Zorii…

Sssstt!!!! Linişteeee!…Se ivesc  zoriiiii… Plaja e-acum o-ntindere pustie de nisip decorat pe-alocuri cu scoici şi pietre rupte parcă din temelii de suflet… Mă plimb tăcută răcorindu-mi picioarele desculţe pe nisipul umed, când se sting lumini încet, încet şi se ridică umbra nopţii iar malurile se-nroşesc….să fie gândul meu? Din mare văd cum se ridic-alene, precum o minge-arzând în flăcări falnicul astru-al noii zile. Zâmbesc, gândesc frumos  şi-mi scald privirea-n depărtări…

M-aplec timid spre tine şi-ţi şoptesc uşor: încă mai dormi, iubite?

Îţi mângâi fruntea ’naltă cu o timidă atingere de buze… Oare n-auzi cum pleoapele zorilor se ridică precum nişte aripi leneşe de pescăruş pentru a face loc luminii ce-mbrăţişeaz-acum cu dragoste Pământul?  Nu simţi adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăşi cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate?  Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zăreşti?… Dar zbuciumul ultimei steluţe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?…

Păşesc  desculţă pe covorul alb afundându-mi tălpile în moliciunea-i caldă şi totu-mi pare presărat cu taine… Deschid cu grijă uşa iatacului ce-ţi poart-amprenta vie şi te mai mângâi o dată cu privirea… respiri uşor şi îmi zâmbeşti de parcă-mi intuieşti prezenţa, încă visezi…

Mai zăbovesc o clipă-n uşă şi-ţi număr calm, una, câte una… tresăririle. Poate că-n visul tău ce-i pe sfârşite, mai poţi zări câteva cioburi dintr-o oglindă spartă ce s-au împrăştiat în noapte printre-amintiri… şi ies apoi îngândurată…

Un val rebel m-atinge lin, se luminează cerul şi marea-i mai albastră iar pescăruşii se avântă spre senin, ca şi cum ar da ultimul lor sărut, sărutul de taină dăruit văzduhului…  mă ridic liniştită din genunchii gândului în care rătăcisem şi mă îndrept agale, din nou spre mine însămi…

Limassol, Cyprus

3 iunie 2011

========

Tristeţi la malul mării

 

Valuri, zbucium, stânci izbite

Pietre reci , umbra-nserării

Suflete desţelenite

Şi tristeţi la malul mării

 

Gânduri tainice, căinţe

Sparte-oglinzi în largul zării

Cioburi de fagăduinţe

Din tristeţi la malul mării

 

Încercări  nereuşite

Peste lacrima uitării

Amintiri neprihănite

Şi tristeţi la malul mării

 

Toate-mi flutură zadarnic

Steagurile depărtării

Eu rămân ascunsă tainic

În tristeţi la malul mării…

 

Limassol, Cyprus

2 iunie 2011

========

Singurătăţi albastre

 

Un rest de suflet trist

Şi-un petec de pământ

O cruce grea pe umeri

Şi năluciri de vânt

O inimă pustie

Şi un fuior de gânduri

O dragoste sublimă

Şi doar…câteva rânduri

 

O lacrimă pe frunze

De portocali târzii

Nisip pe mal de mare

Şi scoici în cochilii

Un pescăruş ce ţipă

Sărutul dând spre astre

Îmi tulbură tăcerea

Singuratăţii-albastre

 

Coline  cu măslini

Şi stânci, şi Afrodite

Situri de-antice veacuri

Destine ne’mplinite

Dorinţi-statui de ceară

Şi zeităţi sihastre

Ce-mi cântă simfonia

Singurătăţii-albastre

 

Versul ce curge-agale

Din mine ca un râu

Şi vântul în rafale

Pribeag prin lan de grâu

Sunt martorii tăcerii

Căci ştiu iubirea noastră

Iar eu rămân aceeaşi

Singurătate-albastră…

 

9 iunie 2011,

Limassol, Cyprus

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…