Ce poate să determine o persoană îndrăgostită de literatura beletristică să se entuziasmeze de o culegere de articole, interviuri, portrete de oameni cunoscuţi cititorului, decât o realizare excepţională în ordonarea materialelor, o rară sinceritate în expunerea ideilor, transmiterea esenţialului fără vorbe de prisos, ceea ce trezeşte interesul cititorului de la prima şi până la ultima filă. M-am referit la volumul „Carnet de note” scris atât de limpede, concis şi cu multă dăruire de către publicistul din Haifa, dl. Ivan Lungu.

LUNGU Ivan - CDN cop

Desigur nu am epuizat în primele fraze toate calităţile acestei cărţi, nu am amintit încă despre punctele de inteferenţă între autor şi simţămintele mele personale faţă de subiectele din carte. Dar mă aflu abia la început, iar începutul se află  pentru mine în dedicaţia pentru soţia autorului, d-na Puica, o prietenă dragă, a cărei valoare umană am avut fericirea s-o pot cunoaşte şi aprecia şi eu, dar cu atât mai mult soţul, tovarăşul ei pe drumul vieţii din ultimii 52 de ani.

Întorcându-mă la volumul „Carnet de note” vreau să fiu fidelă ordinii hotărâtă de autor, începând cu articolele publicate de către dl.Lungu în ziarul „Viaţa noastră” începând cu anul 2004 şi până la capătul apariţiei acestei publicaţii, poate cea mai veche şi apreciată de alyaua română. Doarece am avut onoarea să mă număr printre colaboratorii acestui ziar pe care eu personal l-am îndrăgit în mod deosebit, m-am bucurat să citesc şi să recitesc articolele readuse la lumină de către autor.

Prin urmare, în această primă parte a cărţii aflăm amânunte despre bogata activitate culturală din Haifa şi oraşele din Nordul ţării laolaltă. Frumoasele seri literare organizate în Kraiot, Naharia şi în cadrul apreciatului cenaclu literar din Haifa, readucînd în memoria cititorului pe scriitorii şi poeţii care şi-au adus ofranda pe altarul literaturii în limba română în anii primului deceniu al veacului nostru, dintre care spre regretul tuturor unii ne-au părăsit, cum ar fi Shaul Carmel, Shlomo David, I.Ştiru şi alţii, fiecare dintre aceştia fiind o personalitate în domeniul său. Dar,continuăm să vorbim şi la timpul prezent, deoarece Nordul acestei ţări continuă să fie o pepinieră de talente literare, iar dl. Lungu nu neglijează deloc nume prea cunoscute de scriitori în limbă română, ca doamnele Francesca Stoleru, Mada Davidshon, Zoltan Terner, Harry Ross, Berthold Aberman şi mulţi alţii.

Cartea domnului Lungu nu se rezumă numai la activitatea literară; ea se lărgeşte asupra tuturor oamenilor de cultură din alyaua română. Astfel avem capitole întregi dedicate artiştilor plastici, descriind în amânunţime expoziţiile din acea perioadă a pictoriţei prea cunoscută şi apreciată, d-na Liana Saxone Horodi, căreia îi dedică încă un material, pentru a prezenta cititorului segmente din biografia şi personalitatea artistei. Aflăm totodată despre expoziţiile frumoase de fotografii expuse deasemenea în cadrul activităţilor culturale din Haifa de către dl. Armand Beraru, artist fotograf.

Deoarece autorul cărţii este un om al scrisului, se simte o preferinţă şi o apropiere afectuasă de oamenii de literatură şi teatru; căci teatrul este totuşi arta cea mai apropiată de literatură, nu poate exista fără textul literar cu care coexistă într-o simbioză perfectă. Nu pot omite articolul dedicat prezenţei  prea apreciatului scriitor israelian Amos Oz în mijlocul scriitorilor bucureşteni, care au discutat  într-un cadru festiv romanul „Să cunoşti o femeie”. Se ştie că Amos Oz este cel mai citit şi apreiat scriitor israelian în România. Desigur,colaborarea între artiştii din Israel şi cei din România este bilaterală şi se realizează prin sprijinul organizatorilor de la I.C.R.

Un alt capitol foarte interesant şi bine realizat este acela dedicat analizei unor cărţi recent apărute. Una dintre autoare, d-na Silvia Kerim, o veche cunoştinţă a d-lui Lungu de la un festival al filmului de la  Moscova, este reporter cultural la radio, ziare şi reviste. A publicat două cărţi: „Fereastra de la Veneţia” şi „Vedere din parfumerie”!. A doua am avut şi eu plăcerea s-o citesc. Autoarea a reuşit să-şi delecteze cititorii cu descrierea unor colţuri fermecătoare din Bucureştiul de altădată, reânviind nostalgia locurilor, clădirilor, caselor de cult, care au fost… dar astăzi nu mai există.

O altă carte care l-a impresionat pe autor,ca şi pe mine sau pe oricare dintre noi, este întitulată „Farmacistul de la Auschwitz” şi scrisă de către scriitorul german, Dieter Schlesak, un originar din Ardeal care trăieşte în Germania din 1969. Este evident o carte cutremurătoare despre Holocaust, iar autorul ei a scris-o dorind să facă cunoscute faptele din acele vremuri. Este o meditaţie  profundă „despre culpabilitate şi căinţă, precum şi despre răul totalitar al secolului. Acel secol pe care trebuie să-l judece cititorii, dar mai ales, să nu-l uite. Consider tot atât, dacă nu şi mai impresionante, cărţile despre Holocaust scrise de către dl. Harry Ross, nu ca un observator al „răului total” ci ca un om care l-a simţit pe propria sa viaţă, fiind trecut prin iadul din Auschwitz, cu amintirile căruia continuă să trăiască până la capăt.

Cu multă simţire şi admiraţie se vorbeşte despre scriitoarea israeliană Gina Sebastian Alcalay, autoarea romanului memorialistic „Rapsodie în alb negru cu Leonard Bernstein”. Autorul o citează pe Ana Blandiana care a scris despre Gina Sebastian: „Rareori în lumea noastră, în sensul de lume contemporană, mai poţi găsi un spirit atât de echilibrat şi cu o asemenea scară de valori morale şi culturale”.

Următirul capitol este dedicat unor persoane interesante şi valoroase, ca scriitorul şi traducătorul Alain Paruit (Herskovits) care a tradus multe cărţi importante din limba română în franceză; Maia Morgenstern,actriţă şi directoarea Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşi (o cunoaştem şi o iubim cu toţii!); Hana Rieber, actriţă venită din România, iar aici s-a adaptat, a învăţat limba, a jucat pe multe scene în ivrit şi în idish…

Capitolul dedicat memoriei colegilor dispăruţi începe cu un motto:

Păcat că încă unul s-a dus

Păcat că ni se răresc mereu rândurile

Păcat că ne-a părăsit iar un condeier

Păcat că iarăşi o pană zboară de lângă noi…”

Nu-mi rămâne decât să le scriu numele copiate din articolele autorului acestui volum: Haralamb Zincă (Hary Isak Zilberman) z.l., Alain Herskovits z.l.; Liviu Moskovici z.l., Gheorghe Dinică, Felix Karoly z.l.; Victor Rusu z.l., Leon Volovici z.l.; Andrei Călăraşu z.l.; Sigi Sonntag z.l.; Sonia Palty z.l.

Nu am cuprins nici pe departe paginile atât de interesante ale acestei cărţi.Îi mulţumesc domnului Lungu că a scris-o ! Las şi altor cititori plăcerea să savureze paginile înţelepte ale acestei cărţi. Eu am văzut în filele acestui „Carnet de note” pe autorul însuşi, cu amintirile, simţămintele şi nostalgiile sale. După mine eroul acestei cărţi este însuşi autorul, iar lumea pe care ne-o arată este cea prin care el însuşi a trecut prin viaţă. Alături de Puica, iubita, prietena, sfătuitoarea, „alter-ego-ul,,său.

———————————-

Hedi S. SIMON

Tel Aviv, Israel

7 martie 2016

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…