Interesanta este prezenta anumitor credinte sau istorii in mitologiile unor popoare indepartate istoric si geografic. Din Europa pina in Orientul indepartat, din Egiptul antic pina la nativii americani, sub un nume sau altul, apare legendara pasare de foc.

O pasare de o frumusete neasemuita, care nu moare niciodata, ci arde in flacari si renaste apoi din propria-i cenusa. S-ar fi nascut prima data dintr-un ou de aur care plutea pe apele Oceanului Primordial.

Desigur ca legenda e incarcata de semnificatii ezoterice si simboluri. La vechii egipteni, pasarea Benu explica ciclul zilnic al Soarelui, dar si ciclul anual al revarsarii Nilului care insemna regenerarea, viata…Aceeasi ideie, legata fie de nemurirea Spiritului, de reincarnare , de perenitatea dragostei sau triumful binelui o regasim intrupata in pasarea simurg a vechilor persani, in paunul dragon feng huang al chinezilor, in pasarea maiastra din basmele romanesti. Toate evoca focul distrugator dar si creator, asociat cu soarele sau cu vapaia cosmica din care a luat nastere si se va sfarsi lumea.

Era firesc desigur ca, din cele mai vechi timpuri, mitul pasarii Phoenix sa fie prezent si in creatii literare sau picturale. Hesiod si Herodot erau convinsi ca au vazut pasarea cu ochii lor, Ovidiu o descrie in “Metamorfoze”, Tacitus o pomeneste in “Anale”, Plinius o descrie in “Istoria naturala”, Martial, mai sceptic, in “Epigrame”.

Gasim mitul ilustrat in manuscrise iluminate din secolul 12, in miniaturi celtice, in stampe japoneze. Pentru ca, aproape de zilele noastre, pasarea de foc sa inspire numerosi artisti plastici. E un subiect generos pentru expresionismul fantastic, realismul magic, sau pictura naiva,  pentru suprarealisti, dar si pentru unii impresionisti, chiar cubisti…

Lucrarile abunda in culori aprinse, sugereaza de regula miscare si forta halucinatorie.

Viziunea este uneori utopica, hibrid intre posibil si imposibil, intre mister si realitate moderna. Alteori ecuatia este inversata, artistul vrind, in mod paradoxal, sa demitizeze legenda.

Ca intotdeauna, pictura reflecta temperamentul artistic, conceptia personala, considerentele stilistice si tehnice, ba chiar si idiologice ale autorului. Interpretarile sint asadar variate, legate de traditii si mentalitati, dar aproape invariabil sugereaza mai putin realitatea existenta si mai mult capacitatea omului de a visa si spera.

Dr. DOREL SCHOR

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Cum transformi gatitul intr-o adevarata experienta culinara?

Multe doamne si domnisoare din ziua de astazi au ajuns sa declare ca urasc sa gateasca, ca…