un cuc…

 

DODOLOANŢĂ:
(se fuduleşte că are pălărie nouă)
Şi a cântat, “Ciubuc, ciubuc…”
În pungă banul e plăcut.

 

ANTON PANN: (îi face cu ochiul Măriţei)
Plăcut la tine, giugiuleam
 
TURTUREL: (se apropie Turturel, cam dezechilibrat)
Iubeam salam, ghiudem plăceam…
(Măriţei în şoaptă)
Din ochi nu mai slăbeam,
(aruncând o privire fugară lui  Dodoloanţă)
Viclean ştiam, feream…

 

LORIA GEORGIA: (arătându-l cu degetul)
Speram, vorbeam, (dă a lehamite din mână)
La tine ban în burunar
 
ANTON PANN: (continuându-i ideea)
Doar vânt găseam, ha-ha-ha!… Hasan,
Şi purecii… zburam, zburam

 

LICĂ şi TILICĂ:
(Pe cap au pălării identice cu a jupânului,care le cad pe ochi)
Noi alergam şi toţi cinsteam,
Boieri la creiţari dădeam…
(fac plecăciuni în faţa lui Dodoloanţă)
 
DODOLOANĂ: (râde pe sub mustaţă)
Atunci, la voi nu dau un ban!…
Plătească musiu efendi Pann.
 Mănescu, Chiosa, Barbu Paris Mumuleanu,
Enghiurliu, Marin Serghiescu,Nicolae Filimon:
              Noi toţi sperăm că învătam
              Din slova dulce de la Pann
              Şi deşteptam la snoava lui…
 
ANTON PANN:
(le atrage atenţie, se aude un glasul unui cocoş care
dă un cucurigu prelung)
Îl auziţi pe dumnealui,
E-ndemnul cocoşului:
Să pornim, să colindăm,
La şosea să ne plimbăm;
Jupâne, te salutăm!
(grijuliu) Nu uitaţi de lăutari…
Vino dragul meu cobzar.
Urcă repede-n căruţă
Şi n-o uita pe Chivuţă.
 
CU TOŢII:
Viaţă, viaţă… cât avem.
Să cântăm, să petrecem…
Nu puneţi la chimir banu,
Ascultaţi pe domnu Pannu:
« Ia române şi petrece,
Că nu ştii ce se alege ! » 

 

Cortina

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

George PETROVAI: Uriașa miză politică a alegerii unui președinte neputincios

Motto: Și iar va fi ce a mai fost în trei decenii necurmat, cu-alegeri prezidențiale și-un…