CĂUTÂND ÎN CARTEA VREMII

Pe rafturi prăfuite… am găsit prin „Cărţi sfinţite” comori nebănuite, scrise de minţi strălucite, din care am aflat că românul fiind poet din naştere şi-nţelept din fire, întotdeauna şi-a făcut  timp să scrie învăţături pentru urmaşi.

Anton Pann, scriitor şi compozitor „Finul Pepelei cel isteţ ca un proverb” nume de faimă ce i fost dat de vievodul Limbii Româneşti, Mihai Eminescu, în poemul „Epigonii”, neducând lipsă de  geniu, slujind cu demnitate şi credinţă întru propăşirea ţării, ridicarea românului prin învăţătură, a păstrării limbii, tradiţiilor, obiceiurilor şi portului, prin vorbe de duh culese şi alese din Grădina luxuriantră a folclorului, a reuşit să adune o zestre de suflet nepreţuită,   din care putem să aflăm când citim că multe “beteşuguri” ce-l carcterizează pe om… când  nu ţine seama de vorba cu tâlc a celor din jur, realitate pe care o trăim şi astăzi, ajunge de râsu-plânsu’ –    c-aşa-i dânsu...”  iar „prieteşugurile” nu se leagă, devin… apă chioară de la moară: „pe-o ureche cum intrară, pe cealaltă şi zburară”.

*******************

Cu deosebită admiraţie şi preţuire minunatului prieten MIHAI MIRCEA TOTPAL, iubitor de literatură, îndrăgostit de muzică, om de înaltă omenie, susţinător şi promotor al truditorilor condeieri care, prin

dăruire şi dragoste de frumos, înnobilează filele de carte  sfinţită pentru înţelepciune şi învăţătură, comori nepreţuite oferite în dar generaţiei contemporane şi viitoare.

*******************


Revistă umoristică într-un act

P E R S O N A J E :

  • POVESTITORUL
  • ANTON PANN
  • LORIA GEORGIA – cântăreţă           
  • DODOLOANŢĂ – jupânul crâşmei „LA DEŞLIU”
  • MĂRIŢA – crâşmăriţa, soţia lui Dodoloanţă
  • MĂNESCU – prietenul lui Anton Pann
  • NICOLAE FILIMON – scriitor, prieten cu Anton Pann                    
  • CHIOSEA (junior) – prietenul lui Anton Pann
  • ENGHIURLIU – prietenul lui Anton Pann
  • MARIN SERGHIESCU – prietenul lui Anton Pann
  •  BARBU PARIS MUMULEANU – prietenul lui Anton Pann
  • TURTUREL COSTICĂ – alias „doctorul”, ziarist,rapsod
  • LICĂ – băiat de prăvălie
  • TILICĂ – băiat de prăvălie
  • SULFINICA – florăreasă
  • Lăutari, consumatori, voci diferite

Pe generic

Se vede cârciumioara „LA DEŞLIU”, apoi ne apare în plin plan tabloul scriitorului-compozitor Anton Pann (pe fundalul sonor al melodiei. ”Până când nu te iubeam” ).  

 

ACTUL  I – TABLOUL I

Pe fundal tronează firma cârciumioarei „LA DEŞLIUbotezată de-un cehefliu „La-ncurcă lume”. Din partea dreaptă a scenei intră Anton Pann răsfoind o carte pe care se vede titlul – „POVESTEA VORBII”.
Lică şi Tilică, băieţi de prăvălie, trec în fugă pe lângă el salutându-l cu plecăciuni adânci: – „Să trăiţi boierule!…” Îşi fac semne, râd, îşi dau ghionturi, bat din palme, se rotesc de câteva ori sărind ştrengăreşte peste un taburet, îşi strâng mâinile ca după obţinerea unei victorii sportive şi dispăr în spatele a două uşi batante, auzindu-li-se vocile: „Mare zaiafet la Dodoloanţă… cu efendi poet!”
  • POVESTITORUL:

În 1841 apar Fabule istorice; Noul Doxastar. Vremea prieteniilor lui Anton Pann cu Mănescu (fost vătaf de curte, vătaf de spătărie, judecator la tribunal şi îngrijitor la spitalul Brâncovenesc, care cânta bine la vioară), Chiosea (junior), Enghiurliu (cei mai mari cântăreţi ai bisericilor din Bucuresti) Marin Serghiescu şi cu Barbu Paris Mumuleanu, apoi cu Nicolae Filimon care, vorba lui Ion Ghica: „ştia unde se gasea pelinul cel mai bun si unde se frigeau trandafirii cei mai gustoşi“. Este ahtiat de chefuri cu lautari „la Deşliu“, la „Ciafer“, La „Pana Buiescu“ , după care urmează numaidecât preumblările nocturne pe străzile Bucureştiului.

 

  • ANTON PANN:

Semiîntuneric. În avanscenă, la o măsuţă  care se găseşte în colţul din stânga, Anton Pann se aşează cu oarecare încetineală, deschide cartea şi  începe să  scrie. După un timp îşi ridice privirea către bolta cerului scrutând depărtările şi, cuprins de nostalgia amintirilor, vorbeşte cu patimă”.

Trag cortia ca pe-o spumă,

Totu-i viu ca şi-altădată…

Gluma, cu plăcere e gustată

Precum şuncă afumată –

Sărată şi piperată,

Dar… udată după lege,

Cu-un vin bun, se înţelege!…

Vorba prinde să deslege

Limba; zâmbetu-nfloreşte,

Şi pe loc ne-nveseleşte…

Descreţind a noastre frunţi.

Sfatul ce ţi-l dau, s-asculţi

Prinzându-i tâlcul din zbor,

Şi-ai să vezi cât de uşor…

Beteşugu-l laşi în drum –

Devii bun, precum îţi spun:

Înţelept şi chibzuit,

Om de casă şi cinstit.

 

  • POVESTITORUL:

 Drag poet, te-am aşteptat„La Deşliu” , pe-nserat…Să mai stai cu noi la sfat.

…Cum se vede, n-ai plecat,

Suntem tot cum ne-ai lăsat:

Mai săraci… ca şi-nainte,

 Cu speranţe ne-mplinite .

Jupân Deşliu, poreclit Dodoloanţă datorită rotunjimii pe care a căpătat-o de-a lungul anilor şi a traiului bun: „mâncărică, băuturică şi nevastă tinerică…” stă la tijgea răsucindu-şi mustăţile, dar  e cu ochii aţitiţi pe Măriţa crâşmăriţa „mititică şi frumuşică de pică”, să nu care cumva… vreun muşteriu obraznic să atenteze la „comoara lui”, că „musiu” e-n satre să facă omor la drumul mare. Fiind toamnă lungă, iar soarele se pregătea să apună după Dealu Filaretului, „LA-NCURCĂ LUME”, cum o botezase un cheflu, cârciumiora cochetă şi cu vad bun, propietatea lui Dodoloanţă, moştenită de la Cucleţ de la Olteţ, se auzeu sunete nostalgice de vioară cu un acompaniament discret de cobză, ce ţinea hangul unei voci de fată-ndrăgostită care chema  tot călătorul să petreacă „LA DEŞLIU” –  unde „vinul şi rachiu’ curg ca Oltu şi Siriu”.–  „Ia voinice şi-mi petrece,Nu lăsa timpul să treacă!”

Dinspre munte iarna rece

Cerne fulgi de promoroacă.

(Prezentatorul trece prin faţa lui Anton Pann, îl salută ceremonios prin plecarea capului, apoi se retrage spre dreapta scenei, şi ajungând la tejgheaua cârciumarului, de care se reazemă cu spatele)

Sus cortina Timptlui!…

(arătând spre maestrul Anton Pann)

Într-un colţ, la masa lui,

Anton Pann e-ngândurat…

Crâşmăriţa vine-n grabă

Şi cu graţie-l  întreabă.

 

  • CRÂŞMĂRIŢA:

(foarte cochetă, este îmbrăcată în ie din in topit, pe care se văd floricele de culoare albastră, la ureche o floare de muşcată piersăcie, şorţ dantelat cu boboci de trandafiri roşu-pal, e puţin peltică… dar are un năsuc obraznic şi zâmbet seducător, vine în fugă la masa lui Anton Pan, face o mică reverenţă şi punându-şi mâinile-n şolduri îl priveşte admirativ, ca pe un prieten ales al casei)

…Mă iertaţi că v-am uitat?

(îşi pune palmele pe masă, se apleacă

intenţionat ca să-i arate sânii)

Veţi să beţi, ori de mâncat?

 

  • ANTON PANN:

(aruncându-i o privire de foc)

Hai-da-de… popă dacă mă făceam,

Jur, Măriţă, eu la tine nu iertam!…

 

  • CRÂŞMĂRIŢA: (râzând)

… Efendi, aşa-i că nu suparam,

Tu la mine… giugiuleam?

 

  • ANTON PANN:

Fată dragă, tu pricepe!…

Pe aici de când n-am dat,

Aţi rămas cum v-am lăsat:

La român, precum se ştie,

Mâncarea e fudulie, (un „ha-ha!” scurt)

Dar să bei, e-o veselie.”

(Pentru câteva momente umbra înserării învăluie scena. Anton Pann se retrage prin partea dreaptă a scenii şi deodată salonul cârciumii se luminează, petrecerea e-n toi).

 

  • POVESTITORUL:

Consumatorii însetaţi de-o halbă cu bere ori un must înăsprit… lăsându-le gura apă la gustul suculent al trandafirilor, pastramei  şi mititeilor care se prăjesc la grătar, ascultaţi-i cum strigă fiecare-n felul lui:

  „Hei!… fatiţă frumoasă, vino şi la noi la masă.”

  „Ce faci, mândro, m-ai uitat!…  Nu ştii că sunt însetat?”

  „Măi crâşmare, măi Deşliu, ia mai pune un rachiu!” 

  „Fetiţă cu ochi ca mura, dă-mi o halbă!… că-ţi ţuc gura.”     (un client gelos îl tachinează râzând în gura mare)

 „Astă seară, -ţi dă un ţap, dar o să ţi-l spargă-n cap, ha-ha-ha!… Gura nu ţi-o poate da, mai posteşte dumneata!”

 

  • MĂNESCU:

(care-l observă pe Anton Pann se-ndreaptă spre el cu braţele deschise şi-l invită la masa unde erau amicii de chefuri: Chiosea junior, Enghiurliu, Marin Serghiescu, Barbu Paris Mumuleanu şi Nicolae Filimon)

Coane Panne, iubit frate…

Să stai singur, nu se poate! (mică pauză)

Te-aşteptam îngrijoraţi…

 

  • ANTON PANN:

Văd că-mi sunteţi devotaţi…

Şpriţuiţi şi vă distraţi.

(îşi strâng mâinile cordial)

Vă admir că nu uitaţi

De Anton ca să-l chemaţi

Să vă fie de-ajutor… (surâde pe sub mustaţă)

 

  • MĂNESCU: (silabisind)

La go-li-tul sti-cle-lor!…

(Lică şi Tilică îşi fac apariţia, sunt numai zâmbete, aduc fraperele  cu băutură, sunt atenţi când îi strigă Măriţa sau jupânu)

 

  • ANTON PANN:

 (urmându-l pe Mănescu, îi arată pe cei doi băieţi de prăvălie)

Priveşte-i pe năzdrăvani!…

Ai să vezi cum Dodoloanţă,

Care e zgârcit la bani,

O să deie în dambla.

 

  • MĂNESCU: (curios)

Spune, -i pregătişi ceva?…

 

  • ANTON PANN:

(ajuns la masa amicilor se îmbrăţişează cu ei şile spune confidenţial, făcându-le semn să tacă)

Răbdare de veţi avea

Capul mare-i va creştea.

 

  • MĂNESCU: (cu oarecare îndoială)

Crezi că-l prinzi în cacialma?

 

  • ANTON PANN:

Răbdare, -nălţimea ta!

Timp avem, tabac avem…

Nu trebui să ne distrăm?

 

  • NICOLAE FILIMON: (ceremonios)

Coane, te poftim să stai cu noi.

 

  • ANTON PAN: (amuzîndu-se)

Lîngă ce fel de ciocoi,

Din cei vechi sau ăştia noi?

(Lică şi Tilică îşi fac apariţia din stânga scenei cărând un coş foarte greu către masa lor).

 

  • NICOLAE FILIMON:

Cel ce vrea ciocoi s-ajungă,

Să nu aibă bani în pungă!

 

  • ANTON PANN:

Le zici parcă-ai fi profet…

 

  • NICOLAE FILIMON:

Nu-s profet, iubit poet…

Dar să-mi stai la zaiafet.

 

  • MÂNESCU:

Noi îl ştiam de cântăreţ

Pus pe znoave…, un glumeţ.

 

  • LICĂ: (cu temă)

Ce ţi-am zis?… Nu-i de râs

(Jupânul Dodoloanţă bate-n tejghea, îi face semn ameninţător Măriţei şi-i fixează cu privirea pe cei doi).

 

  • TILICĂ:  

Ne pândeşte ca un urs.

E-un hapsân, de-aceea-ţi spun…

 

  • LICĂ:

Vai de noi, cu-aşa stăpân…

 

  • TILICĂ:

Păi, nu-l ştii ce pungaş este?

 

  • LICĂ:

Frate, de ce se zgârceşte!…

 

  • ANTON PANN:

(care aude discuţia, către prieteni)

Dar să vezi  cum mai plăteşte…

 

  • MĂNESCU:

Să nu spui… pe, -onoarea mea!

Iar îl bagi după tejghea?

 

  • NICOLAE FILIMON:

Vreu să râd de puşlama…

E-un tâlhar, nu vezi, mata,

Cum stă cu ochii pe ea?

(îi face cu ochiul Măriţei)

Vrei să-i tragi o cacialma?

 

  • ANTON PANN:

Să vedem… (zâmbeşte) Aşa… şi-aşa.

 

  • LICĂ:  (speriat)

Sât!… uite-l cum ne urmăreşte,

Şi din ochi nu ne slăbeşte.

 

  • DODOLOANŢĂ: (le face semn cu degetul să se apropie)

Ce-mi făceţi!… Cum bag de seamă,

Poftă nu prea-aveţi de treabă?

Şi de râs… ce mi-aţi găsit?

(îl ameninţă cu palma) Lică, meriţi ciufulit!

 

  • LICĂ:

Ba muncim, dar ne gândim…

 

  • CHIOSA:

Panne, nu vrei să ne sfătuim?

 

  • ANTON PANN:

Ştiu, ai dori să bei un vin?

 

  • CHIOSA:

Cum să nu, vinu-i primit…

Dacă-i de la om cinstit; (către Anton Pann)

Iar cum tu nu eşti zgârcit,

Şi nu vrei să fii jijnit,

Căci demult n-ai mai plătit…

 

  • ANTON PANN: (galant, lundu-i vorba din gură)

Cinste fac, nu-mi este greu:

Bani… mai am la portmoneu,

Dar vreau să pun un pariu cu voi…

 

  • NICOLAE FILIMON: (arătând spre Dodoloanţă)

Vrei să râdem de ciocoi?

 

  • ANTON PANN:

Dodoloanţă cel isteţ,

Pun pariu, şi-o să vedeţi…

 

  • NICOLAE FILIMON:

Că-i purcel cu păru’ creţ,

Grohăie ca un mistreţ…

La tejghea, nu în coteţ.

 

  • BARBU PARIS MUMULEANU:

Vreau s-aud… ca să accept.

 

  • ANTON PANN:

Fiindcă azi i-am descântat,

Capu-i creşte ne-ncetat…

 

  • NICOLAE FILIMON:

Să-i crească la pehlivan?!

 

  • ANTON PANN:

Ai să-l vezi, cât-un bostan. (mică pauză)

Dar tot eu mi-l lecuiesc…

Am un hap să-i dăruiesc.

 

  • TOŢI:

Coane, ţinem la pariu,

Cel ce pierde, dă rachiu.

 

  • CHIOSEA:

Şi mâncarea consumată?…

 

  • ANTON PANN:

Şi… dacă-i bal, s-o facem lată.

 

  • BARBU PARIS MUMULEANU:

Dar cel ce va câştiga, ne va povesti din viaţa sa,  tot ce-l vom întreba. Te prinzi, palma a bătea?

 

  • ANTON PANN:

Sunt de acord, primesc propunerea ta, dar îţi spun că veţi pierde.  Ascultaţi-i pe cei doi (Lică şi Tilică, spăşiţi, se duc spre tejghea) Ce-au să-i spună la ciocoi.

 

  • DODOLOANŢĂ: (rar, puţin distrat)

Dacă vreţi să vă-nţeleg,

Cam la ce gândiţi, mă rog?!…

 

  • LICĂ:

Jupâne, de o vreme, noi atâta suferim…

Vă spun cinstit, ne ferim,

Teamă ni-i ca să vorbim…

 

  • DODOLOANŢĂ:

Dă-i drumul (curios) s-auzim.

 

  • LICĂ:

Bani puţini… ne chinuim…

 

  • TILICĂ:

Gazda cu ce s-o plătim?

 

  • DODOLOANŢĂ:

Nu mai spuneţi, că leşin… ha-ha-ha!

 

  • TILICĂ:

Vai jupâne, te iubim!…

 

  • LICĂ:

Şi-n credinţă te slujim….

 

  • DODOLOANŢĂ:(zeflemitor)

Ştiu… ştiu că ţineţi cu toţii la mine…

 

  • ANTON PANN:

Vorba-n vânt, în ctastif nu se pune,

Şi nici de prea cald nu-i ţine;

Mi-e parşiv, nu crede-n glume!…

 

  • ENGHIURLIU:

Aşai-i. Fugi de linguşitori şi de cei care te laudă.

 

  • ANTON PANN:

De la mine-ai învăţat, Enghiurliu?…

  • NICOLAE FILIMON: (pentru el)

Enghiurliu, zurbagiu’!…     

  

  • ENGHIURLIU:

Recunosc, căci bunul sfat…

Tot în crâşmă mi la-i dat.

 

  • ANTON PANN:

A… (încerdând să-şi aducă aminte)

Deşliu te  linguşea, nu-i aşa?

 

  • ENGHIURLIU:

Asta-i meserie sa…

 

  • ANTON PAN:

Când te lăuda, în pungă ţi se uita,

Banul cu ochiu-i făcea…

 

  • MARIN SERGHIESCU:

Să-i plăteşti poşirca, vrea.

 

  • ANTON PANN: (cu discreţie)

Ia să-mi fii atent, mata…

(îl arată pe Dodoloanţă) ce se-ntâmplă la tejghea.

 

  • LICĂ: (emoţionat, îşi pleacă fruntea)

Vai, stăpâne!… n-ai încredere în mine?

 

  • TILICĂ: (stă mai retras, holbând ochii, pentru el)…

Se încruntă… şi nu-i bine. (mieros)

Ce ne ordonaţi, stăpâne?

 

  • DODOLOANŢĂ:

Până nu terminaţi de cărat marfa, nu vă mai dau o lescaie. (gânditor, aproape şoptit) Cine dracu îi învaţă!… să ceară lui Dodoloanţă? (hotărât, tare) La cei care nu muncesc, nici un ban nu le plătesc! (pentru el, strângând din măsele) …Iar mă mint, şi îmi chiulesc (râde cu şiretenie), mi-i cunosc şi-i păstoresc. (cu voce tare) Ce mai aşteptaţi?… Puneţi mâna şi lucraţi! (cei doi ies în garbă, Dodoloanţă îşi pune pălăria pe teghea, îşi şterge faţa de transpiraţie cu un prosop, apoi deschide un dosar în care-şi notează vreun datornic pe care l-a văzut în salon, în momentul când afară se aude un zgomot puternic. Trânteşte dosarul şi loveşte cu pumnul în tejgea) Împiedicaţii, iar au spart ceva?… (aleargă spre uşă, iese lovindu-se de uşa batantă, iar Lică intră tiptil din stânga scenei, se îndreaptă spre masa lui Anton Pan care-i facea semn cu mâna să se apropie).

  • ANTON PAN: (îi spune ceva la ureche, punându-i degetul pe buze ca să nu divulge secrtul)

Auzi Lică, înţeles-ai băieţică!…   (Lică dă din cap, semn că a-nţeels ce are de făcut)

Ne cinsteşti, aduci o sticlă?

 

  • LICĂ:

Cum să nu, (râde) aduce Lică,

Doar sunt văru’ lui Tilică.

(se duce glonţ către tejghea, ia pălăria lui

Dodoloanţă, o întoarce, râde ştrengăreşte)

Ce deştept va fi stăpânul,

Ca el nu va fi niciunul!…

Şi-o să mi se pomenească, (mică pauză)

Sât! Capul mare… să-i crească.

 (rupe în grabă câteva fâşii de ziar şi le pune cu grijă sub banda din interior a pălării, după care se retrage mergând               de-a-ndoaselea, cu privirea la Anton Pann care-l aprobă prin mişcarea capului, cînd deodată se ciocneşte de cârciumar).

Notă: Această operaţie Lică o face (să nu fie văzut) ori de câte ori Dodoloanţă îşi scoate pălăria de pe cap , enervat că nu-l încape.

Aoleou!… şi vai de mine,

Nu te observai, jupâne.

 

  • DODOLOANŢĂ:   (speriat)

Ia te uită, -mpiedicatu’!…

Aleargă să-şi spargă capu’.

Pe unde treceţi… spărgeţi,

 (vrea să-l întrebe, dar Lică dispăruse după uşa batantă)

Şi bani pentru ce-mi cereţi?

Doamne, ce neisprăviţi…

Ăştia trebui’ pedepsiţi!. (devine îngândurat)

Câte mai am de făcut,

Nu-mi văd capul, ce zăduf!

(ia pălăria, simte nevoia să se răcorească, îşi face vânt cu ea)

Of, pungaşii mă ruinează… (cu îngâmfare)

Mintea trebui s-o am trează;

Căci cu mine nu le merge!… (hlizindu-se)

Când vor bani, le dau ciomege.

 

  • ANTON PANN: 

(intenţionat pronunţă mai apăpsat  ultimile două silabe)

Mumu-le-ne, ca să ştii…

Eu le spusăi la copii:

Pălăria, cu ziare burduşită,

Pe-un cap sec şi minte scurtă;

Staţi puţin, aveţi răbdare,

Dovlacu’ şi-l simte mare.

 

  • DODLOANŢĂ: (îşi pune pălăria pe cap, trage de boruri ca să intre, oftează, se enervează şi în cele din urmă pălăria care se lărgeşte mai avansează câţiva centimetri spre urechi) De atâta supărare… o să dau în gălbenare.

  • ANTON PANN: (râzând, către prieteni)

L-aţi văzut? Asta e prima-ncercare.

(Lică aduce cu un platou cu fripturi, iar Tilică un coşuleţ cu sticlele de vin pe care le pune în frapierele cu gheaţă).

Măi copile,  (către Lică) iar vii cu-un coş încărcat!…

(către prieteni)  Pe-ăsta voi l-aţi comandat?

  • TILICĂ:  (arătând la o masă din fundul salonului către un dom care s-a ridicat în picioare şi-l salută pe Anton Pann)

Cinstea-i de la domn’ Mardare

 

  • ANTON PANN:

(se ridică în picioare şi-l salută cu entuziasm)

Slutare, salutare!… La mulţi ani, coane Mardare!

Findcă avem demâncare, (se aşează pe scaun)

N-ar prinde bine-o cântare?…

 

  • MARIN SERGHIESCU:

Măriţă!… toarnă, puică, în pahare

Vin ales de Dealu Mare!

(încet) Dacă vrei o sărutare.

 

  • MĂRIŢA: (îi îndeplineşte dorinţa pe loc)

Ţine hangul măi cobzare!… (către lăutari)

La boieri e sărbătoare.

(bucuroasă, pentru ea)

Noaptea asta fac parale.

 

  • TILICĂ: (aproape şoptit, cu teamă)

Şefu’… M-ai chemat?

 

  • DOLOANŢĂ:

Nicun şef, am terminat…

Nu am bani de aruncat!

 

  • BARBU PARIS MUMULEANU: (către Măriţa)

Eşti frumoasă ca o floare…

 

  • CHIOSEA:

Ce noroc… jupânu’ are!

 

  • ANTON PANN: (dojenitor)

Nu-l mai pizmui, tătare!…

 

  • LICĂ:  (se duce la tejghea şi priveşte admirativ la Dodoloanţă)

Vai, jupâne!… nu văd bine?

 

  • DODOLOANŢĂ: (luat prin surprindere)

Ce zgâieşti ochii la mine?

Bag de seamă… nu ţi-e bine!…

 

  • LICĂ: (extaziat)

 Jupâne, sunt încântat!… Să n-am parte de ochişorii din cap, ce   mare sunteţi!… (pălăria îi stă pe vârful capului). Nu-mi vine să cred!… (pentru el) Vă deşteptaţi ca-n poveste, capul ca dovleacul este… (îşi muşcă buza ca să nu pufnească în rîs, se lasă pe vine, se loveşte cu palmele de genunchi)

 

  • DODOLOANŢĂ:

Ia vezi-ţi de treaba ta!

(Lică o zbugheşte-n bucătărie)

Ţineţi fleanca, n-o căsca… (zâmbeşte)

Sau vrei să câştigi ceva? (îi arată palma)

… Ce văzu a puşlama!…

( îşi îndeasă pălăria pe cap, în timp ce  Anton Pann vine lângă tejghea)

 

  • ANTON PANN:

Salut patroane! Noroc, baftă şi parale…

 

  • DODOLOANŢĂ: (tresărind)

Să trăiţi musiu efendi!  Mă simt onorat, boieruleVai de mine!… mă luai cu treburile şi nu vă întâmpinai… Îmi cer iertare de la matale… că nu venii să văd ce mai doriţi să le oferiţi (pentru el) guguştiucilor (tare, cu vocea mieroasă) drăguţilor dumneavoastră prieteni, oaspeţii mei iubiţi, (linguşindu-se) cântăreţi vestiţi!…

 

  • ANTON PANN: (îl priveşte îndelung)

Capul omului când creşte, câştigă… ori păgubeşte? (cei doi ucenici Lică şi Tilică se amuză în colţul scenei văzând cum patronul se enervează că nu-i intră pălăria pe cap).

 

  • DODOLOANŢĂ:

Bună e vorba mata, câştigul m-ar bucura, dar şi munca e cam grea. (aşteaptă ca Pann să-i spună ceva, apoi începe să-şi facă reclamă, e plin de zâmbete) Cinstit boier, astă seară mare zaiafet!… avem lăutari vestiţi şi gurişti aleşi. Dacă o să aveţi plăcerea… aş fi nespus de bucuros ca să ne cântaţi şi dumneavoastră ceva.

 

  • ATON PANN: (îl vede că nu-i în apele lui)

Poţi să-mi spui ce ai păţit,

(bate darabana pe tejghea)

 Prea îmi pari neliniştit, (cu un surâs şiret)

Ceva… nu ţi s-a-mplinit?

 

  • DODOLOANŢĂ:

Coane Pann, te rog… nu râde!

Mă topesc, fruntea se-ncinge;

(îşi pune mâna la frunte)

Spun cinstit că-mi vine-a plânge.

 

  • ANTON PANN: (compătimindu-l)

Te cred… (cu zâmbetul pe buze)

E blestemul banului, stă în vârful capului.

 

  • DODOLOANŢĂ:

Cum deştept te ştiu din fire,

Nu-mi găseşti vreo lecuire?

 

  • ANTON PANN:

Am să-ncerc, lasă pe mine. (schmbând tactica)

Nu promit, dar pentru tine…

Până la primul cântat,

De durere mi te scap.

(se depărtează de tejghea)

 

  • DODOLOANŢĂ:

Să-ţi ajute Dumnezeu!… Vin la masa domniilor voastre să vă ascult toate dorinţele şi să vi-le-ndeplinesc (către lăutari) Băieţi, mişcaţi-vă mai repede! (pălăria-i stă pe vârful capului exact ca pe un dovleac, o mai îndeasă puţin)Domnul Anton Pann a venit special să vă asculte, pe voi şi pe renumita cântăreaţă, Loria Georgia…

 

 LORIA GEORGIA: (cântă)

ASCULTA AICI MELODIA (click pe semnul play)

Rodica ANGHELESCU – „Vine cucul de trei zile”


Asculta mai multe audio populara

 

Vine cucul de trei zile

Peste văi, peste movile,

Şi n-are loc să se puie,

Să cânte, focul să-şi spuie.

S-ar pune pe-o rămurea –

Aproape de casa mea,

Şi e frică, de belea,

Să nu-l vază cineva.

De-ar fi cucul un voinic,

Mi l-aş prinde ibovnic,

Tot cămăşii subţiri i-aş face

Şi l-aş purta cum îmi place!

Ci e cucul păsărea,

Şade tot pe rămurea,

Şi zboară pe unde vrea,

De mine nu-l va durea

 

  • DODOLOANŢĂ: (privind-o admirativ pe Loria Georgia, către Anton Pann)

Aşa-i că te unge la inimă, boierule?…

 

  • ANTON PANN: (priveşte spre uşa care se deschide larg şi îşi face apariţia  florăreasa Sulfinica cu un braţ de trandafiri multicolori)

Bine zici, nene jupâne, dar să fii atent la mine:

Să-ascultăm cucul când cântă,

Dar să ne-apucăm de muncă.

 

  • DODOLOANŢĂ: (către florăreasa)

Auzi ce spune domn’ Pannu?

 

  • SULFINICA:

De muncit este tot anul…

Dar mie mi-a plăcut banul.

 

  • ANTON PANN:

Dacă spui vorba cu tâlc,

Câştig o să ai în târg.

 

  • SULFINICA:

 Dau sarmaua, iau paraua,

Că mă ştie mahalaua:

Flori alese le ofer

Ca să ia orce boier.

(cu patos, lui Mănescu)

Dacă dăruiţi o floare…

La doamne şi domnişoare,

La prinţese şi regine,

Veţi primi o sărutare.

Cine ia flori de la mine,

Vara-ntreagă-i merge bine.

Nu mă crezi, boier cinstit!…

Pe nimeni n-am păcălit.

(către cobzar)  Firfirel, ia ţine bârzoiu, -oleacă,

(către toţi mesenii) Şi de dor o să vă treacă.

O floare inima, -ncântă,

Mâncarea e mai plăcută.

 

  • DODOLOANŢĂ:

La vorbă eşti ne-ntrecută…

 

  • SULFINICA:

(încet să n-audă jupânul, către Anton Pann,

trăgând cu coada ochiului spre Măriţa)

Câţi ibovnici îmi avui…

În pomelnic mi-i trecui,

Că s-au dus la mănăstire

Şi s-au rugat pentru mine: (face o mătanie)

Domnul să mă miluiască,

Cel frumos să mă iubească,

Şi să-mi ierte din păcate,

C-am iubit pe zi şi noapte.…

 

  • ENGHIURLIU:

Antoane, când te rugai…

Câte mătănii făceai?

 

  • ANTON PANN:

(foarte amuzat de întrebare)
Drept să-ţi spun, n-am numărat,

Dar stareţa m-a iertat (râde).

 

  • SULFINICA:

 (dansează făcând  ochi dulce mesenilor)

Cu mine când se iubeau,

Nici o grijă nu-mi aveau,

La neveste duceau flori,

Mie-mi dădeau sărutări.

 

  • MĂNESCU:

 (Mănescu o prinde de mijloc, o sărută şi-i pune un boboc de trandafir în corsetul care-i scoate în relief sânii)

La aşa sâni rumeniori…

Ce simţeam, efendi Pann?

 

  • ANTON PANN:

Mii de draci, mii de fiori…

Ca o frunză tremuram.

 

  • SULFINICA: (cu regret în voce)

Acum, dacă i-aş avea,

Of! aş ara şi semăna…

N-aş duce grija, că mâine,

Dacă primăvara-mi vine…

Cucul, de pe creangă verde,

O să cânte, să mă-ntrebe: (ton certăreţ)

–   „De ce merg singură-n câmp   

Şi nu te mai duci în crâng?”

–   Cucule, pasăre blândă,

Nu pot să mai vin în luncă;

Am bărbat şi nu mă lasă

Să plec singură de-acasă.

 

  • NICOLAE FILIMON: (vesel)

Sulfinică, bine-ţi face,

Pe luncă nu ai ce face!…

 

  • ANTON PANN:

Mai bine în cârciumioară,

Să te văd seară de seară,

Din păcate să-ţi mai iau

Şi ochişorii să-ţi beau.

 

  • SULFINICA: 

Prea mărite, boier Pann,

Măicuţă dacă eram,

La toţi sfinţii mă rugam:

Iertaţi-l că n-a ştiut…

Păcate când a făcut –

A iubit ce i-a plăcut.

 

  • DODOLOANŢĂ: (se scapină în cap)

La iubit te duce capul…

Dar să coşi, să-mpungi cu acul,

Chef nu ai, munca e grea…

Sulfinica, draga mea, (îşi răsuceşte vârful mustăţii)

Dar pe mine m-ai ierta…

Şi ce plată-aş merita?

 

  • SULFIUNICA:

(admonestându-l, zâmbeşte)

Ştiu că-ţi plăce gura mea,

(se fereşte de Măriţa care a-ntors capul)

Dar am dat-o altuia (ia din coş câţiva trandafiri)             

Un buchet poţi cumpăra…

Pentru Sulfinica ta?

 

  •  DODOLOANŢĂ:

Sigur că ţi-aş cumpăra… (râde, arată spre Mariţa)

Banii-s la nevastă-mea.

 

  • ANTON PANN: (către public)         

Hoţul… chiar şi când iubeşte,

La plată se caliceştre.

Nu cheltuie mahmudele, (clătinând din cap)

Dar vrea buze subţirele.

 

  • SULFIUNICA: (face câteva piruiete, vine către Anton Pann şi îi pune un boboc de trandafir la buzunarul vesrtei, pe care-l sărută cu un plescăit prelung)

Deşteaptă-i vorba mata,

Îmi ungi inima cu ea.

Câte ţigănci ai avut…

Din cuvinte le-ai topit;

Cocoşeii mulţi ai pierdut…

Ai plătit că ţi-a plăcut.

 

  • ANTON PANN:

Mult pelin e-n gura ta…

Şi-mi zici că vorba nu-i rea?

Aşa-i, de-i presari piper,

Multe necazuri mai pier.

Mai o cobză… un ţambal;

Dacă-i bal să fie bal!… (râde, îi întinde mâna)

Ce ne trebuie scandal?

 

  • SULFINICA:

Bine-o drege dumnealui,

Dar un vin, cu gustul lui,

Limba-n gură o dezleagă,

(se pleacă spre podea, apoi face o piruietă)

Iar băbuţa cocoşată… (imită mersul unei bătrâne)

O vezi zână minunată,

Şi drăgă-ţi cade… cu tronc,

(face o piruietă, un tremurt din şolduri şi sâni)

Simţi cum inima-ţi ia foc.

(privirea maestrului Pann este atrasă de Loria Georgia care vine în mijlocul salonului, o adoră, este siderat de frumuseţea ei şi a costumaţiei sclipitoare).

Ochii-ţi fug, tătar hain… (supărată)

Iar noi, care suferim,

Vrei cumva să ne topim
Şi-n cale să nu-ţi ieşim?

 

  • ANTON PANN: (îngândurat)

Sulfinica, mai încet…

Căci un suflet de poet

Să-nţelegei, îţi va fi greu,

(Sulfinica se apropie de amestruL Anton pann şi îşi

reazemă capul de pieptul lui)

De-aia te admir mereu!…

(îi trece degetele prin cosiţele de păr şi rămâne ţinând

în mână şiragul de gălbiori din vârful unei cozi)

Voi ce-mi ştiţi să descântaţi

(ochii lor se întâlnesc pătimaşi)

Şi bărbaţi-mi fermecaţi…

Viaţa-ntreagă de-am trudi…

Tot nu am putea plăti

Focul vostru ţigănesc,

După care mai tânjesc.

(Sulfinica , împăcată, se depărtează cu un surâs de speranţă ne-mplinită, iar Anton Pann începe să o aplaude pe cântăreaţă)

 

LORIA GEORGIA: (cântă)

ASCULTA AICI MELODIA (click pe semnul play)

Rodica ANGHELESCU – „Mult mi-e dor, surata, dor”



Asculta mai multe audio populara

–   Mult mi-e dor, surată, dor,

Mi-e dor, surată, de mor!

–  Ţi-o fi dor, surată, dor,

Ţi-o fi dor de frăţior?

–  Ba, ba, ba, surată, ba,

Ci mi-e dor de altceva.

–  Ţi-o fi dor, surată, dor,

Ţi-o fi dor de verişor?

–  Ba, ba, ba, surată, ba,

Ci mi-e dor de altceva.

–  Ţi-o fi dor, surată, dor,

Ţi-o fi dor de tăicuşor?

–  Nici, nici, nici, surată, nici,

Ci ghici, ghici, surată, ghici.

–  Ţi-o fi dor, surată, dor,

Ţi-o fi dor de-un pruncuşor?

–  Da, da, da, surată, da,

Şi n-are cine mi-l da.

 

  • NICOLAE FILIMON:

Frumuşico, dacă-i vrea…

Mie tare mult mi-ar place,

Pruncuşor frumos ţi-aş face.

 (se ridică de la masă , o prinde de braţ şi-i spune cu

tandreţe-n glas)

Loria, primeşti, ori ba,

Nu-i bună oferta mea?

 

  • LORIA GEORGIA: (lundu-l peste picior)

…Scriitor cu multă carte,

Nu-nţelegi că nu se poate?

Dacă-n cântec spun ceva,

Sunt artist ca dumneata;

Cum ai crede c-aş putea…

Să fiu amanta mata?!… (se depărtează)

 

 ******

Sfârşitul Serialului  Nr1.

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…