Tiii!… dar frig mai este şi abia o luminiţă se zăreşte în depărtare, iar zăpada scârţie sub picior ca nişte surcele uscate, că-mi vine să fluier la cer din cauză că am început să văd stele verzi printre bobiţele de lacrimi ce-mi alunecau printre gene şi cădeau  pe obrazul care-mi ardea ca focul, când dă bunul Dumnezeu să ajung la o răspântie de drum, unde întâlnii un creştin de rumân. „Şi el… tot pribeag ca mine …în noapte tîrzie de iarnă” – gândesc eu  ,când îmi zise prieteneşte să ne abatem pe la „Cârciuma lu’ ILIE”, să ne mai dezmorţim puţin.

Din una, din alta… mă luă la puricat: cum de ajunsăi în satul lui, şi ce vânt mă aduse pe o vreme aşa câinoasă că nici un câine nu-l dai afară, dar aminte să străbaţi atâta cale  (că eu veneam tocmai de la Tălpşi) iar el, de-aci, din comună (se dusese până la un vecin ca să-l anunţe să vină dimineaţă la „pomana porcului”) şi înlemnise de-a binelea. Păi cum să nu-i spun ce mă doare, că aşa sunt eu, şi  nelăsându-l să-l roadă curiozitatea, îi mărturisii pe loc: – „Nene, m-am îndrăgostit de fata crâşmăriţei Mariţa, şi aş vrea s-o peţesc înainte de sfântu Vasiele”.

Nu mare îmi fu mirarea să aflu că mă găsesc faţă-n faţă cu fratele Mariţei, bădia Costache din Delureni, care locuia peste drum de aleasa inimii mele, Anicuţa. Mi-a spus că se îngrija să aducă vinuri alese în crâşma viitorului meu socru „tata Ilie”  de care mă cam temeam, nu c-ar fi fost om rău, dar după obiceiul celor mai de neam,  fetele mai înstărite nu prea erau lăsate să meargă după bărbat în altă comună. De cele mai multe ori socrii îşi aduceau în casă un ginere, chiar mai sărac, dar harnic şi să-i placă fetii, şi nene!… să fie respectuos şi îndatoritor cu părinţii soţiei.

Cum ajunsei în crâşmă, Doamne!… raiul de pe pământ: căldură, muzică, joc şi voie bună, iar bădia Costache mă aşeză frumuşel la o măsuţă mai retrasă, unde-mi prezentă pe „unchiu Pandele” poştaşul satului, cel care-mi ducea scrisorile Anicuţei. Luarăm o ţuiculiţă fiartă care îmi puse sângele în mişcare cât ai clipi din ochi, iar „moşulică” nu a aşteptat ca să vadă cine sunt sau de ce mă aduse cumnatu-său să cinstesc o rachie şi mă şi puse la curent cu tot ce mişca în comună.

– Nepoate, eu îi cunosc… de la primar până la potcovar, ce le poate pielea, şi află de la mine că nu e unu să nu facă politică.

– Ce să facă bieţii oameni, iarna?!…

– Îi vezi pe-ia de la masa din fundul sălii?

– Cum să nu-i vadă!… „moşule” (probabil că tăiase buricul la vreu copilaş de-al lui, că-i zicea aşa), se miră Costache, nu-l vezi ce zdrahon de bărbat e?

–  Mă taică, după cum te văd, îţi miroase a-nsurătoare… Zi că nu-ţi aflai secretul?

– A!… am scos o vocală răguşită, la care a adăugat cu înţelepciune.

– Cine ar străbate, pe-o aşa punere de cap, atâta drum… numai ca să vină să se cinstească la cuscru  Ilie? Să nu-mi zici mie, Pandelică, dacă scrisorile tele n-au trecut prin mâna mea. „Ia uite drăcia dracului!… deştept mai e (moşu’), probabil că-i şopteşte necuratu’… altfel de unde ştie el că-i trimit scrisori Anicuţei, iar el i le duce?”

– Mai are omul şi alte griji.

– Taică, dragostea e ca şi politica: când e albă, de ţi se scurg ochii precum boului balele când trece pe lângă vaca vecinului, ori neagră de-ţi întunecă vederea în plină zi, şi ce doreai din suflet îţi sună în urechi ca un lătrat de câine turbat ţinut în lanţ.

– Unchiule, iar o dăduşi pe politică?

–  …Alfel nu se poate! Neică, la început, cu toţii, se urcă în aceeaşi barcă şi fac un legământ cu dracu’… he-he, iar după nuntă se sparge gaşca.

… I-ai văzut? Ţi i-am arătat, cei de-acolo… erau la început doi, apoi veni Ţâţărdel şi gata, se făcură trei, frate! Stai aşa că se aşerză şi Popândău lângă ei, şi la primăvară au să-nceapă hora, că de n-ai să te ţii cu mâna de brăcinar când o să-i vezi încăieraţi, că nici dracu’ nu-i mai împacă; asta v-o spune Pandele care e mâncat de belele, şi  a-ncheiat cu un toast de pomină: „Jurământ de faci, îţi spun: nu uita, dracu-i bătrân!” şi a golit… dar eu mai ştiu câte pahare s-au dus, pe gât în jos, în noaptea aceea… care se grăbise  frumuşel la culcare, iar zorile ne băteau în geam annţându-ne că e timpul să mergem pe la casele noastre.

*           *            *            *            *

Ce-a mai fost, ce-a mai urmat, nu e greu de aflat:    m-am mutat la ei în sat şi, cum nu aveam nici de numărat banii, dar nici să tai frunză la câini… pe timp de iarnă, mă luai de politic şi o-vârtii pe hârtie, aşa cum prevăzuse moş Pandele, că şi azi, fraţilor, e întocmai: nimic nu s-a schimbat „chiar de s-a revizuit pe ici, pe colea”, nici măcar actorii, doar haina au mai vopsit-o din când în când, iar eu am scris acest poem „CONTRACTU CU DRACU”  prin care se tot leagă (unii cu alţii) prin fiarbinţi jurăminte politicienii de azi şi de mâine.

 

CONTRACTUL CU DRACUL

 *****

Se urcară patru-n barcă,

Şi vâslind să treacă lacul,

Unul strigă: – „Barca-i spartă!

Acum ne mai scapă dracul.”

 *

–    M-ai strigat,  dragă amice?…

Dracul din apă răspunde.

Unul bagă mâna-n apă,

Haţ! De coadă îl şi prinde.

 *

–   Aghiuţă, fă ce ştii…

Şi astupă găurica!

Partener de vrei să fii?

Facem contract acuşica.

 *

Dracu-atât mi-a aşteptat:

Sare-n sus de bucurie,

Barca-n faţă s-a-nclinat.

–      Drac îţi trebuie, bădie!…

 *

Strigă partenerul trei:

–   Tu nu vezi că ne-a băgat

Mai la fund? De ce-l iei!

–   Tu-mi dictezi, ardei umflat?

 *

Se răsteşte şeful mare,

Şi-l împinge fără milă.

–   Mi-ai fost frate, şi mă doare…

Dar mai bine fără tine!

 *

Râde-n barbă-afurisitul;

Barca-n spate s-a lăsat.

–   Vezi ce face, prăpăditul?

Săi de-l scapă! S-a-necat…

 *

Şi un vânt la boss îi face,

Barca s-a echilibrat…

Dracu-acum la rame trage,

Barca s-a îndepărtat

 *

Înspre larg; s-a rătăcit…

Dracu-o vâslă a scăpat.

–   Să nu spui c-ai obosit?…

Drac nebun şi-mpeliţat!

 *

Dacă merg pe mâna ta…

Unde-i malul, necurate?

Ah! barca-ntruna apă ia…

Vâră-ţi coada şi n-o scoate!

 *

Stai în gaură cu ea!

Vrei la apă să mă bagi?

Vâsla o scăpaşi, belea!…

Cu o ramă…cum să tragi?

 *

Dracul ofensat… se mută

Lângă cel care tăcea;

Trage coada şi destupă

Gaura. Apa mai tare ţâşnea.

 *

Cel care-ndrăzni să-l certe,

Prin surprindere fu luat:

Partenerul, brânci, îi face,

Şi în lac l-a aruncat.

 *

Mulţumit, Dracul  îi zice:

–    Ce-mi promiţi?Te ajutai…

–    Prietene, îmi eşti complice…

Trage barca, de ce stai!

 *

Frate-mi eşti, ţi se cuvine…

Cât am eu şi tu să ai.

 Bate palma, mergi cu mine,

În guvern te pun să stai.

 *

Un transplant, pielea ţi-o schimb:

Alb te fa,… să mă ţii minte!

Hai, vâsleşte!…N-avem tip.

Ţine-o-aşa, mergi înainte!

 *

Dracul, cât îi el de drac,

Se lasă înşelat de politruc.

Când la mal barca o trase,

Un pumn zdravăn, la muştiuc,

 *

A primit… să ţină minte!…

De-a mai crede-n parteneri;

De-atunci face feţe-feţe…

Şi-i mai negru decât ieri.

 *

Cel scăpat râde că dracul

Stă în baltă bosumflat…

Aliat şi-a luat pe-altul –

Un contract nou a-ncheiat.

 *

Ce mai vorbe ne aruncă…

Când la tribună vorbeşte:

–      „Apucaţi-vă de muncă!…

Asta vi se potriveşte.

 *

Eu! Sunt făcut să iau maiaua,

Să conduc şi să vă-ndrum…

Dacă-un drac luă cacealmaua…

Cum să mă opresc din drum!

 *

Coaliţii am să fac câte vreţi.

Fraieri se găsesc o mie…

Dacă-l prind pe domnul drac,

Jur că-l pun în colivie!

 *

Să-l priviţi şi să-i cereţi…

El mai poate schimba traiul.

Mă votaţi, şi-o să vedeţi,

C-am să v-asigur mălaiul…

 *

Tot românu-o să mănânce,

Ş-oi să bea…dacă-i e sete;

Guvernarea mea aduce

Pensii mari, nu baliverne…

 *

Cum promit duşmanii mei.

Am program de guvernare…

Patru ani, doar atât vă cei!

Şi-am să fac o dezvoltare…

 *

Cum nici vestul n-a văzut.

Pentru voi am să slujesc!

Mai tuşeşte,  un strănut….

–      Daţi-mi votul!  Nu cerşesc.

 *

Dragii mei, vă-ntreb: Acum

Vi-i clar, planul meu vă place?

Cunosc bine pe ce drum

Vă conduc; cădem la pace?

 *

Iar românul, bun cum este…

Ce îşi zice: „Fraţilor, ar fi păcat!…

Cine dracu’ mai găseşte,

Om mai bun ca el în stat?”

 *

Pân’ şi dracu-i revoltat…

Fiindcă pe el aruncau

Tot ce-n ţară s-a-ntâmplat,

Iar românii nu-l credeau

 *

Că ar fi jucat cinstit…

–      Cu politica n-a mers;

Pungaşul m-a păcălit…

Şi în bot una mi-a şters.

 *

Păi, dacă românul a zis:

Frate să te faci cu dracul!”

Să conduci, nu e de râs…

Aţi văzut? Îl  trecui lacul,

 *

Şi de mine, el, să uite?!…

Drept vă spun, am învăţat:

De acum am să-l ţin minte;

Cu mine a terminat!

 *

A zis dracul, supărat,

Şi din lac n-a mai ieşit.

De-aţi şti câţi l-au strigat,

Dar n-aude, -i lecuit.

 ***

Marin Voican-GHIORIU

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. Voican

    6 martie 2012 at 6:17 PM

    O zi bună şi spor la afaceri, maestre, altfel pierzi contractele.
    Să auzim de bine şi să avem căldură de ziua FEMII dragi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Apart Hotel “Best Choice” Sinaia

Cazare in Sinaia “Best Choice Apartments” Apart Hotel “Best Choice” Sinaia cuprinde două a…