Dacă praznicul Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei şi a familiei, Învierea Domnului este sărbătoarea renaşterii naturii, simbolizând perpetuarea şi perenitatea vieţii, mereu proaspătă şi în plenitudinea fără echivoc a biruinţei, încă un an, a tradiţiei şi nădejdii făgăduite…

În noaptea Sfintei Învieri a Domnului mi-am propus să fac un pelerinaj pe la bisericile din Sinaia, din dorinţa de a surprinde cât mai multe din evenimentele acestei nopţi lungi cât o înviere de două mii de ani. La drum!

PELEGRIN

Clişeul propagandistic «Ne-am născut ortodocsi!», dincolo de istoria tumultuoasă şi atroce a catolicismului, a sâmburit în mine dorinţa, iar paşii i-au dat ascultare, de a vedea cu ochi-mi slujba de Înviere la Biserica Catolică din Sinaia.

MARTOR

Iată-mă-s, la opt jumate, în curtea bisericii, alături de vreo şaizeci de enoriaşi fideli participanţi, an de an, la «Binecuvântarea Focului». Ritualul a fost săvârşit de un preot cu voce sacadată şi uşor stridentă, iar după descrierea succintă a programului serii, am intrat în biserică. O beznă «ca-n nuc» ar zice regretatul Amza Pellea. Întuneric crunt. Treptat, şoaptele complice beznei, au risipit uşor-uşor misterul: Lumina lui Hristos. Cinci copii – aveam să aflu că le zice « ministranţi » – au aprins lumânări, iar preotul a rostit, sacadat, «Sfânta Maică Biserica, împart lumina ca să cânt lauda acestei lumânări.» În scurt timp, s-a propagat lumina şi zeci de lumânări au creat un semiîntuneric sidefând siluetele participanţilor la slujbă. Aveam să constat că suntem mai mulţi, cei de afară intrând în biserică, unde erau deja încă vreo cincizeci de enoriaşi.

Are loc un scurt dialog cu enoriaşii. «În zadar am fost născuţi, dacă n-am fi fost răscumpăraţi » «Admirabila revărsare a dragostei». Ascultând predica, îmi roteam privirea prin încăperea austeră a bisericii. Albă, cu tavanul dungat maro de nişte grinzi groase, ca nişte gratii spre a opri zborul spre cer.

Admir, în tăcere, în semiîntuneric, duzina de basoreliefuri, şase pe o parte, şase pe cealaltă, terminate în ogivă, pete crem pe peretele imaculat. În stânga şi în dreapta altarului, vaze de garoafe albe şi alte vase mai mici cu lalele galbene şi roşii.

Ceremonia luminii continuă cu Liturgia Cuvântului. Pe rând, se perindă pe la microfonul din partea stânga preotul, apoi un ministrant, (n-avea mai mult de 15 ani, zic eu): Trimite, Doamne, duhul Tău, ca să înnoiască faţa Pământului». În spatele nostru, la etaj, corul prelua: «Păzeşte-mă, Doamne, pentru că mă încred în Tine». Atunci când se schimbă vorbitorul de la microfon, se predă ştafeta luminii, cel care va vorbi preluând lumânarea, mereu aprinsă: «Să cântăm Domnului, căci mare este biruinţa Sa.

La ora nouă jumate s-a aprins lumina. Am putut observa mulţi tineri – mai mult de jumătate din participanţi, îmbrăcaţi în blugi, cei de vârsta a doua cu haine alese, mai ales bărbaţii, la costum şi cravată. Puţine figuri cunoscute, nici macar nu pot să spun dacă necunoscuţii erau sinaioţi.

Preotul a istorisit păcatul răscumpărat, Avraam şi fidelitatea sa faţă de Dumnezeu, trecerea miraculoasă prin Marea Roşie, botezul şi viata nouă întru Hristos. A dat bună spovadă enoriaşilor, prin liturgie, binecuvântarea apei şi lepădarea de Satana.

Impresionant a fost momentul în care a rostit: «Pacea Domnului să fie cu voi, cu toţi», «Şi cu Duhul Tău», au răspuns enoriaşii, după care, la îndemnul «Dăruiţi-vă pacea!», toţi cei prezenţi şi-au strâns mâinile, într-o cvasi-totală prietenie.

Părăsesc sfântul locaş, căci m-aşteaptă o noapte lungă.

PELEGRIN

Ieşind, pe la zece şi jumătate, mi s-a dezvăluit centrul oraşului, aproape pustiu. Ici-colo pâlcuri de tineri plănuiau alegerea locaşului de cult din care să ia lumină. Se zvonise că slujba de înviere de la Mănăstirea Sinaia va fi televizată şi probabil multi îşi făceau veacul pe plaiurile Muntelui Furnica…

M-au prins în staţia de autobuz – ca primul venit în staţie – catolicii care luaseră deja lumina şi mergeau fie în Izvor, fie pe Platou. Am mers până la capăt.

PELEGRIN

Am intrat în curtea bisericii de pe Platou. Grupuri, grupuri, enoriaşii aşteptau evenimentul de la miezul nopţii. M-am îndreptat, în lumina precară, spre biserică. Unii vorbeau şoptit, alţii râdeau zgomotos, mai erau fumătorii înrăiţi care trăgeau cu sete din ţigare (la catolici n-ai să vezi aşa ceva, îmi sunau în minte vorbele unei doamne, cu care m-am întreţinut în aşteptarea autobuzului, care se străduia să-mi explice virtuţile enoriaşilor catolici).

MARTOR

Intrând în biserică, lumina abundentă mi-a dezvăluit jur-imprejur scaune ocupate de enoriaşii care, strategic, –urma o noapte obositoare– veniseră cu mult înainte. Pe pereţi erau multe-multe icoane, aşa cum are fiecare acasă. Nimic spectaculos. De când a ars biserica, lăcaşul temporar nu mai are grandoarea unei biserici cu fresce şi mobilier sculptat. Invariabil, trebuie să iau lumânări. Costin Caraghin (pe scaun, n-ai zice că are o sută treizeci de kile), înconjurat de lumânări şi hârtii de un leu, împarte, numărând cu grijă lumânările şi restul omului şi având întotdeauna o vorbă şugubeaţă. Iau lumânările şi ies. Am aprins lumânări la «Vii» şi la «Morţi» şi am părăsit curtea bisericii, având mare grijă la drum, căci terenul e accidentat şi lumina, cum am zis, precară.

PELEGRIN

Ţinta e biserica «Sfântul Ilie Tesviteanul», fac până acolo, socot, douăzeci de minute. După ce trec de Colegiul «Mihail Cantacuzino», mă întâmpină un miros pestilenţial şi un câine care lătra neîncetat. Trec pe lângă stadion, rugându-mă să treacă vreo maşină care să-mi lumineze mai bine drumul. În staţia de autobuz, cum cobori Malul Spitalului, un nene şi o tanti aşteaptă autobuzul. El «pune» lanterna cu lumină albăstruie pe «Mersul autobuzelor». Nu ştiu dacă au făcut cea mai bună alegere că au rămas în staţie. O iau prin «Grădina zoologică» (drumul de deasupra lui DN1, pe sub malul care duce la strada 1 Mai) şi zăresc Rolls-ul Domnului Gâlicel care, desigur, merge la biserica de pe Platou. Iuţesc pasul şi depăşesc două grupuri. O voce de fată se stinge după ce o depăşesc : «desi paroh este Daniel, lumea îl iubeşte mai mult pe…» Este părerea ei şi nu am distins continuarea. Ajuns în curtea bisericii, mă strecor prin marea mişcătoare, forfotindă, de oameni adunaţi să ia lumină.

MARTOR

Întotdeauna, când intru în «Catedrala Bucegilor», cum îi plăcea părintelui Vasiliu să-i spună (am numit biserica «Sfântul Ilie Tesviteanul»), mă simt copleşit, aproape că în faţa basilicilor catolice. Ajung în faţa altarului şi tocmai îi cer răgazul diaconului Doroftei să zăbovească cinci secunde să sărut icoana, înainte s-o ia pentru procesiunea proximă. Se apropie miezul nopţii. Ceasul chinezesc din stânga bisericii a încremenit la nouă fără douăzeci (bateria, bat-o vina!). Se sting luminile, sunt secunde de încordare (psihică şi fizică, pentru că e dificil să stai cu mâna întinsă ca să iei lumina direct de la preoţi, ehehe…)

Apar preoţii cu lungile lumânări aprinse. Lumea se buluceşte. Aprind de la părintele Eugen şi mă întorc către oamenii din biserică. Fantastică propagare de lumină, mereu aceeaşi şi totuşi nouă. Ieşim după preoţii care, în curte, oficiază sfânta Înviere a lui Hristos. Preoţii s-au postat la uşa bisericii şi fiecare enoriaş iese, se închină şi sărută crucea şi trece mai departe. Preoţii au coborât în curte şi aud doar frânturi, de acolo de unde sunt, de lângă uşa bisericii. Unul cred că suferă de claustrofobie, căci e în stare să dărâme lumea toată. Nişte femei cu lumânări lungi cu suport transparent încearcă să se regrupeze, vorbind într-o gureşă greacă şi înaintând ca în nisipuri mişcătoare. Resemnate, strigă alaturi de ceilalţi: «Hristos a înviat!» Încă un an cu fabuloasa povestire care ne cutremură, încă o renaştere, încă o primăvară, încă o speranţă. «Hristos a înviat!»

Preoţii urcă scările, urmaţi de cor, lângă care mă infiltrez. Ocupăm loc în spaţiul generos al «Catedralei Bucegilor». Slujba de Înviere este pigmentată de intervenţia corului, alături de care îşi încearcă puterile vocale şi enoriaşii. Sună frumos. Este magnifică participarea enoriaşilor, înălţătoare. Te simţi părtaş la o sărbătoare. Anul acesta nu mai sunt tineri care să facă zgomot, să se hârjonească. Ascultam, smeriţi, Evanghelia. Apare Nicoleta, pe la unu jumate, făcându-şi mari cruci şi adăpostindu-se în dreapta. Un bătrân vrea s-o dea afară, dar o doamnă îl opreşte. «Răspuns la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos» . Răsuna biserica de vestea cea mare, din toate piepturile izbucneşte. «Hristos a înviat!»

La orele patru trecute mă miruieşte, iau Paştele (mai cer o pungă, că m-a rugat să-i duc Paşte şi tanti Cati şi Frusina lu’ Petre. Şi îi dau şi lu’ nea Nelu, că de doi ani nu mai iese la Înviere.

Părintele Vasiliu a lipsit de aici, a făcut ordine la Mănăstirea Sinaia.

PELEGRIN

Zorii mijesc în tăcere, se aude doar mugurul plesnind al primăverii sperate, ca un miel neprihănit jertfit cu voia lui. Merg spre casă cu nea Ilie, pe care-l prind din urmă. Flăcările lumânării joacă pe feţele noastre dansuri bengale. «Hristos a înviat!» «Adevărat a înviat! Hai, că te duc gratis» Mă alătur şi nici nu simţim cât de repede am ajuns în Izvor, cu «Am apucat şi primăvara asta, mă cam supără spatele şi piciorul drept, ce vrei am 74.» «Cum, măi nea Ilie, 74? Păi, te ţii bine» «Hristos a înviat!» «Adevărat a înviat!» Ca vapoare în larg, ca stele pe cer, făcliile de Paşti sclipesc în noapte…

MARTOR

Pe scara blocului, intenţionat nu am aprins lumina. Focurile bengale joacă pe pereţi, indefinind forme confuze. Am închinat deasupra uşii. Nu mă aşteptam să mi se deschidă de prima dată. Mai sun o dată. Mama îmi deschide, cu ochii cârpiţi de somn. «Hristos a înviat!» «Adevărat a înviat!» Reproduc (vocea mă ajută): «Hristos a înviat din morţi/Cu moartea pre moarte călcând/Şi celor din mormânturi/Viaţă dăruindu-le» şi închin icoanele. În zece minute, masa era plină de bunătăţile tradiţionale: ouă roşii, friptură de ied, (evităm mielul), cozonac, drob şi vin. Am pierdut războiul de ouă roşii.

«Hristos a înviat!» «Adevărat a înviat!»

Trăiască primăvara şi speranţa!

Moise Neamţu

SURSA: http://www.expresuldesinaia.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…