George Corciova: „Ca să faci o colecţie trebuie să fii pregătit”

1126 George Corciova: „Ca să faci o colecţie trebuie să fii pregătit”O monedă dată bunicii de către un ofiţer german a fost prima piatră la temelia unei colecţii numismatice impresionante. Prahoveanul George Corciova povesteşte cum a început să pună pasiunea stăpânire pe el şi descrie câteva piese excepţionale pe care le deţine.

Reporter: Cum s-a născut pasiunea pentru colecţionarea monezilor?

George Corciova: În 1943, în comuna Munteni, judeţul Galaţi (atunci era Tecuci), la bunica mea, au stat în gazdă doi ofiţeri germani, cam două-trei săptămâni. Bunica nu le-a pretins nimic, mai ales că cei doi mâncau cu trupa de soldaţi. La plecarea lor, unul din ei i-a dat o monedă veche, un taler spaniol din 1784, contemporană, ca punct de referinţă, cu răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan. Bunica a păstrat-o, apoi mi-a dat-o mie, când am terminat liceul, în 1954. La momentul respectiv, m-a impresionat vechimea monezii, dar eu nu aveam timp atunci să mă ţin de numismatică. Dar, în 1963, când mă calificasem deja în învăţământ, la o oră de agricultură, împreună cu copiii, dar şi cu profesorul de istorie, ne-am dus în malul unei ape. Acolo, am găsit împrăştiate silex-uri şi ceramică. Le-am predat muzeului din Tecuci. Impresionat de vechimea acestora, mi-am zis că trebuie să mă apuc de numismatică. De exemplu, cumnatul meu avea un prieten la Ploieşti, care, l-a rândul său, cunoştea pe cineva care deţinea nişte monede geto-dacice. Le-am cumpărat. Pe urmă, am găsit, la nişte ţigani nomazi, o monedă extraordinar de rară, despre care nu mi-am dat seama pe moment. Pe parcurs, am început să colecţionez, după cum aveam posibilitate.

Reporter: Care este cea mai rară monedă pe care o deţineţi?

George Corciova: Cea mai rară şi cea mai valoroasă monedă pe care o am este de pe vremea lui Pirus. A fost regele Epirului. Era o regiune a Greciei, în partea dinspre Marea Adriatică. Cuprinde, acum, sudul Albaniei şi Nord-Vestul Greciei. Am scrisori de la Bucur Mitrea, un mare numismat, care îmi spunea că a văzut cabinete renumite de numismatică de la Stocholm, din Paris, dar că o monedă mai veche ca aceasta nu a văzut. Moneda are o greutate de peste 6 grame şi e din argint. În numismatică, întotdeauna monedele de argint le-au bătut pe cele din aur, pentru că argintul este mult mai uşor de lucrat şi se puteau face modele în relief de o rară frumuseţe. Moneda de care vă spun este, într-un fel, una comemorativă, pentru că regele Pirus, care a domnit de la 295 la 272 îen., a vrut să refacă Imperiul lui Alexandru Cel Mare. Această monedă are, pe avers, chipul lui Alexandru Cel Mare, cu litera A sub gât. Este extraordinar de bine realizată din punct de vedere artistic. Pe revers, este zeiţa Victoria, în picioare. Am câteva monede antice foarte valoroase. Am şi monede greceşti, cu zeiţa Atena, cu casca pe cap, cu lucrătură mai brută. Colecţia mea, ca volum, nu este mare, dar este foarte valoroasă. Am monede medievale, moderne, contemporane. De exemplu, am toată seria românească de argint, mai puţin moneda de 2 lei din 1901, care este cea mai rară. În schimb, am moneda de 5 lei cu chipul lui Carol I, dintre cele mai rare, din 1884, şi cea din 1885, care este la fel, foarte rară. A fost serie mică, s-a retopit pentru seria de 5 lei jubiliară din 1906, când s-au împlinit 40 de ani de domnie a lui Carol I. Am şi bancnote rare. Ruşii, când au intrat în ţară, au bătut monedă de ocupaţie, cu Comandamentul Armatei Roşii. Sigur că americanii le-au atras atenţia şi a fost retrasă, dar câteva, rătăcite, au mai rămas. Am bancnota de 20 de lei şi de 5 lei. Mai am o monedă rară, de când a trecut armata română Prutul, Nistrul, în Transnistria. S-au bătut monede de ocupaţie şi pentru această zonă.

Reporter: Câte monede aveţi?

George Corciova: Monede… Tinichele sunt multe! I-am auzit pe unii parlamentari că fac colecţii de numismatică. Ca să faci o astfel de colecţie trebuie să fii pregătit, să cunoşti istorie şi să ai în sânge treaba asta. Ăştia cumpără tinichele de prin târguri, pentru că multe sunt contrafăcute. Da’ ei zic că au colecţie… Mă rog, pentru că m-aţi întrebat ca număr, să zic aşa că am monede antice în jur de 30. Din mileniul de mijloc, am foarte puţine. De acest mileniu nu se ştie prea mult. E vorba de perioada năvălirilor barbare. Am moneda de aur a împăratului bizantin Justinian, 565-527. Apare pe ea şi primul semn creştinesc, crucea. Împăratul ţine într-o mână crucea şi în cealaltă, bula cu o cruce.

Reporter: Cum aţi ajuns să colecţionaţi cărţi?

George Corciova: Când am avut casa mea, în ’84, am început intens să colecţionez cărţi vechi. Mi-a plăcut să citesc de copil. Surorile mele mai mari se jucau cu mine de-a şcoala. Când am intrat la şcoală, ştiam deja să citesc. Mai târziu, tânăr fiind, stăteam şi citeam în nopţile de iarnă. Am avut drag de carte de când mă ştiu. Să încep să colecţionez a fost ceva de la sine înţeles.

Reporter: Ca valoare literară şi vechime, ce carte din colecţia dumneavoastră ar ieşi în evidenţă?

George Corciova: Cea mai rară este cea care conţine Tratatele domnitorilor români, începând de la Mircea Cel Bătrân. Cartea respectivă este din 1856, cu sigiliul în ceară roşie. Au apărut traduse mai întâi în Franţa. Mai am cele cinci numere din Magazin Istoric pentru Dacia al lui Nicolae Bălcescu şi Treboniu Laurian. Primul număr e din 1845, 1846 următoarele două şi încă două din 1887. Am peste o mie de cărţi şi, dintre ele, cam 40-50 de cărţi de peste 100 de ani. V-am spus care e cea mai rară carte care o am, dar cea mai veche este despre zeităţi, în latină, din 1742. Pe mine nu m-a interesat la cărţi vechimea lor, ci valoarea conţinutului.

Reporter: Presupunând că v-aţi valorifica monedele şi cărţile, ce aţi putea să vă cumpăraţi cu ceea ce aţi obţine pe ele?

George Corciova: Mi-aş putea face încă o casă. Dar lucrul acesta nu o să se întâmple niciodată! Oricum, în România nu avem oameni care să cumpere. Dar eu ţin atât de mult la patrimoniul ţării! E păcat să se piardă.  Asta este pasiunea mea! Pentru mine, cartea şi numismatica au ţinut loc de alcool şi tutun. Asta nu înseamnă că nu beau deloc, dar nu am fost niciodată în stare de ebrietate. Iar tutun, am încercat în adolescenţă, ca să mă dau mare în faţa fetelor. Nu m-a atras niciodată. Cât despre colecţiile mele, acestea vor rămâne copiilor! Carmen NEGREU

Partajează acest conținut:

Publică comentariul

You May Have Missed