Petre Morar – Noi nu suntem latini

O parte esenţiala a Demonstratiei Morar sint Postulatele Morar. Aceste postulate sint independente unele de altele si se completeaza reciproc intr-un sistem unitar si coerent. Toate postulatele sint exemplificate si argumentate bogat, ca sa fie evident ca nu se bazeaza pe exceptii. De-a lungul demonstratiei nu ne-am bazat pe nici o ipoteza adevarata sau falsa. Postulatele Morar aduc intr-un tot unitar elemente de vocabular, sintaxa, semantica si cultural-lingvistice care converg catre aceeasi concluzie.

A se remarca ca Postulatele Morar nu se aplica numai la limba romina in relatia ei cu latina sau limba vedica. Ceea ce le face credibile si obiective este faptul ca pot fi aplicate la orice limba pe Tera in relatia sa cu oricare alta limba.
Pe baza acestor postulate se poate demonstra ca de exemplu limba engleza nu oprovine din latina, in ciuda majoritatii cuvintelor din engleza fiind latine. In lucrarea de fata aplicam Postulatele Morar la analiza originii limbii romine si obtinem concluzii tulburatoare pentru poporul romin. Aceste concluzii sint prezentate mai jos si apoi in paginile urmatoare, pe parcursul si la sfirsitul fiecarui capitol.
Demonstratia Morar este constituita din trei parti independente unele de altele, care por fi considerate individual, fara a necesita prezenta celorlalte : Originea Nomenclaturii Vedice, Continuitatea Nomenclaturii Vedice si Arianismul Limbii Romine.

Prin Demonstratia Morar, originea lumii moderne a avut loc in spatiul Carpato-Dunarean, România de azi.

4.2. Postulatele Morar

Enuntam aici postulatele lingvistice care stau la baza Demonstratiei Morar.

Postulatul (I) Morar : “Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca substantiv comun, adjectiv sau verb “.

Postulatul (II) Morar : “Numenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi” .

Postulatul (III) Morar : “Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila” .

Postulatul (IV) Morar : “Cuvintele mostenite pot sa aiba o semantica complexa” sau negatia acesteia, “Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa”.

Postulatul (V) Morar : “Natura unei limbi este determinata de gramatica si nu de vocabular” .

Demonstram prin Postulatul (I) Morar ca Rig Veda nu a putut apare decit in sinul poporului care vorbeste limba romina, deci in spatiul Carpato-Dunarean. De aici de la noi, din sfintul pamint vedic, poporul arian a dus limba ariana si Cultura Veda peste tot in lume, pina in Irlanda spre vest, pina in India spre est si mai departe. Demonstram de asemenea legatura directa cu limba stramosilor arieni, prin prisma celei mai vechi dovezi scrise, limba vedica.

Demonstram prin Postulatul (II) Morar continuitatea culturii Veda pe pamintul sfint al spatiului Carpato-Dunarean, din vremuri imemoriabile si pina in ziua de azi. Aratam ca nomenclatura locurilor din România de azi si din spatiile inconjuratoare ocupate de navalitori migratori in primul mileniu, rasuna la tot pasul de numele zeilor nostri vedici, din Basarabia pina in Cimpia Panonica, din nordul Bucovinei pina la sud de Dunare. Aratam prezenta culturii Veda nu numai la scara României de azi ci la scara Daciei Mari, unde s-au asezat navalitori slavi si maghiari la sfirsitul primului mileniu. Concluzia care se desprinde este ca pamintul României de azi era in vechime incarcat de Cultura Veda la tot pasul.
Dacii antici erau stramosii nostri arieni, iar limba care rasuna pe plaiurile carpatine era limba ariana, pe care o mai recunoastem direct pe alocuri, dupa multe mii de ani de evolutie. o alta concluzie care se desprinde si pe care noi o stim de mult este ca toti vecinii României de azi au ocupat si traiesc in sfintul pamint vedic, incepind cu primul mileniu al erei noastre.

Demonstram prin Postulatul (III) Morar, Postulatul (IV) Morar si Postulatul (V) Morar ca limba romina de azi este mai veche decit latina si cu radacini de vocabular, semantice, culturale si gramaticale pastrate neschimbate in limba Veda.
Cuvintul rominesc “a da” nu poate veni din latinescul “dare” din moment ce exista in limba Veda sub forma “da”. Aceasta este esenta Postulatului (III) Morar.

Uneori este mai dificil de demonstrat originea pre-latina a unui cuvint rominesc din cauza formei sintactice identice in vedica, romina si latina. Aici intervine Postulatul (IV) Morar care face lumina prin diferentele semantice si culturale intre cuvintele stravechi rominesti si cele imprumutate din alte limbi in decursul istoriei, incluzind limba latina. Un cuvint intrat in limba romina recent pe scara istorica, sa zicem in ultimii 1500 de ani, nu poate avea o incarcatura semantica grea. Daca ne uitam la cuvintul “a da” in DEX, gasim peste 1000 de cuvinte dedicate explicarii sensurilor multiple pe care le poate avea. Cuvintul “a da” nu poate proveni din latina pentru ca este infrastructura culturala a limbii romine, dezvoltata in mii si mii de ani de vorbire a limbii. Aceasta este esenta Postulatului (IV) Morar.

O limba se poate transforma foarte mult in perioade de mii de ani, incit sa semene foarte putin cu limba originala, mai ales la nivel de vocabular. In ciuda acestor schimbari exterioare, structura interna a limbii se conserva bine, fiind usor identificabila. Structura interna a unei limbi, comparabila cu ADN-ul uman, este gramatica limbii. Aceasta este esenta Postulatului (V) Morar.

Demonstratia Morar

Partea I-II sau Originea Numelor Ariene

4.3.1. Numele proprii in limbile europene

Ne intereseaza mecanismul lingvistic de creare de nume proprii. Mecanismele descrise aici nu se aplica la limbi ne-europene, cum ar fi limba Chineza de exemplu, unde nu exista o demarcare structurala intre substantive, adjective, verbe, etc.

In limbile europene observam existenta un proces clar de formare a substantivelor proprii din substantive comune, adjective si verbe, precum si lipsa procesului invers la orice scara semnificativa.
Orice nume propriu este un nume descriptiv, de genul adjectival “cel viteaz, Viteazul” sau de genul substantival “cel de la moara, Morar”. In limba romina, procesul verbal de creare de nume proprii este mascat de existenta infinitivului substantival de genul “a ara,arare,Aratorul”, “a da, dare, Datatorul”, etc.

Bazat pe semantica limbilor europene, putem afirma la modul absolut ca partile componente ale numelui propriu sint prezente in limba inaintea numelui propriu. Anumite nume proprii contemporane isi au pierdut sensul descriptiv initial, dar aceasta nu inseamna ca nu il au avut in trecut.

Un substantiv propriu de genul “Imparatul Rosu” din povestile noastre populare, este format din substantivul comun “Imparatul” si adjectivul “Rosu”.

Numele “Petre Morar” este format din doua substantive comune, unul dintre ele un exemplu celebru, unde Isus l-a botezat pe Simon drept “Petra” cu sensul de “piatra de capatii” a bisericii Crestine, fapt scris de catre Evanghelisti in limba ioniana, de origine Carpato-Dunareana (vezi capitolul “Marturii lingvistice ale rominitatii Antice”).

Am intilnit undeva in Scotia muntele “Morar” si lacul “Morar” dar nu are un sens comun corespunzator in limba engleza. Exista si in limba indiana numele propriu “Morar”, care de asemenea nu are nici un corespondent ca substantiv comun in limba indiana. In limba romina acest nume inseamna ocupatia de “morar” de unde si origineaza. Daca se intilnesc intr-un loc trei persoane, una din Scotia, una din India si una din România pe care le cheama “Morar”, singurul care poate sustine ca este purtatorul numelui original este persoana din România, pentru ca numele lui are o semnificatie comuna in limba romina, restul fiind importate intr-o forma sau alta.

Procesul de formare a numelor proprii in limbile europene poate fi sintetizate prin Postulatul (I) Morar, care se enunta astfel : “Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca si substantiv comun, adjectiv sau verb”.

Ca o regula generala, orice nume propriu de azi, provine din cuvinte comune de ieri. unele nume proprii au inca semnificatia originala comuna straveche, cum ar fi numele Petre, Doru, Codru, Florin, Margareta, Morar, Surdu, Bonda, Stejar, Bunea, etc. Alte nume si-au pierdut semnificatia comuna originala, cum ar fi numele Ion, Vasile, Alexandru, Gheorghe, etc. Chiar nume fara semnificatie comuna contemporana, au avut in vechimea timpului semnificatii comune.
Sint si exceptii, cum ar fi numele “Petre” creat in cultura Iudaica dar bazat pe limba ioniana de origine rominica, sau nume proprii cu semnificatie comuna in limbi diferite. Aceste exceptii izolate nu fac decit sa intareasca regula. Argumentele noastre de mai jos vor fi consecvente si nu bazate pe exceptii.

4.3.2. Etimologia numelor zeilor vedici.

Demonstram in acest capitol ca intreaga baza de nume proprii a Culturii Veda este formata din substantive comune, adjective si verbe din limba romina contemporana, deci nu a putut fi creata decit in spatiul Carpato-Dunarean unde se vorbeste limba romina pina in ziua de azi.

Exemplele de mai jos sint ordonate alfabetic pentru simplitate. Sa observam inainte de orice ca insasi numele culturii vedice, prin Rig Veda, este de origine rominica ! Analiza facuta aici nu este completa si nici finala, doar bine conturata pentru a servi drept punct de plecare in cercetari viitoare.

APA = APA. [RV,3.23.4.a-c] : “ni tua dadhe vara aprithivya ilayaspade sudinatue ahnam drisadvatyam manusa apayayam sarasvatyam revad agne didihf sau in traducere literara “…Igna, straluceste opulent… in Drishadwati, in Apaya si in Saraswati”. Pe zeul vedic al apelor il cheama nici mai mult nici mai putin decit “apa” ! avind sufixul “ya”, folosit in limba ariana la derivarea formei lungi, cum ar fi perechea “zeu-zeitate”. Sa observam ca numele zeului apelor este un puternic element de infrastructura culturala a oricarei limbi deci se poate folosi la identificarea legaturilor lingvistice.

Sa mai observam mecanismul gramatical rominesc de abstractizare substantivala sau adjectivala, de genul “om,omenire”, “mare,maretie”, etc. In cazul “apei”, avem pe la Cluj forma “aparaie,aparaia”, ce sensul de “apa multa”. Astfel, daca uiti robinetul deschis, se va face peste tot o “aparaie”, expresie folosita si pentru inundatii, etc. In DEX este inregistrat si sub forma de “aparie,aparia”. Observati acum forma ancestrala “apa-ia” si forma contemporana “apa-ra-ia”, unde sufixul “ia” apare in amindoua cazurile pentru a forma noua abstractizare. Aceste reguli morfologice demonstreaza identitatea gramaticala dintre limba ariana si limba romina.

Avem in acest caz o potrivire sintactica si semantica absoluta intre un substantiv comun rominesc si un nume vedic. Numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “apaya”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Se impune de asemenea reanalizarea etimologiei cuvintului “apa” din limba romina, care este la o posta de latinescul “aqua” dupa cum sustine DEX-ul.

Substantivul comun “apa” exista in doua limbi pe Tera : limba ariana straveche si limba romina de azi, deci poporul romin de azi este poporul arian din vechime. Nici o alta limba din lume nu a putut crea numele “apaya”, cu sensul de “aparaia”. Latinii nu au putut crea numele “Apa” din moment ce ei foloseau forma derivata “aqua”, ceea ce mai demonstreaza ca latinii se trag din arieni.

ARIAN = A ARA, ARIA. Insasi numele poporului arian are semnificatie comuna in limba romina. [RV,1.59.2a] : “murdha divo nabhir agnih prithivya athabhavad arati rodasiyoh tam tua devaso janayanta devam vaisvanara jyotir id ariyaya” sau “… zeii te-au creat ca zeu ca sa fii lumina (noastra, a) arienilor”.

Poporul care a creat “Riga Vede” se numeste pe sine insusi, in multe imnuri, drept “arian”. In limba romina avem substantivul comun “arie,aria”, cu sensul din [DEX,59] : “Loc special amenajat unde se treiera cerealele…” sau “Masura a unei suprafete..”. De aici avem forma derivata “arian” cu sensul de “cel ce are o arie” sau “stapinul ariei”.
Aceasta este etimologia corecta a cuvintului “arian”, substantivul “aria” si limba ariana a poporului carpatin, urmasul direct al poporului romin si limbii romine. “Arian” are sensul de “stapin al ariei” sau al pamintului sfint, spatiul Carpato-Dunarean, dat de Dacia insusi poporului sau ales, rominii de azi.

Nu putem separa cuvintul arian nici de verbul rominesc “a ara,arare”, care se ia in alte traduceri ca si radacina cuvintului arian, cu sensul de “cel ce ara”, sau “aratorul”, legat de idea lucrarii pamintului. Este o legatura indisolubila intre “a ara” si “aria”, deci oricare ar fi originea cuvintului “arian”, nu avem aici nici o contradictie. Aici am putea da o estimare a vechimii culturii Veda, care trebuie sa fi urmat dupa a doua diviziune sociala a muncii, din moment ce numele poporului arian reflecta activitatea agricola umana fundamentala. Se impune reconsiderarea etimologiei substantivului “arie” si verbului “a ara” din limba romina, mult mai vechi decit “area,arare” din latina.

Numele vedic “arian” are un corespondent ca substantiv comun si verb in limba romina, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “arian”. Cu multe mii de ani in urma, acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic.

BHAGO = A BAGA. [RV,5.16.2.a-c[ : „sa hi dyubhir janAnaM hotA dakSasya bAhuvoHvi havyam agnir Anusag bhago na vAramRNvati” sau „… ca si Bhaga cuplacerea, Agni ne da bunatatilepe care le dorim”. Zeul vedic Bhaga este asociat cu dragostea, casatoria, familia, afectiunea, frumusetea, dar si cu sexul in sine, copulatia, obsesiile, himenismul, bolile venerice, etc.

Cuvintul arian „Bhaga” apare in expresii multiple cum ar fi „bhaga-dAr-aNa” tradusa drept „o anumita boala”, in expresia „bhaga-deva” tradusa drept „a te inchina la organul sexual feminin”, sau literal „Zeul Bagarii”, in expresia „bhaga-devata” care se traduce drept „zeitate himenala”, in expresia „bhaga-netra” tradusa drept „Cel Care a Bagat in Ochi”, etc.
Cuvintul „Bhaga” in sine mai inseamna, similar cu limba romina, „a-i baga o parte de”, „a te baga in haine”, „a-l baga in serviciul cuiva”, „a-i baga parte”, „a baga” cu sensul sexual de „a avea cunostiinte carnale” si alte semnificatii. Mai apare in forma „bhaga-anu-A” insemnind „a te baga in ceva”. Mai apare in forma „bhaga-sama” cu sensul rominesc de pur si simplu „a baga in seama”.

Din toate aceste exemple si altele discutate ulterior, numele vedic „Bhaga” corespunde verbului rominesc „a baga, bagare”, cu toate sensurile lui multiple, in particular cu sensul sexual de copulatie. De mentionat aici si familia de cuvinte din radacina „baga”, cum ar fi „bagare”, „bagacios”, „bagaret”, „bagator”. Pina in zilele noastre, verbul „a baga” este asociat cu copulatia.

Avem inca o potrivire sintactica si semantica perfecta intre un nume vedic si un verb, substantiv si adjectiv din limba romina. Numele vedic „Bhaga” are corespondent ca substantiv comun si verb in limba romina, verbul „a baga”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de „Bhaga”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic.

Se impune o reanalizare a etimologiei verbului „a baga”, care nu poate fi „necunoscuta” cum spune DEX-ul, din moment ce este documentat cu mii de ani in urma. Este de asemenea inca o dovada a radacinilor direct ariene a limbii romine.

IAD = IAD. [RV,1.36.18.a] : “agnina turvasam yadum paravata ugradevam havamahe agnir nayan navavastvam brihadratham turvitim dasyave sahah”, sau in traducere literara, “Prin Agni chemam pe… Yad din imparatia de sus”. In cultura vedica, Yad este zeul domnitor peste unul din locurile in care sufletul merge dupa moarte.

Noi avem in limba romina substantivul neutru “iad” pe care DEX il explica ca “loc in care sufletele pacatosilor ar fi supuse la chinuri vesnice…”. Desi cuvintul “iad” se foloseste in zilele noastre in contextul culturii Crestine, semnificatia lui este aceeasi cu semnificatia vedica. Avem din nou o potrivire sintactica si semantica deplina intre un nume propriu vedic si un substantiv comun in limba romina. Numelui vedic “Iad” ii coresponde un substantiv comun in limba romina, deci poporul care vorbeste limba romina a creat numele de “Iad”.

Cu multe mii de ani in urma, acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu dac sau rominic. In zilele noastre, cuvintul “iad” este asociat cu cultura Crestina, locul pacatosilor, dar este evident ca sintactic si semantic este mult mai vechi decit Crestinismul, care l-a preluat din cultura vedica ancestrala si l-a integrat intr-un nou context cultural.

Se impune de asemenea reanalizarea etimologiei cuvintului “iad” din limba romina contemporana. Etimologia corecta este limba ariana si cultura vedica, care mai tirziu a devenit limba rominica sau geto-daca.

IAMA = IAMA. In Panteonul vedic avem o clasa inferioara de zei, din neamul lui Adityas. Aditias au fost clasa conducatoare, dar Indra s-a razvratit impotriva lor si i-a invins, acum Aditias fiind pe locul doi. Unul dintre zeii grupului Aditias, asemenea lui Mitra si Varuna, este zeul Yama.

Zeul vedic Yama, este zeul mortii si protectorul emisferei nordice. El este de asemenea unul dintre zeii grupului Lokapalas, sau gardianul lumii. Iama tine in mina stinga un lat cu care prinde sufletul celui mort si il duce in imparatia mortilor.

Gasim in limba romina cuvintul “iama”, explicat de DEX drept “a da navala”, “a se repezi” sau “a distruge”. Cuvintul rominesc “iama” este asociat cu moartea pina in zilele noastre, in expresii de genul “lupul a dat iama in oi”, sau “ai nostri au dat iama in dusmani”, etc. Acest cuvint este stravechi si-l foloseau si stramosii nostri arieni-carpatini. Nu exista nici o alta limba europeana, in afara limbii romine, care sa contina cuvintul “iama”.

Avem inca o potrivire sintactica si semantica perfecta intre numele vedic Yama si substantivul rominesc “iama”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele vedic de Yama. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Numele vedic Yama este inca o dovada a radacinii direct ariene a limbii romine.

AGNI = A IGNI, IGNAT. [RV,1.12.1.a-c] : “agnim dutam vrinimahe hotaram visvavedasam asya yajnasya sukratum” sau “Il alegem pe Agni, cel ce hotaraste, zeu a toate stiutor, mesagerul care sa primeasca acest sacrificiu”. Zeul Agni este punctul central al Rig Vedei, el este Zeul Foc, cel ce incalzeste trupul si lumineaza mintea. Agni are salasul in Soare, in focul fulgerului, in focul din lemne si plante. Agni este intermediarul dintre arieni si zeii vedici, este cel care primeste ofrandele arse pe foc, si-i aduce pe zei in preajma ca sa asculte la rugamintile poporului lor ales, arienii.

Avem in limba romina substantivul “ignat”, anagramarea de la “Agni”, care inseamna potrivit DEX-ului “numele dat zilei de 20 Decembrie in care taranii obisnuiesc sa isi taie porcii”. Pe la Cluj, la taiatul porcului se face “bobotaie” sau “palalaie”, cu sensul de “foc”, de la paiele cu care se arde porcul. Taiatul porcului, sau Ignatul, nu poate fi separat de “foc” sau “bobotaia” porcului, ceea ce inseamna o strinsa legatura semantica intre “ignat” si “foc”. Avem in limba romina amindoua formele anagramate de “Ignat-Agnita”.

DEX-ul nu s-a deranjat sa inregistreze un alt cuvint rominesc stravechi, inca in circulatie pe la Cluj, verbul “a igni” cu sensul de “a aprinde”, care se foloseste in contextul “nu pot igni focul” sau “focul nu igneste”, etc. Exista alte limbi europene in care “a igni” s-a raspindit cu sensul de “a aprinde”, cum ar fi in engleza cuvintul “to ignite” pentru “a aprinde”.

Avem in acest caz o potrivire sintactica absoluta si o potrivire semantica buna intre cuvintele rominesti “a igni, ignat” si un nume vedic “agni”. Numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “Agni”, cu sensul de “foc”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Se impune de asemenea reanalizarea etimologiei cuvintului “ignat” din limba romina, care este la o posta de slavonul “ignatije” dupa cum sustine DEX-ul.

OM = OM, A OMENI, silaba oculta. Insasi silaba oculta “om”, declarata drept “intraductibila”, are o semnificatie comuna in limba romina.

Multe imnuri din Rig Veda clasica si din scrieri ulterioare hinduse incep cu cuvintul “ocult” OM, care nu a fost tradus niciodata, pentru ca se credea pina acum ca nu se gaseste in nici o limba pe Tera.
In lucrarea “Bhagavad Gita asa cum este” l-am gasit explicat drept “silaba sacra care reprezinta Adevarul Absolut”, adica ceva ce nu se poate traduce sau interpreta. Exista totusi in limba ariana o larga familie de cuvinte din radacina “om” dar acestea au fost ignorate din motive stranii. Dam citeva exemple : “oma” sau “omAsas” cu sensul de “prieten”, “ajutator”, “protector”; “oman” cu sensul de “ajutor”, “protectie”, “favoare”, “amabilitate” sau pur si simplu adjectivul rominesc “uman”.

In conditiile din India unde limba ariana a devenit limba sanscrita, nu numai cuvintul “om” dar si multe alte cuvinte si-au pierdut sensul initial in decursul secolelor care au urmat, devenite “nume” fara semnificatie comuna, ceea ce este firesc pentru o limba izolata de izvorul initial carpatin. Scrieri ulterioare hinduse, dezvoltari impresionante ale culturii Veda, au aparut mult mai tirziu, in jur de era noastra, deci peste o mie de ani de la origine. Nu este de mirare ca multe din cuvinte sint acum neexplicate sau doar ghicite. Silaba oculta “om” este in ziua de azi doar incantata de preotii hindusi la pasajele mai importante din timpul slujbei, de genul “ommm…”, capatind sensul de “aminnn…” din cultura Crestina.
In scrierile originale trebuie sa fi avut sensul de “om adevarat”, sau “cel adevarat omenesc”, sau “prieten adevarat”, “cel omenit”, sau “cel cinstit”, sau asa ceva, pentru ca se foloseste la inceput de versuri mai importante si se aplica de obicei zeului caruia ii era inchinat imnul.

In limba romina, silaba “om” este un substantiv comun cu sensuri multiple de “fiinta umana”, “barbat”, “sot”, “persoana integra”, “a se indrepta”, “persoana de incredere”, “persoana de seama”, “persoana matura”, etc. Exista de asemenea o intreaga familie de cuvinte bazate pe radacina “om”, cum ar fi “omenos”, “omenesc”, “omenire”, etc. si formele negate ale acestor cuvinte, “neom”, “neomenos”, “neomenesc”, etc. Avem de asemenea verbul “a omeni”, cu sensul “a ospata”, “a cinsti”, “a onora”, “a slavi”, etc. Vedem de aici importanta pe care acest substantiv o are in limba romina, de la referirile vedice pina in ziua de azi.

Cuvintul ocult “om” are corespondent ca substantiv comun si verb in limba romina, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “om”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Se impune reanalizarea textelor vedice si a traducerilor avind in vedere sensul nou descoperit al silabei “om”. Substantivul “om” nu se poate trage din latinescul “homo” din moment ce este mii de ani mai vechi decit limba latina. In limba romina avem un complex context cultural in jurul cuvintului “om” care este un motiv in plus de a-i rejecta originea latina. Stramosii nostri daci foloseau cuvintul “om” cu mii de ani inainte de izolarea latinilor in peninsula Italica, descendenti tot ai geto-daco-tracilor.

PITAR = PITAR. Zeul zeilor vedici este Diaus Pitar, tatal Cerurilor, a carui sotie este mama Tara. Pitar este tatal lui Indra, regele zeilor vedici. Pe vremea romana, Diaus Pitar va deveni marele Jupiter la care romanii se inchinau inca in perioada Crestina timpurie. Observati aici mecanismul de agregare a doua nume vechi, ca proces de formare a unui nume propriu nou.

Diaus Pitar a fost dus prin poporul arian-carpatin si in Grecia unde a devenit Cronos, care analog lui Pitar este deposedat de catre propriul sau fiu, in cazul vedic Indra, care l-a prins pe Pitar de picior si l-a tras jos din Ceruri.
Gasim in limba romina cuvintul “pitar”, explicat [DEX] : “titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu piine…”. Cuvintul rominesc “pitar” este asociat cu pita, exact cum era si in vechime, unde era folosit ca titlu de familie, dat barbarului care era responsabil cu cistigarea pitei. In limba vedica “pitar” se foloseste cu sensul generic de “parinte de familie”, impreuna cu un alt cuvint, dar nu identic cu acesta, “tata”.

Avem inca o potrivire sintactica si semantica perfecta intre insasi numele regelui zeilor vedici, marele Pitar, Tatal Cerurilor, si substantivul rominesc “pitar”. Numele vedic Pitar are corespondent in limba romina substantivul comun “pitar”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele vedic de Dyaus Pitar. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Numele vedic Pitar este inca o dovada a radacinii direct ariene a limbii romine.

RIG VEDA = RIGA + A VEDEA. Insasi numele culturii vedice are semnificatie comuna in limba romina ! ” Rig Veda” este tradus in toate limbile lumii drept “Regele care Vede” sau “Regele Intelept”, sau “Regele Clarvazator”.
Sa analizam structura numelui propriu “Rig Veda”. Exista in limba romina substantivul comun arhaic “riga”, cu sensul de “rege”. Avem de asemenea in limba romina verbul “a vedea” cu sensul direct de “vedere” si cel figurat de “vazator” sau “vizionar”. lata cum numele celebru de “Rig Veda” este compus dintr-un substantiv comun si un verb din limba romina. Forma de azi s-ar scrie “Riga Vede” sau “Regele Vede”. Avem in acest caz o potrivire sintactica si semantica absoluta cu insasi numele culturii vedice.

Numele “Rig Veda” are un corespondent ca substantiv comun si verb in limba romina, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de Rig Veda. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Poporul arian folosea substantivul “riga” si verbul “a vedea” cu mult inainte de crearea numelui “Rig Veda”.

Se impune schimbarea etimologiei cuvintului “riga” care potrivit DEX-ului se trage din limba greaca, cind de fapt grecii l-au preluat de la poporul geto-dac, vorbitor al limbii rominice. Substantivul “riga” se trage direct din limba vedica a stramosilor arieni. Se impune de asemenea schimbarea etimologiei verbului “a vedea” care potrivit DEX-ului se trage din latinescul “video,videre” dar noi i-am gasit aici o potrivire sintactica si semantica mult mai veche decit latina insasi.
RITA = RIT. In religia Veda, Rta este un termen care desemneaza ordinea cosmica a universului. Este Rta prin care soarele rasare si apune, este Rta prin care riurile curg la vale, copacii cresc si animalele se nasc. Rta este de asemenea roata cu douasprezece spite ale ciclului anual. Rta este calea pe care cineva o urmeaza catre telul urmarit. Orice fel de actiune trebuie efectuata prin respectarea lui Rta, incit sa se desfasoare armonios.

Rta este asociat in mod strins cu Mitra si Varuna, care sint responsabili pentru ordinea cosmica. Rta nu este un zeu in sine, ci regula sau legea dupa care se conduc zeii si intregul univers.

In scrierea cu alfabetul sanscrit vocalele sint uneori implicite, ca intr-o scriere prescurtata in care se sare peste vocale, daca nu sint explicit necesare. Avem de exemplu Rig Veda scris drept “Rg Veda”, pentru ca vocala dintre “R” si “G” este implicita. Analog, cuvintul Rta trebuie considerat ca avind o vocala implicita intre “r” si “t”, care devine cuvintul “rita”.

Sa observam ca avem in limba romina substantivul “rit”, cu sensul din DEX de “ritual”, “rinduiala” sau “tipic”. Dintr-o data cuvintul arian “rita” incepe sa aiba sens in limba romina de azi, fiind “rinduiala cosmica”, “ritualul vedic” sau “tipicul naturii”. Este “ritul,rita” rinduiala care misca soarele pe cer, catre zenit, la vremea Solstitiului. Cel care urmeaza “rita” este Varuna.

Avem inca o potrivire sintactica si semantica perfecta intre un nume vedic si un substantiv din limba romina. Numele vedic “rita” are corespondent ca substantiv comun in limba romina, cuvintul “rit”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “Rta”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost cunoscut drept poporul arian, cu leaganul in spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic.

Se impune o reanalizare a etimologiei substantivului “rit”, care nu poate proveni si din neo-grecul “riton”, si din latinescul “ritus”, si din frantuzescul “rite” in acelasi timp ! cum sustine DEX-ul. Cuvintul “rit” este inca o dovada a radacinilor direct ariene a limbii romine. Grecii au mostenit cuvintul “rit” de la poporul arian-carpatin extins in toata zona Egeana.

SURYA = SOARE. [RV,4.58.4a-d] : “tridha hitam panibhir guhyamanam gavi devaso ghrtam anv avindan indra ekam surya ekam jajana venad ekam svadhaya nis tataksuh”. Zeul vedic Surya, pronuntat “suri-ia” sau “sure-ia” este detinatorul adevarului absolut, este sursa iluminarii venita de la Soare. Zeul Surya este zeul care adasta in interiorul Soarelui. “Soare” este si numele sub care este tradus in toate limbile pamintului

Observam cum avem in limba romina un substantiv comun din care provine numele Surya. Cu multe mii de ani in urma, cind numele Surya a aparut, soarele se numea tot “soare”. In decursul mileniilor multe vocale s-au deschis ori s-au transformat in diftongi si triftongi, odata cu dezvoltarea limbii. Cuvintul “soare” era poate pronuntat “sore”, de unde vine si forma lunga Surya sau “Maria sa Soarele”. In multe locuri de la noi cuvintul “soare” se pronunta mai apropiat de “sore” decit de “soare”, asemanator cu forma ancestrala Surya.

Surya a fost preluat de la poporul arian-carpatin de catre greci, sub numele grec de Helios, pe care grecii l-au tradus pur si simplu in limba lor. Suria este sotul inserarii, este stapinul cerului sudic, iar tatal lui Surya este Diaus Pitar insusi, numit Jupiter la romani si Zeus la greci.

Numele vedic “Surya” are corespondent ca substantiv comun in limba romina, substantivul “Soare”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “Surya”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic.

Avem de asemenea in limba romina si adjectivul “sur/sura” cu sensul de “parul alb” sau “cel carunt” sau “cel sur”, dar zeul vedic Surya este din punct de vedere cultural “soarele” si nu “surul”. Se impune de asemenea revizuirea etimologiei cuvintului “soare”, care in mod evident nu se trage din latinescul “sol, sollis” dupa cum sustine DEX-ul, fiind cu mii de ani mai vechi decit limba latina.

SUDRA = A ASUDA, SUDOARE. [RV,1.94.15.a-c] : “yasmai tuvam sudravino dadaso anagastvam adite sarvatata yam bhadrena savasa codayasi prajavata radhasa te siyama”. Arienii care au ajuns in expansiunea lor pina in India, unde au creat o societate stratificata, bazata pe patru nivele sociale, ca sa-si pastreze privilegiile si ca sa se diferentieze de populatia locala negroida.

Cel mai de sus nivel este rezervat arienilor, iar cel mai de jos nivel al societatii a fost numit “sudra”, cu sensul de “cei ce muncesc” sau “cei ce asuda” sau “sudoare”. Ulterior, in dezvoltarile indiene, Sudra s-au creat din labele picioarelor fiintei cosmice Purusa, deci locul lor este la baza societatii. Purusa nu este parte din panteonul vedic original. Cu toate acestea, numele Sudra a fost creat pe baza limbii ariane, careia ii putem gasi un corespondent doar in limba romina.

Avem in acest fel inca un nume propriu vedic caruia ii corespunde un verb si un substantiv comun in limba romina, “a asuda,asudare,sudoare” din care obtinem prin anagramare, proces lingvistic frecvent in limba romina, cuvintul “Sudra”. Avem inca o potrivire sintactica si semantica intre un nume vedic si un substantiv comun din limba romina.

Numele vedic “Sudra” are corespondent ca substantiv comun si verb in limba romina, verbul “a asuda”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “Sudra”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Se impune o reanalizare a etimologiei verbului “asuda”, care exista cu mii de ani inaintea aparitiei limbii latine. Stramosii nostri geto-daci-traci foloseau aceste cuvinte cu mult inainte de legenda lui Romulus si Remus din peninsula Italica.

TARA = TARA. Zeita Mama Universala din cultura Veda este Tara, personificare a Pamintului intreg, cea care da nastere la tot ce este viu sub soare. Pe planul social al Panteonului vedic zeita Tara este perechea marelui Diaus Pitar insusi, zeul cerururilor. La nivelul culturii contemporane, zeita Tara este Mama Tera, este Pamintul care ne inconjoara, este Pamintul din care venim si Pamintul in care ne intoarcem.

Avem in limba romina substantivul “tara” cu sensul din [DEX] “teritoriu locuit de un popor organizat…”, deci se leaga de Pamint. Exista multe alte sensuri si contexte in care se foloseste substantivul “tara”, dar acceptiunea comuna este de “tot pamintul rominesc”. Exista o familie extrem de larga de cuvinte derivate din aceste substantiv, din care amintim doar “tarina”, “tarina”, “tarm”, etc. toate cu sensul direct sau indirect de Pamint, ca sustinator al vietii.

Avem inca o potrivire sintactica si semantica perfecta intre numele zeitei vedice Tara, Mama Tera de azi din toate limbile, sau Maria sa Pamintul si substantivul rominesc “tara”. Numele vedic Tara are corespondent in limba romina substantivul comun “tara”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele vedic de Tara. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul Carpato-Dunarean, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Numele vedic Tara este inca o dovada a radacinii direct ariene a limbii romine.

VARUNA = VARA. [RV,4.13.2.a-c] : “urdhvam bhanum savita deva asred drapsam davidhvad gaviso na satva anu vratam varuno yanti mitro yat suriyam divi arohayanti” sau “Divinul creator Soarele a atins mijlocul cerului … Este Varuna si Mitra care fac Soarele sa urce catre Rai, potrivit legii”. Sint nenumarate referiri in Rig Veda la Varuna, asociata intotdeauna cu lumina, caldura, plenitudinea si adevarul, frecvent insotita de Mitra. Varuna este izvorul ordinii cosmice care conduce miscarea periodica a Soarelui.

Pasajul de mai sus descrie pur si simplu anotimpul vara, la vremea solstitiului, cind Soarele este la inaltime maxima, ridicat acolo de … Varuna ! lata inca un zeu vedic, unul dintre cei mai iubiti, avind numele provenit dintr-un substantiv comun in limba romina, anotimpul “vara”. Aceasta este inca o potrivire sintactica si semantica intre un nume vedic si un substantiv comun din limba romina.

Numele vedic Varuna are corespondent ca substantiv comun in limba romina, substantivul “vara”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “Varuna”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Se impune o reanalizare a etimologiei substantivului “vara”, care exista cu mii de ani inaintea aparitiei limbii latine si cuvintului “vera”. Stramosii nostri geto-daci-traci foloseau cuvintul “vara” cu mult inainte de desprinderea limbii latine din limba geto-daca strabuna.
VASUS = VASUL. Panteonul vedic cuprinde o multime de zeitati principale si secundare, o stratificare a societatii zeilor insisi. Zeitatile secundare tind sa-i serveasca pe zeii principali, iar uneori chiar sa le ia locul in urma conflictelor Panteonice.

Unul dintre zeii principali este Indra, care si-a cistigat pozitia prin merite proprii si nu de-a gata. Sint multi cei care-i slujesc si una dintre zeitati este Apa, zeita apelor curgatoare si a marilor. Apa, in slujirea ei catre Indra, este insotita de opt slujitoare, numite Vasus.

Vasus sint zeitati inferioare, dar fara ele evident ca slujirea este imposibila, mai ales cind te cheama Apa ! Desi sint mai putin conturate, zeitele Vasus slujesc numai impreuna cu Apa, deci le putem intelege semnificatia : ele sint Vasele prin care Apa isi face slujirea catre Indra.
Sa observam aici ca avem in limba romina substantivul neutru “vas,vasul”, cu sensul de “recipient pentru lichide”, etc., strins legat de Apa.

Avem inca o potrivire sintactica si semantica perfecta intre un nume vedic si un substantiv din limba romina. Numele vedic “Vasus” are corespondent ca substantiv comun in limba romina cuvintul “vas”, deci numai poporul care vorbeste limba romina a putut crea numele de “vasus”. Cu multe mii de ani in urma acest popor a fost poporul arian din spatiul carpatin, popor devenit mai tirziu geto-daco-trac sau rominic. Numele vedic “Vasus” este inca o dovada a originii direct ariene a limbii romine.

4.3.3. Incheiere.

Observam din exemplele de mai sus ca intreaga baza de nume proprii a Culturii Veda este formata din substantive comune, adjective si verbe din limba romina contemporana.
Observati tabelul urmator care prezinta sumarul de mai sus.

Lista de exemple de mai sus nu este finala si va fi completata pe masura ce avansam aceasta cercetare lingvistica. Aici ne-am limitat la exemplificarea Postulatului (I) Morar care este consecventa si completa in sine. In continuare vom aduce noi argumente lingvistice in favoarea prezentei culturii vedice in spatiul Carpato-Dunarean. Argumentele din aceasta lucrare sint logic independente deci cel trei parti ale Demonstratiei Morar nu se bazeaza unele pe altele ci se completeaza reciproc intr-o semnificatie convergenta.

Am demonstrat mai sus ca singurul popor din lume care a putut crea numele vedice este poporul romin, in a carui limba exista cuvintele comune potrivite semantic cu numele vedice. Aceasta este cea mai importanta parte a demonstratiei Morar, deoarece argumentele de aici sint irefutabile. Daca poporul romin a creat numele vedice, atunci poporul romin este poporul arian ramas in leaganul sau ancestral, spatiul Carpato-Dunarean.

In Europa avem drept pretendenti la originea ariana pe germani, care sustin gratuit ca ei ar fi urmasii arienilor. Observati coloana limbii germane care nu numai ca nu aduce a limba ariana, dar contine doar slabe influente ariene. Privita in ansamblul sau, limba germana este total straina limbii ariene, fiind dintr-o familie lingvistica diferita.
Observati asemanarea pina la identitate dintre limba ariana si limba romina. Daca avem limbi europene de origine ariana, atunci trebuie sa ne limitam la limbile rominice, portugheza, spaniola, franceza si italiana, grupate in jurul limbii romine de azi sau limba ariana din vechime.

4.3.4. Concluzii la originea numele ariene.

Cum este posibil sa avem in limba romina contemporana substantive comune, adjective si verbe care sint nume proprii in cultura Veda, inregistrata in documente istorice in … India?

Unica explicatie lingvistica posibila este ca numele vedice au originat in spatiul Carpato-Dunarean unde traieste poporul vorbitor al limbii romine, ceea ce constituie Consecinta (I) Morar : “numele proprii vedice au fost create de catre poporul care azi vorbeste limba romina”. Limba romina era numita in vechime limba ariana, a stramosilor nostri arieni-carpatini. Numele vedice au putut fi create numai de catre poporul romin pentru ca limba romina este singura din lume in care numele vedice au o semnificatie comuna, de-a lungul si latul intregului spectru.

Din sintaxa si sonoritatea numelor vedice, limba latina este singurul contracandidat al limbii romine la pozitia de origine a numelor vedice. Cu toate acestea, latinii nu au putut crea numele “Rig Veda” din moment ce ei spun “rex” si “video”, nu au putut crea numele “Apa” din moment ce ei spun “aqua”, nu au putut crea numele “Varuna” din moment ce ei spun “vera”, nu au putut crea numele “Pitar” din moment ce spun “padre”, nu au putut crea numele “Iad” din moment ce nu exista in latina, nu au putut crea numele “Bhago” din moment ce nu exista in latina. Latina este constant derivata din ariana, deci este desprinsa din limba carpatina.

Din sintaxa, semantica si sonoritatea limbii germane, pretentiile germanilor de urmsi ai arienilor sint complet si total nefondate, fiind doar afirmatii politice fara nici un substrat. Germanii nu au putut crea numele “Apa” din moment ce ei spun “water”, nu au putut crea numele “Pitar” din moment ce ei spun “fatar”, nu au putut crea numele “Iama” din moment ce nu este inregistrat in germana, etc. Nu numai ca nu au putut crea aceste nume, ci nu au nimic comun cu limba vedica din care doar au imprumutat anumiti termeni, prin poporul arian-carpatin si ulterior direct de la Daci.

In afara limbii romine, nu exista nici o alta limba europeana sau Asiana care sa contina toate aceste cuvinte comune. Mai observati calitatea extraordinara a formei si a puritatii sintactice si semantice a limbii romine de azi, desi aflata la 4000 de ani de evolutie ! de la forma vedica. Mai considerati si mileniul intunecat al migratiilor cu intreruperea vietii normale, neamuri straine absorbite cu totul, politica fatisa slava si maghiara de dezmembrare a limbii romine, precum si stilcirea fals-patriotica rezultata din mitul latinist din ultimele secole. Limba vedica a stramosilor arieni este inca acasa la ea in stravechea Dacie.

Am regasit aici misteriosul loc de origine al poporului arian, spatiul Carpato-Dunarean, unde se vorbeste unica limba pe Tera care a putut crea numele vedice. Aceasta afirmatie constituie Consecinta (II) Morar : “Cultura Veda provine din spatiul Carpato-Dunarean, unde traieste poporul vorbitor al limbii romine”.

De aici din spatiul Carpato-Dunarean, nordul si vestul Marii Negre, Panonia si Banat, poporul arian, limba ariana si cultura Veda au pornit in cucerirea lumii, ca urmare a primei revolutii tehnologice din istoria omenirii, descrisa in capitolele urmatoare. Poporul Carpato-Dunarean, numit pe sine insusi arian, a devenit cel mai important si numeros popor european in urma exploziei demografice de acum 5000 de ani. Pentru detalii vezi capitolele urmatoare.

De aici din spatiul Carpato-Dunarean, poporul arian-carpatin, s-a extins catre vestul Europei pina la Atlantic, catre nordul Europei pina la Marea Baltica si mai departe, catre estul Europei prin nordul Marii Negre pina la Urali, catre sudul Europei pina la Mediterana, iar dincolo de Europa pina in India si mai departe, lasind in urma o trena de denumiri vedice rominesti, din radacinile Soma, Deva, Vara, Apa, etc., exemplificate in capitolele urmatoare.

Prin suprapunere cu populatiile locale, poporul arian-carpatin a dat nastere la popoarele si limbile lumii, familia limbilor rominice in primul rind, apoi a influentat limbile Teutonice si slave. Aceasta explica asemanarea ariana a tuturor limbilor europene de azi, prin raspindirea europeana a poporului arian-carpatin. Miezul poporului arian-carpatin care a ramas in pamintul sfint vedic, a dat nastere poporului geto-daco-trac sau rominic de acum peste 2000 de ani sau poporul romin de azi.

In expansiunea sa estica, dincolo de Europa, poporul arian-carpatin traversind Asia Mica, Mesopotamia si Iranul, a ajuns pina in nord-vestul Indiei pe la 1500 i.e.n., unde a invins si a domnit peste populatia negroida locala. Arienii s-au izolat printr-un exclusivism social tintit la pastrarea fiintei lor. Limba ariana si cultura Veda au generat in conditiile din India limba sanscrita si religia hindu, religie prin care Rig Veda s-a pastrat pina astazi, pentru care trebuie sa le fim recunoscatori.

In decursul mileniilor, arienii s-au amestecat cu populatia indiana negroida locala, urmasii lor putind fi azi intilniti in zona din nord-vestul Indiei numita Pakistan si de-a lungul Gangelui pina in inima continentului Asiatic. Pe tot traseul dintre spatiul carpatin si India avem o alta pleiada de limbi rominice, cum ar fi Armenia si Persia, precum si o pleiada de popoare care au in singele lor o importanta componenta carpatina.

Avem motive puternice sa credem ca expansiunea poporului arian-carpatin a avut loc peste tot in nordul Africii si chiar pina in America Centrala. Pentru detalii vezi capitolele urmatoare.

Mai exista inca o implicatie insemnata a Postulatului (I) Morar si anume originea limbii romine. Daca numele vedice au fost create de poporul care azi vorbeste limba romina, iar acele nume sint inregistrate mult inainte de aparitia latinilor in Italia pe la 700 i.e.n., inseamna ca limba romina este mai veche decit latina, prin cuvintele care dau esenta culturii Veda.
Din moment ce toate aceste nume proprii vedice exista in limba ariana, exista de asemenea ca nume comune in limba romina si nu exista in latina, inseamna ca limba romina este limba ariana fara intermediarul latin.
Aceasta mai inseamna ca dacii vorbeau tot cu “apa”, “ara”, “vedea”, “iama”, “baga”, “vasul”, “ritul”, “hotar”, etc., dupa cum vorbim si noi astazi. Limba dacilor, inmormintata de vie de secole intregi, si-a cistigat in sfirsit dreptul la existenta.
Relatia lingvistica corecta de evolutie a limbii ariene in spatiul Carpato-Dunarean unde a aparut si s-a dezvoltat, rezultata din Postulatui (I) Morar, poate fi reprezentata prin schema :
limba ariana-vedica -> limba daca-rominica -> limba romina

Relatia de mai sus este doar scheletul, esenta, coloana vertebrala a originii si dezvoltarii limbii romine, deoarece in detaliu este mult mai complexa. Trebuie considerate si influentele pre-latine, latine in urma indelungatei invecinari cu Imperiul Roman, absorbirea de popoare straine migratoare, anumite influente Teutonice, slave, maghiare, turce, etc. Aceste influente complexe sint specifice oricarei limbi din orice parte a lumii, ca un proces normal de evolutie lingvistica a omenirii. Noi nu negam si nu minimizam aceste influente, dar evidentiem radacinile ancestrale ale limbii romine, existenta acesteia cu mult inainte de “latinizarea” Europei, precum si natura rominica a limbii centrale a marii familii Euro-Asiane, asa cum vom demonstra in continuare.

Acum intelegem de ce s-a facut eroarea istorica cu “disparitia limbii dace”, cea mai raspindita din Europa de acum 2000 de ani si cu cei mai multi vorbitori, pentru ca lingvistii cauta in limba romina de azi urme care sa fie “ne¬latine”, “ne-grecesti”, “ne-etc.”, cind de fapt limba dacilor era limba romina. Din limba romina s-a desprins latina, iar greaca a preluat masiv devenind din limba Asiana acum 4000 de ani, limba Euro-Asiana astazi.

Limba daca nu poate fi identificata ca o limba diferita de limba romina, pentru ca limba daca era limba romina care se vorbea ca o limba vie in tot sud-estul Europei. Limba daca nu poate fi identificata pentru ca se cauta o limba disparuta, cind de fapt este o limba vie, cu milioane de vorbitori in tot sud-estul european.

Concluzia care se impune din prima parte a Demonstratiei Morar este ca poporul arian, limba ariana si cultura Veda au aparut si s-au dezvoltat in spatiul Carpato-Dunarean de unde s-au raspindit in intreaga lume. Poporul arian-carpatin, sedentar dintotdeauna, a evoluat in acelasi spatiu geografic devenind mai tirziu poporul dac si limba daca, pe care o numim aici rominica. Stramosii nostri daci vorbeau aceasta limba rominica mult inainte de expansiunea limbii latine din peninsula Italica.

SURSA: http://basarabialiterara.com.md
Petre Morar – Vol 1 – Noi nu suntem latini