Home Breaking News Stiri Exclusive Năstruşnicul Grup Bilderberg – şi labirintul „regalităţii” româneşti…!

Năstruşnicul Grup Bilderberg – şi labirintul „regalităţii” româneşti…!

76 min read
1
0
366

Prof. dr. Adrian Botez

Iată ce spunea CLADIU SĂFTOIU (fost consilier prezidenţialo-băsist, la Cotroceni!), în seara de 27 octombrie 2011, în emisiunea lui Mihai Gâdea, Sinteza zilei, pe la orele 22,30:

„ (…)Să nu credeţi că a fost întâmplătoare intervenţia domniei sale (n.mea: Traian Băsescu), prin iunie, iulie, alături de Ion Cristoiu, când i s-a pus o întrebare servită referitoare la rolul lui Antonescu şi al Regelui Mihai. Se ştie de multă vreme că România este o ţară impredictibilă în Uniunea Europeană. CANCELARIILE, MARILE CERCURI CARE DECID ÎN ACEASTĂ LUME, CUM AR FI GRUPUL BILDERBERG, ŞTIU UN UN LUCRU: ROMÂNIA NU ESTE UN PARTENER PREDICTIBIL ÎN UE, TOCMAI PENTRU CĂ ESTE CONDUSĂ DE POLITICIENI, IAR CLASA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ ESTE UNA DINTRE CELE MAI CORUPTE DIN UNIUNE. ATUNCI SE PUNE PE TAPET ŞI ÎN DISCUŢII DESTUL DE SOFISTICATE, DAR DISCRETE, IDEEA DE REVENIRE A CASELOR REGALE ÎN ŢĂRILE FOSTE COMUNISTE” .

…Celebrul Grup Bilderberg/TRILATERALA (prin care se plănuieşte, azi, reducerea populaţiei terestre, de la 7,5 miliarde, la…240 de milioane!) , în care Nicolae Ceauşescu a refuzat să intre  – după cum ne informează spionul Stelian Octavian Andronic: „<<In 1971, înainte de constituirea Trilateralei, în 1973, cineva care făcea parte şi din serviciile secrete, şi membru al Grupului Bilderberg, a încercat să-l racoleze pe Ceauşescu. Nu pot să dezvălui identitatea acestuia, dar este o persoană foarte cunoscută pe plan mondial>>, ne spune fostul spion. <<Reacţia lui Ceauşescu a fost categoric împotrivă. Dacă ar fi fost de acord, soarta lui şi a României, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de către Trilaterală. Informatiile noastre au fost clare: în ianuarie 1989, reprezentanţii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valéry Giscard d’Estaing, şi Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au întâlnit la Moscova, cu Mihail Gorbaciov. După care Gorbaciov, la ultima întâlnire cu Ceauşescu, i-a spus: <<NE VEDEM ÎN DECEMBRIE… DACĂ NE MAI VEDEM!>>“…!!! – www.philadelphia.com.ro

…Eu, personal, sunt PENTRU Monarhie în România – DAR NU STRĂINĂ, NU IMPUSĂ PRIN JOCURI POLITICO-ECONOMICE (ticăloase şi meschine, teribil de…omeneşti!) dinafară: prin COROANA ROMÂNIEI, s-ar reda demnitatea DIVINĂ Neamului Românesc. Am ieşi, probabil, dintre manele, ţigănism organic şi golănismo-mârlănism…!

…Poate s-or mai găsi, dacă nu Muşatini, măcar ceva Cantemireşti, ori chiar Movileşti… –  ori Basarabi, ori Brâncoveni, ori chiar Corvineşti…fie şi ceva Ghiculeşti  sau Cantacuzini „post-fanarioţi”, dacă nu e-ncotro!…pentru o încoronare, cu folos românesc „de obşte”!

…Eu ştiu bine „cât îi poate rânza” familiei HOHENZOLLERN-SIEGMARINGEN şi câtă dragoste de România poate avea ea:

1CAROL I a concesionat străinilor până şi laptele din ţâţa mamelor valahe (să nu uităm nici scandaloasa „afacere Stroussberg” [1] – nici înstrăinarea pământului românesc, către liftele venetice şi păgâne, fapt care a determinat explozia verbului eminescian: „Şi cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, /Sboară paserile toate /De neagra străinătate. /Numai umbra spinului /La uşa creştinului. /Işi desbracă ţara sânul, /Codrul, frate cu Românul,/ De secure se tot pleacă /Şi isvoarele îi seacă! /Sărac în ţara săracă!//Cine-au îndrăgit străinii /Mânca-i-ar inima cânii, /Mânca-i-ar casa pustia /Şi neamul nemernicia. //Ştefane, Măria Ta, /Tu la Putna nu mai sta, /Las’ Arhimandritului /Toată grija schitului, /Lasă grija Sfinţilor /In sama părinţilor, /Clopotele să le tragă /Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, / Doar s-a-ndura Dumnezeu /Ca să-ţi mântui neamul tău! /Tu te-nalţă din mormânt /Să te-aud din corn sunând /Şi Moldova adunând. /De-i suna din corn o dată, /Ai s-aduni Moldova toată, /De-i suna de două ori /Iţi vin codri-n ajutor, /De-i suna a treia oară /Toţi duşmanii or să piară /Din hotară în hotară, /Indrăgi-i-ar ciorile /Şi spânzurătorile!”)

…şi cu atât mai puţin să uităm faptul că, tot Carol I, a făcut oficiul de „curea de transmisie” benevolă, între „metrul” mason de la Sinaia şi „executanţii” austro-români din Bucureşti, atunci când s-a pus problema „azvârlirii peste bord” a lui MIHAI EMINESCU!)…;

2FERDINAND I, aşa-zis „Întregitorul” n-a „mişcat în front”, în faţa Reginei Maria-consoarta, care, dacă s-a re-întregit ceva, prin România noastră (şi …„S-A”…cel puţin, teritorial – cu mult mai puţin, însă, SPIRITUAL! – de aici şi remarca lui CZC: „O ţară e atât de mare, cât de mare îi este Neamului Ei – CREDINŢA ÎN DUHUL DUMNEZEIESC!”), aceasta s-a realizat nu prin „rege”, ci prin amanţii ei şi prin oamenii politici, responsabili şi patrioţi, de atunci –  tip Ionel I.C. Brătianu (culmea: pro-german!), Alexandru Marghiloman  – şi, surpriză! – masonul Alexandru Vaida-Voievod, n. 27 februarie 1872, Olpret, azi Bobâlna – d. 19 martie 1950, Sibiu („proeminentul politician român din Austro-Ungaria  citeşte declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta) [1][2], care îi află pe George Clemenceau (n. 28 septembrie 1841 – d. 24 noiembrie 1929 – … şeful Masoneriei din acele vremuri teribile!) şi pe Lloyd George, cum s-ar zice, „în toane bune”, la Paris…  – şi obţine (ce ironie a sorţii: TOTpe şerveţel”, cum a fost, apoi, pierdută pentru normalitate, România, la Ialta!) …cam tot ce s-a numit, apoi,  „România Mare” – adică, ROMÂNIA NORMALĂ!

3CAROL AL II-LEA este supranumit, extrem de grăitor, „regele asasin”: nu doar că instaurează un regim autoritaristo-dictatorial (dimpreună cu ELENA LUPESCU/WOLF şi banda ei israelito-plutocratică!), ci inaugurează terorismul politic, în România – măcelărind (cu acord de la Hitler, amicul lui! – …să facă bine să tacă toţi lătrăii de pseudo-istorici, care neagă atât „tandreţea” dintre Carol al II-lea şi Hitler, cât şi pe aceea dintre Stalin şi Mihai I!) o întreagă generaţie de tineri auto-jertfitori pentru patrie – şi singurii AUTENTICI ANTI-BOLŞEVICI: generaţia formată în Şcoala de Eroi, ŞCOALA DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ, a lui Corneliu Zelea Codreanu!

4MIHAI I, care s-a „remarcat” printr-o faptă unică, în analele războiului al II-lea mondial (tinereţea nu poate fi scuză pentru ticăloşie!): nu doar că l-a arestat pe şeful „de facto” al Armatei Române (sub influenţa nefastă a „sfetnicului” mason Mocsony-Stârcea!), pe MAREŞALUL ION ANTONESCU, cel care, pe de o parte, ducea tratative ONORABILE de ieşire a României din război (nu „capitulări” fără condiţii şi invazii, „cu noaptea-n cap!), pe de alta, organiza, pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi, dar şi pe crestele Carpaţilor  – REZISTENŢA ANTI-BOLŞEVICĂ A ARMATEI REGALE A ROMÂNIEI!!!!)  – dar l-a şi predat comuniştilor şi, prin ei – ruşilor/SOVIETICILOR, de la Moscova… – …determinând, astfel, un fals proces, încheiat cu „executarea” (de fapt, ASASINAREA!) Mareşalului Patriot!

…Până şi „seniorul” plecat, de curând, la Ceruri, ION DIACONESCU, ştia despre „complotul DUDA”, care ferfeniţeşte, de tot (dacă mai era ce…!), demnitatea „de drept şi de fapt” a familiei regale, de azi, a României (istoricul Armatei Române, MIRCEA DOGARU, vorbeşte, insistent şi cu documentele „pe masă”, despre o „impostură regală”: regele Mihai I s-ar numi, spune dl MIRCEA DOGARU – „Cetăţeanul MIHAI ARGEŞANU”  – şi, prin argumentele dlui DOGARU, se fac tot mai multe atacuri, tot mai vehemente şi mai deschise, la adresa lui Mihai I… – la care acesta nu răspunde nu dintr-un exces de…”eleganţă regal-princiară”, ci pentru că, se pare, nu are cum se apăra de Adevăr [3]!!!):

„ (…)Prinţul Nicolae are azi 26 de ani. Este fiul Principesei Elena, cea de-a doua fiică a Regelui Mihai. S-a născut la 1 aprilie 1985 la Geneva, Nicholas Michael de Roumanie Medforth – Mills. Tatăl său, Robert Medforth – Mills, a fost profesor şi oficial ONU. Părinţii săi au divorţat în 1991, după opt ani de la căsătorie. Tatăl său a murit în 2002. Nicolae are o soră mai mică, Elisabeta Karina. Potrivit Normelor Fundamentale ale Familiei Regale, semnate de Regele Mihai la 30 decembrie 1997, PRINŢUL NICOLAE ESTE ABIA PE A TREIA POZIŢIE A SUCCESIUNII LA TRON, DUPĂ PRINCIPESA MARGARETA ŞI MAMA SA, PRINCIPESA ELENA. (…)Şi noi, după vizita aia a Regelui (n. mea: de Paşte, 1992), ajunsesem la convingerea că asta e soluţia. Copilul ăla avea vreo opt – zece ani, aşa ceva. În vreo zece ani devine major. (n.red.: După paranteza cu vizita de Paşti, revine la scrisoarea grupului monarhist. Se petrecea în primăvara lui 1997.) Ăştia propuseseră pe un neamţ. Eu n-am vrut să semnez. Regele a transmis că a primit scrisoarea. A zis că atunci când va veni el de Crăciun în România vom sta de vorbă asupra soluţiei la problema asta. El a venit de Crăciun (în realitate, a venit în vara lui 1997 – n.r.), dar văd că nu mă cheamă. La o reuniune, la Palatul Elisabeta i-am spus: Majestate, aţi promis că de Crăciun veţi sta de vorbă, Da, aveţi dreptate, zice, mâine aţi putea? Şi am fost şi am avut o convorbire cu Regele. Şi ne-am înfundat tocmai la problema asta cu succesiunea. Zice, am văzut propunerea voastră cu prinţul neamţ, şi că el (Regele – n.r.) propune (…)Dar cine n-a fost de acord cu Nicolae? Ei s-au consultat, Regele cu Regina, cu familia, sau a luat Regele singur hotărârea?
Nu, toată era opera familiei. CÂND I-AM PROPUS PE NICOLAE…, A ZIS, NU, CĂ NU ŞTIE NICI ROMÂNEŞTE… DAR, ZIC, PARCĂ MARGARETA ŞTIE ROMÂNEŞTE? ŞI E FATĂ DE 30 DE ANI… ŞI-MI ADUC AMINTE, STÂND DE VORBĂ, CĂ A VENIT REGINA…

Când stăteaţi de vorbă cu Regele?
Da. Şi a venit Regina: Cât staţi aicea? S-a făcut coadă afară! (Tonul cu care blândul Diaconescu redă cuvintele Reginei este greu de descris. Ca un ordin şuierat, rostit cu un amestec de furie şi dispreţ. De altminteri, se pare că Regina ar fi făcut ceea ce se numeşte “o scenă“. Ar fi pătruns ca o vijelie în cabinet, trântind uşile de perete. Ar fi strigat furioasă, suficient de tare cât să audă şi alţi participanţi la recepţie şi bătând cu bastonul în podea, “CĂ DIACONESCU ÎNCEARCĂ SĂ-L CONVINGĂ PE REGE S-O ÎNDEPĂRTEZE PE MARGARETA DE LA TRON. SĂ FACĂ BINE SĂ-L LASE ÎN PACE CĂ REGELE DEJA A HOTĂRÂT!”)

Dumneavoastră eraţi singur cu Regele într-o cameră?

Da.

Şi a intrat peste dumneavoastră?

Deci aşa s-a creat un curent pro-monarhic, dar cu soluţia asta, Margareta.

Pe Margareta…

Da“ – cf. Adrian Pătruşcă/Horia Tabacu, Cum şi-a tăiat Monarhia craca de sub tron, în EVZ.RO, 29 august 2011 – interviu luat, acasă, liderului ţărănist Ion Diaconescu.

…Aceste lucruri le spune Ion Diaconescu şi într-o scrisoare, publicată în cartea sa, După Revoluţie, Ed. Nemira, 2003: „Prin primăvara anului 1997, am primit o scrisoare adresată regelui, redactată de un comitet promonarhic constituit iniţial în jurul lui Corneliu Coposu în timpul vieţii acestuia şi mi se cerea să semnez scrisoarea ca succesor al lui Coposu . Printre membrii comitetului respectiv îmi amintesc de Dan Grigore, Alexandru Paleologu şi Doina Cornea. Autorii scrisorii erau preocupaţi tot de problema succesiunii la tron şi-i propuneau Regelui să se conducă după statutul Regelui Carol I. Acest statut, pornind de la faptul că Regele Carol I n-avea moştenitori direcţi de sex bărbătesc, a prevăzut ca acesta să meargă în Germania, la fratele său mai mare, din Casa de Hohenzolern Sigmaringen şi să adopte pe al doilea născut al acestuia care a devenit moştenitor şi viitorul Rege Ferdinand. Eu am considerat însă această formulă depăşită, trecuseră patru generaţii de atunci şi formula nu avea nici o susţinere în opinia publică românească. În schimb, după vizita familiei regale din 1992, la care participase şi micul prinţ Nicolae, copilul uneia dintre fiicele Regelui, se crease un foarte puternic val de simpatie în favoarea acestuia şi toate cercurile monarhiste îl considerau drept posibil moştenitor al tronului. După ce le-am prezentat argumentele pentru această soluţie, autorii scrisorii au fost de acord cu formula susţinută de mine şi au convenit să modifice scrisoarea în acest sens, propunând ca soluţie principală nominalizarea micului prinţ ca moştenitor al tronului, menţinându-se în subsidiar şi soluţia lor iniţială privind aplicarea statutului Regelui Carol I. Scrisoarea astfel modificată a fost semnată de mine şi predată iniţiatorilor,  pentru a fi înmânată Regelui”.

…Cunosc (ceea ce puţini cunosc, azi, în România!) şi scrisoarea lui CEZAR LAZAROVICI, din Tel Aviv, către ideologul/liderul spiritual post-codrenist al Mişcării Legionare, FAUST BRĂDESCU – scrisoare în care originea aşa-zişilor  „regi valahi” , din veacurile XIX-XX se lămureşte, definitiv : „Noi (n.n.: evreii şi masonii) V-AM ADUS ÎN ŢARĂ UN MARE REGE, DINTR-O VENERABILĂ FAMILIE DE EVREI, dar voi nu aţi meritat această cinste. Porcilor!

…Şi uite ce se-apucă să „clocotescă” năstruşnicii de masoni „bilderbergieni”, cu şef de filială valahă MUGUR ISĂRESCU (acum, abia, pricep cum a reuşit nu prea inteligentul evreu Mihai I nu doar SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ (înainte de a face asta cu Parlamentul!) – cu dl MUGUR ISĂRESCU! – …dar, şi pe la mijlocul discursului de 800 de cuvinte, din Parlamentul României, să alăture (grozav de…„fratern”!) Academia Română de…BANCA NAŢIONALĂ: „Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii CA ACADEMIA ŞI BANCA NAŢIONALĂ, deşi vremurile de azi nu au respectul cuvenit faţă de ierahia valorilor din societatea românescă”. Măi, să fie: VIŢELUL DE AUR, pururi, pus GARDIAN AL DUHULUI!!!

…Domnilor “vraci ai Lumii”, masoni nenorociţi! Vouă nu v-a păsat şi nu vă pasă şi nu vă va păsa, măcar o clipă, de nenorocirea Neamului Valah! Voi, “bilderbergienilor”, puteaţi să decideţi Monarhia, în România, încă din 1989! Dar acum, când “puneţi pe tapet şi în discuţii destul de sofisticate, dar discrete, IDEEA DE REVENIRE A CASELOR REGALE ÎN ŢĂRILE FOSTE COMUNISTE”  – o faceţi NUMAI cu gândul la faptul că o monarhie străină (hoaşca de “regină a României”, Ana de Bourbon-Parma, nu binevoieşte să ştie şi să vorbească O BOABĂ măcar, din limba valahă: când i-a luat interviu Eugenia Vodă, a vorbit EXCLUSIV în franceză: aşa de tare ne iubesc aceşti “hop-în-ţol”, cu le ziceau ţăranii, în veacul al XIX-lea! – …nici fetele Majestăţii Sale nu cunosc valaha, probabil tot din aceeaşi…”prea multă dragoste de ţară, ce dă pe dinafară”! – …pur şi simplu, LE PUT ŞI VALAHA, DAR  ŞI VALAHII!!!) – …da, cu ajutorul unei monarhii străine de orice înseamnă Duh Românesc, veţi putea, “bilderbergienilor trilaterali”,  să jefuiţi  şi ce-a mai rămas prin ţară… – …PÂNĂ LA DISPARIŢIA ROMÂNIEI…ca ROMÂNIE A ROMÂNILOR/Urmaşi ai TRACILOR ŞI A MARTIRILOR VOIEVOZI! “Bilderbergienii” nu mai au nevoie de un Golan Imprevizibil (“România este o ţară impredictibilă în Uniunea Europeană” – zice “goarna” de Claudiu Săftoiu…), precum şi precât de Golan este şi mai poate, încă, să fie TRAIAN BĂSESCU – ci de un “hoţ lacom, prins în/cu TOATE hăţurile” apartenenţei de/la… “FAMIGLIA” (regalitatea a devenit, din GARANTA LUI DUMNEZEU, pentru prosperitatea Neamului VALAH, cum  era sub Sfinţii Muşatini, Cei PURURI Îngenunchiaţi în BISERICA LUI HRISTOS-MÂNTUITORUL! – o MAFIE INTERNAŢIONALĂ, suprapusă peste/identificată cu Iudeo-Masoneria MONDIALIST-CĂMĂTĂREASCĂ!), la CLOACA MASONICO-BÂLCEANĂ A EUROPEI! Nici măcar să nu îndrăznească A MIMA “Majestatea Sa” MIHAI I nesupunerea… – faţă de “verişorii” lui mondialişti (“de vitrină-de vitrină”, regişorii ăştia “iluminişti/illuminati”, duşi de zgardă ori de lănţug, de către “bilderbergieni” – …dar “majestuoasa şi preagraţioasa” Elisabeta a II-a a Angliei, “verişoara” lui Mihai I… –  ESTE ÎN FRUNTEA TOPULUI CELOR MAI BOGAŢI OAMENI DIN LUME!), cei puşi pe crimă şi jaf şi genocid şi…terracid!!!

…Ar mai fi ceva (subliniat, discret, şi în interviul luat regretatului lider ţărănist, ION DIACONESCU): regele Mihai I nici nu mai are autoritate, în clanul său evreiesco-ţigănesc: “(…)Mai vârstnica principesă Margareta face cunoştinţă, bineînţeles întâmplător, cu un actor arătos şi cu zece ani mai tânăr. Focul se aprinde. Sentimentele nu ţin seama de vârstă şi nu pleacă urechea la suspiciuni, cum ar fi pedigriul junelui Duda, al cărui tată a fost secretar PCR, a deţinut funcţii în PSD şi, colac peste, ca să zicem aşa, pupăză, mai era şi bun prieten cu Ion Iliescu. Degeaba a bombănit bătrânul Rege, n-a avut spor în faţa femeilor. După doi ani de curte, căsătoria e gata. Radu Duda devine prinţ. La sfârşitul lui 2007, REGELE TRECE PESTE LEGEA SALICĂ ŞI O DESEMNEAZĂ PE PRINCIPESA MARGARETA DREPT MOŞTENITOARE A TRONULUI. PRINŢUL NICOLAE ESTE SCOS DIN JOC. DUPĂ DECESUL REGELUI, DUDA VA DEVENI PRINŢ CONSORT. ADEVĂRATUL CONDUCĂTOR AL CASEI REGALE A ROMÂNIEI. Trecuseră 60 de ani de la abdicarea din 1947.

Într-un articol din revista Căminul Românesc care apare la Geneva, Nicolette Franck, autoare a mai multor cărţi despre viaţa Regelui, afirmă că DUDA A FOST INFILTRAT ÎN FAMILIA REGALĂ DE SERVICIILE SECRETE LA ORDINUL LUI ILIESCU. Presa publică un document incendiar care provine din biroul fostului prim-secretar PCR Iaşi: UN TABEL CU NUME DE PERSOANE ŞI DATELE LA CARE PCR A APROBAT CA ACESTEA SĂ DEVINĂ PERSOANE DE SPRIJIN PENTRU SECURITATE. PE LISTĂ, RADU DUDA, ACTOR LA TEATRUL NAŢIONAL DIN IAŞI, PENTRU CARE PCR DĂDUSE APROBARE SĂ DEVINĂ PERSOANĂ DE SPRIJIN A SECURITĂŢII LA 9.03.1986. Şeful Securităţii Iaşi, Constantin Ciurlacu, susţinea în 2006 că lista este reală. Noul Prinţ respinge indignat toate acuzaţiile de colaborare cu Securitatea. De altfel, va şi obţine o patalama corespunzătoare de la CNSAS, în ciuda vociferărilor lui Mircea Dinescu.
Din toamna lui 2002, legăturile sale cu PSD se oficializează: devine emisar pentru integrare euroatlantică al guvernului Năstase. Se molipseşte de apetitul pentru afaceri dubioase şi implică Familia Regală în scandalul fregatelor britanice, pentru achiziţionarea de la fier vechi a cărora, spune presa, s-ar fi dat o mită de 7 milioane de lire sterline. Schimbarea de putere din 2004 nu înseamnă o schimbare şi pentru Duda. El rămâne emisar al guvernului DA, graţie punţilor trainice care leagă PSD de PNL.
Estimp, Regele Mihai dispare tot mai mult de pe scena publică. Imaginea sa se topeşte. Prezenţele sale devin tot mai decorative. În toate ocaziile, ceremonii, sărbători, singurul care vorbeşte pentru Familia Regală este Prinţul Duda. Pe treptele decăderii, Regele Mihai îi acordă lui Adrian Năstase, şeful ginerelui, titlul de “Omul Anului 2003” oferit de tabloidul VIP! LOVITURA DE GRAŢIE PENTRU CASA REGALĂ VINE ÎN 2008, CÂND PRINŢUL DUDA, SOŢUL VIITOAREI REGINE A ROMÂNIEI, ÎŞI ANUNŢĂ CANDIDATURA LA PREŞEDINŢIA ŢĂRII. Bătrânul Rege, depăşit de situaţie, acceptă cu jumătate de gură situaţia penibilă în care a fost pus: “Nu este un lucru obişnuit pentru un membru al Casei Regale. Dar viaţa ne-a pus în faţa multor situatii neobisnuite, pe care am reuşit să le trecem cu bine”. TOTUL S-A TERMINAT: CASA REGALĂ A ROMÂNIEI RECUNOAŞTE REPUBLICA IMPUSĂ DE TANCURILE SOVIETICE! După această a doua abdicare a Regelui, prinţul-candidat, cotat cu 3% în sondaje, se retrage grabnic din competiţie. MANEVRA DE ANIHILARE ŞI COMPROMITERE A REUŞIT! Mai mult, PRIN PRESTAŢIA SA ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ, DUDA ATRAGE CASA REGALĂ ÎN BĂTĂLIA POLITICĂ. O SCOATE DIN NEUTRALITATE ŞI O POZIŢIONEAZĂ PE EŞICHIER, CEEA CE REPREZINTĂ ULTIMUL GRAD DE ÎNJOSIRE A COROANEI.

Ba penultimul! Anul trecut, Regele participa la parada de 9 mai de la Moscova. Însoţit, bineînţeles de Radu Duda, îmbrăcat în ofiţer. Moscova a învins din nou
!” – cf. Adrian Pătruşcă, Manevrele prin care Duda a pus mâna pe Casa Regală a României, luni, 29 August 2011.

Sau, în acelaşi ziar:Actorul Radu Duda o cunoaşte pe Principesa Margareta, cu 10 ani mai în vârstă decât el, în 1994 şi se căsătoresc în 1996, cu toată opoziţia Regelui. Nicolette Frank, apropiată a Regelui Mihai, scrie în revista “Căminul Românesc” de la Geneva că Duda a fost infiltrat de serviciile secrete în Casa Regală la ordinul lui Iliescu.

Atitudinea lui Ion Iliescu faţă de Casa Regală se schimbă radical după căsătoria lui Radu Duda cu Margareta. Viitorul prinţ consort ajunge reprezentant al guvernului Năstase. Numele său este implicat într-un mare scandal de presă, legat de o presupusă mită de 7 milioane de lire sterline care s-ar fi plătit pentru achi­ziţionarea celor două fregate scoase din uz de marina britanică”.

…Deci, cine îşi vrea o “dudă” drept rege…n-are decât să fie regalist/monarhist (în sensul dat acestor vorbe, azi, de către snobii care îşi dau peste cap, ochii cei crocodile-lăcrămoşi…şi se prefac că n-au mai văzut, în viaţa lor, o fiinţă mai supraterestru de inteligentă, înţeleaptă, bună şi distinsă, decât…“Majestatea Sa Regele Mihai”…!).

…Eu, mai puţin impresionabil decât “tromboniştii” şi decât toţi “fripturiştii” şi fariseii –  mi-aş dori un VOIEVOD-CIOBAN, cu HARUL MARTIRIULUI  DE/PENTRU NEAM… –  un MUŞATIN, un BASARAB ori BRÂNCOVEAN [4]…cei care, “cu sângele lor, au spălat păcatele noastre”!!!

…Dacă aşa stau lucrurile cu “infiltrarea lui Radu Duda”, ca “om al lui Iliescu” – să ne mai mire, oare,  “schimbarea cu 180 de grade” a atitudinii lui Iliescu, faţă de…”FAMIGLIA…regală”  – din 1990 până în 1992 …şi, de la nunta lui Duda cu Margareta, “să te ţii, pânză, să nu te rupi”…?! Guvernul Adrian Năstase propune, guvernul Tăriceanu dispune…”Proiectul, inţiat de Guvernul Năstase şi însuşit de Cabinetul Tăriceanu,  prevede că Regele Mihai urma să primească 30 de milioane de euro, în schimbul castelelor Peleş, Pelişor şi Foişor, precum şi pentru celelalte bunuri din inventarul acestora.
După ce a trecut de Parlament, Legea despăgubirilor pentru Rege a fost declarată integral neconstituţională, de către judecătorii Curţii Constituţionale. ACUM, CABINETUL TĂRICEANU A GĂSIT  MODALITATEA PRIN CARE SĂ FENTEZE ACEASTĂ DECIZIE
”-  cf. Cristina Trefaş şi Maria Manoliu, art. Statul va da regelui Mihai tot 30 de milioane euro pentru palate, în gândul.ro, 11 noiembrie 2005

(…“Gândul” este, şi azi, după 6 ani, tot ziarul C.T.P.-ului  – care a devenit, peste noapte… adorator “rrromeoliano-julietesc” al… Casei Regale! – cf. art. Regatul pentru un măgar, 25 octombrie 2011! – …ştie ce ştie sinistrul, “cacealmistul” … – dar teribil de informatul  personaj infernalo-malefic, de melodramă dâmboviţeană!).

…“Bilderbergienii” vor nu doar să-şi “recupereze” …nu împrumuturile, CI CAMETELE!!! – ..ci, pur şi simplu, să schimbe geografia Europei, în aşa fel încât unele state, precum este, în primul rând, România – SĂ DISPARĂ, PUR ŞI SIMPLU ŞI FĂRĂ NICIO ZARVĂ!!!

…Datele “recoltate” de la recensământ m-au lămurit pe deplin: DA, ISRAELUL CENTRALIZEAZĂ TOATE INFORMAŢIILE/BILANŢ DESPRE VALORILE STATULUI ACTUAL ROMÂNESC (ceea ce noi, în 21 de ani de “democraţie sinucigaşă”, prin guvernanţi trădători şi bicisnici, N-AM “TENTAT” NICIO CLIPĂ, MĂCAR!), PENTRU A-ŞI INSTALA, PE LOCUL ROMÂNIEI, NOUL LOR STAT-RAI/”CANAAN”, făgăduit lor de…SATAN!!! – …şi, culmea! –  fără vreo urmă de…”problemă arăbească”, prin jur…!

…Iată de ce, eu personal, nu vreau, în egală măsură, nici “pedelei”, nici “băseşti”…niciun soi de MÂRLANO-GOLANO-TRĂDĂTORI!!!- …DAR NICI AŞA-ZIŞI HOHENZOLLERNI”…: evreinobili” şi, mai cu seamă… brigando-aventurieri, de renume (şi NĂRAV, parşiv şi statornic, precum RÂIA!) europeano-criminalo-mondialist!!!

…De ce? PENTRU CĂ-S, ŞI UNII, ŞI ALŢII,  RUDE (MORALE!) MULT PREA DE-APROAPE (…apropiate de MOARTEA NEAMULUI meu…)!!!

TOT VISEZ ŞI TOT VOI VISA, PÂNĂ-OI MURI, NIŞTE CĂLĂUZE SFINTE (…nu nişte căzături trădătoare, nemernice, MÂRLANCE ori SNOABE! –  TOT AIA: DISPREŢUITOARE, DE MOARTE! –  ALE PĂMÂNTULUI CARE I-A PRIMIT/GĂZDUIT!!! – …căzături cu căutături închiondorate, de ucigaşi!), PENTRU SFÂNTUL NEAM AL VALAHILOR…!!!

…Tot se va-ndura (cândva – CU CERTITUDINE!) Hristos-Dumnezeu, ca să se mântuie Neamul meu cel atât de vechi, de nobil şi de umilit întru viforele istoriei… – Neam de MARTIRI, de CRUCIFICAŢI/RĂSTIGNIŢI (…precum ION VODĂ Armanul, precum „crăişorii” CLOŞCA şi HOREA şi TUDOR şi…!), CUMPLIT DE DEMNI…!!!

prof. dr. Adrian Botez

NOTE:

1 AFACEREA STROUSSBERG a fost un puternic scandal politico-financiar privind concesionarea construcţiei liniei ferate Roman – Bucureşti – Vârciorova consorţiului prusian condus de Heinrich Strousberg, un antreprenor german. Neregulile descoperite ulterior în contract şi condiţiile în care s-a realizat concesionarea au provocat un puternic tumult în societatea vremii, aducând importante prejudicii statului român.

Henri Bethel Stroussberg, supranumit in secolul al 19-lea “regele cailor ferate” din Europa, a primit in 1868 din partea statului roman concesionarea pe 99 de ani a liniei ferate pe distanta Roman-Bucuresti-Varciorova, in lungime de 914,8 kilometri, pe care urma sa o construiasca intr-un rastimp de cinci ani. Istoria acestei afaceri pare izbitor de asemanatoare cu cea a constructiei autostrazii Transilvania, incredintata fara licitatiile cerute de lege de catre Guvernul Adrian Nastase, Grupului american de inginerie si constructii Bechtel, socotit cel mai puternic realizator de cai rutiere din lume. Cu alte cuvinte regele neincoronat al constructiilor de autostrazi al acestui secol.

In 1866, Printul Carol de Hohenzolern-Sigmaringen, agreat de numeroase Curti monarhice europene, este ales printr-un plebiscit domnitor al Romaniei. La 10 Mai in acelasi an, cu prilejul depunerii juramantului in fata Parlamentului, el tine o cuvantare, in care isi expune propriul sau program de transformare a tarii intr-un stat european, subliniind intre altele cerinta esentiala pentru atingerea acestui tel, anume existenta unei retele de cai ferate. El spunea: “E cel mai bun mijloc de a activa productia, de a favoriza traficul si de a favoriza raspandirea luminilor”. Fara indoiala, avea perfecta dreptate, insa problema era faptul ca Romania traversa o criza financiara, datorata imprumuturilor contractate in strainatate de regimul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situatie penibila care a contribuit in final la abdicarea acestuia, fortata de partidele liberal si conservator care dominau Parlamentul.

La venirea pe tron a Principelui Carol I, Romania nu dispunea decat de linia Bucuresti-Giurgiu, care facilita legaturile cu Europa Occidentala pe calea ferata, conectata la cea fluviala cu navele pe Dunare. Proiectul princiar de a inzestra Romania cu o retea feroviara aparea generos si atragator pentru populatie si partidele politice, care l-au salutat cu entuziasm, parand o initiativa de bun simt a sefului statului. Nu se stia insa ca, in spatele acestui program, se afla interesul major al noului suveran de a capata recunoasterea sa ca domnitor al Romaniei de catre marile puteri europene, indeosebi Imperiul Otoman. Prusia, al carei cuvant era ascultat fara nazuri de Poarta Otomana trebuia sa fie contactata prima. Caci, ca la biliard, pentru ca Romania sa capete ce dorea, adica firmanul de investitura a noului domnitor din partea Turciei, precum si recunoasterea perpetuarii unirii celor doua principate Muntenia si Moldova, demersurile diplomatice necesare se cereau incepute nu la Istanbul, ci la Berlin. Iar la Berlin, una din conditiile secrete impuse Romaniei contra serviciilor diplomatice a fost ca drumurile de fier necesare tarii sa fie concesionarea unei companii prusace. Evident, afacerea aparea foarte convenabila ca idee politica. Atat Prusia, cat si Romania aveau de castigat. Prusia primea bani, iar Romania dobandea o infrastructura moderna.

Pana aici, toate bune. Numai ca, la sfarsitul secolului 19, ca si la inceputul celui de al 21-lea, orice concesiune publica din Romania trebuia facuta, conform Constitutiei, doar pe baza unor licitatii. Guvernul s-a conformat legii si a deschis o licitatie internationala, la care s-au angajat o companie spaniola si cateva companii austriece. DAR, INAINTE CA ACESTEA SA INTRE IN COMPETITIE, CAROL I A IMPINS GUVERNULUI, DESCHIS, UN CONCURENT-SURPRIZA, ANUME CONSORTIUL PRUSAC B.H. STROUSSBERG, LA CARE PARTICIPAU CU ACTIUNI PERSONAJE MARCANTE DIN MAREA NOBILIME GERMANA, PRINTRE CARE PRINTUL HUGO DE HOHENLOHE, DUCE DE UJEST SI PRINTUL CAROL ANTON DE HOHENZOLERN-SIGMARINGEN, TATAL NOULUI DOMNITOR AL ROMANIEI. DE ALTFEL, ACESTA A RECOMANDAT FIULUI SAU CONSORTIUL B.H. STROUSSBERG “CA O GARANTIE IMPOTRIVA INTRIGILOR IMORALE”.

Stroussberg vine la Bucuresti si semneaza cu statul roman contractul de concesionare pe 99 de ani a caii ferate si de executare a lucrarilor necesare. H.B. Stroussberg s-a angajat sa stranga banii necesari lucrarilor, pe care Romania nu-i avea, emitand obligatiuni plasate pe piata europeana, cu dobanzi garantate de Guvernul de la Bucuresti. DOMNITORUL CAROL I FACE O A DOUA GRESEALA, PATRONAND AFACEREA, ASOCIINDU-SE CU AMBRONN, SAMBELANUL TATALUI SAU, PE CARE L-A NUMIT, DE ALTFEL, SI CONSILIER AL CASEI SALE PRINCIARE, IAR IN PLUS, REPREZENTANT AL STATULUI ROMAN. TOT CONSILIER ERA SI BANCHERUL BERLINEZ GERSON BLEICHRODER, ACESTA PRELUAND DREPTURILE CONSORTIULUI STROUSSBERG, CONTRA INTERESELOR ROMANIEI.

Legea concesionării Stroussberg este publicată în Monitorul Oficial din 22 septembrie şi prevedea construcţia următoarelor linii ferate:

  • 1. Roman – Mărăşeşti – Tecuci, cu ramificaţia Tecuci – Bârlad
  • 2. Galaţi – Brăila – Buzău – Ploieşti – Bucureşti
  • 3. Bucureşti – Piteşti – Slatina – Craiova – Turnu Severin – Vârciorova
  • După terminarea construcţiilor acestor linii guvernul român putea cere şi construcţia liniei Buzău – Focşani – Mărăşeşti.

Costul pe kilometru al reţelei feroviare urma să fie de 270.000 lei aur, adică un total de 247.000.000 lei pentru lungimea magistralei de 914,8 km., inclusiv întregul inventar fix şi mobil.

Consorţiul putea emite obligaţiuni pentru formarea capitalului necesar, asigurate de fondul căilor ferate, cu dobânzi garantate de stat. Obligaţiunile aduceau dobânzi de 7,5% pe an şi erau emise de purtător. Un prim conflict a apărut în momentul când domnitorul Carol I a propus numirea prusacului Ambronn în funcţia de comisar al statului român, pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni. Ambronn era un apropiat al lui Strousberg, ceea ce putea considera un dezavantaj pentru statul român. Numirea era şi ilegală, căci un străin nu putea fi numit în poziţia de comisar-controlor din partea statului român.

Durata concesiunii era de 90 ani şi se socotea de la terminarea primei linii Roman – Galaţi, iar tot inventarul şi exploatarea liniei aveau să treacă în patrimoniul statului. De asemenea, terenul necesar liniilor era cedat de stat consorţiului, în mod gratuit, dar acesta trebuia să asigure transportul gratuit al poştei şi să permită statului instalarea de fire de telegraf pe stâlpii companiei, de-a lungul liniilor.

Lucrarile au inceput, insa timp de cativa ani, pana in 1871, H.B. Stroussberg contruise doar doua tronsoane de cale ferata intr-o maniera deplorabila, Bucuresti-Braila si Galati-Roman, dar lasand multe intreruperi, astfel incat traseul nu putea fi utilizat in intregime. Presa de opozitie, ca si parlamentarii liberali, au inceput o campanie de denuntare a modului in care consortiul prusac proiectase si executase calea ferata, incriminand fara nici o ocolire pe Carol I ca a patronat “o foarte murdara afacere”. Scandalul a izbucnit violent cand s-au aflat o multime de amanunte ascunse de guvernul conservator care-l sprijinea pe domnitor.

Intre altele, a fost dat pe fata faptul ca H.B. Stroussberg santaja guvernul cu sistarea lucrarilor pana nu i se vor avansa patru milioane de taleri-aur, ceea ce era practic o escrocherie, facuta la fel si in Rusia de catre prusac, cu putin timp inainte. Mai mult, din presa austriaca s-a aflat ca B.H. Stroussberg recrutase deja 6000 de muncitori prusaci care urmau sa-i inlocuiasca pe lucratorii romani, in pofida prevederilor contractuale ce stipulau ca mana de lucru trebuia asigurata pe plan local. In fine, s-a vazut ca valoarea pe kilometru de cale ferata impusa de firma prusaca era de cateva ori mai mare decat cea oferita de firmele spaniola si austriece, eliminate din competitie in mod abuziv.

TOATE ACESTEA AU TRANSFORMAT O AFACERE COMERCIALA INTR-UNA POLITICA, AJUNGANDU-SE PANA ACOLO INCAT LUI CAROL I SA I SE CEARA ABDICAREA, CAND S-A DOVEDIT CA AMBRONN, PROTEJATUL REGELUI, SE FACUSE NEVAZUT, IAR BANII ESCROCATI ROMANIEI FUSESERA IMPARTITI INTRE NOBILII PROTECTORI PRUSACI AI LUI STROUSSBERG. Finalul scandalului cu tenta internationala a plutit intr-o maniera nebuloasa. Stroussberg a fost obligat chiar de cancelarul prusac Bismarck sa plateasca Romaniei 6 milioane de franci, iar ministrilor de la Bucuresti chemati in judecata de Opozitia parlamentara pentru neglijenta in dauna statului li s-au retras acuzatiile, Kaiserul german insusi l-a absolvit pe Carol I de responsabilitati, ceea ce i-a dat aripi regelui sa declare: “Domnii de la Berlin ar vrea sa trateze Romania ca pe Egipt”. Totul s-a incheiat definitiv in ianuarie 1889, cand statul roman a rascumparat de la concesionari liniile ferate, devenind proprietarul acestora. Din acel moment, reteaua de cai ferate a fost extinsa de CFR, culminand cu realizarea podurilor de peste Dunare de catre Saligny, lucrare considerata la acea vreme cea mai mare si mai moderna din Europa.

Referinte:

1) http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Afacerea_Strousberg

2– “În perioada României Mari, o figură proeminentă a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, încadrat în loja “Ernest Renan”, alături de Traian Vuia, Mihai Şerban ş.a.

El (n.mea: Alexandru Vaida-Voievod) a obţinut, datorită discuţiilor cu omologii săi masoni, premierii britanic şi francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicări teritoriale româneşti, inclusiv Basarabia” – cf. Ziare.com

3 – „În ceea ce-l priveşte pe numitul Mihai, „voievod de Alba Iulia“, care nu a fost rege, pentru că tatăl său, Carol II, nu a abdicat niciodată, el a renunţat, la 30 decembrie 1947, „pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat…“. În consecinţă, Mihai a devenit CETĂŢEANUL MIHAI ARGEŞANU, nume sub care a vizitat familia Ceau­şescu în secret de trei ori, obţi­nând retragerea lui Valentin (amantul Margaretei, fiica sa) de la Oxford şi sistarea pro­cesului privind furtul celor 42 de tablouri din patrimoniul naţional. El a pierdut, astfel, dreptul de a aspira la calitatea de şef al Casei Regale române, calitate deţinută de regele en titre Carol II şi care, la moa­r­tea acestuia (4 aprilie 1953), nu putea fi revendicată decât de prinţul legitim Carol Mircea Grigore (recunoscut prin deciziile irevocabile ale tribunalelor din Lisabona şi Paris în 1955, 1957 şi 1963). Abdicând, Mihai a pierdut şi dreptul la utilizarea tuturor titlurilor amintite, titluri pe care a reînceput să le utilizeze astăzi, ilegal, deoarece nu a redevenit rege.

Prin urmare, în 1948, la Ate­na, nu „M.S. Regele Mihai I“ sau „A.S.R. Mihai al Ro­mâniei“ s-a căsătorit cu prin­ţesa Anne de Bourbon-Par­ma, ci cetăţeanul Mihai Argeşanu. Drept consecinţă, atât numita Anne de Bourbon-Parma, cât şi fiicele sale utilizează ilegal titlurile de „M.S. Regina“, respectiv „A.S.R. Prinţesa“, la care nu au dreptul. Cu atât mai mult soţul Margaretei Duda, Radu Duda, comite un fals de identitate utilizând titlul de „A.S.R. Prinţul“, fals demon­strat de revista „Royalty“ în cadrul procesului pentru im­pos­tură pierdut de el la Londra în octombrie 2006. Acest titlu i l-ar putea oferi Mihai doar dacă ar redeveni rege, iar România – regat, ori Fürst-ul Casei de Hohenzollern-Sig­maringen, dacă ar deveni „îm­părat“ sau „rege“ al Ger­maniei.

Nefiind cazul, atragem atenţia membrilor celor două Camere ale Parlamentului Ro­mâ­niei că atât România, cât şi Germania fiind republici, im­postura trebuie să înceteze, numita familie Argeşanu-Du­da să intre în legalitate, vino­vaţii – pedepsiţi conform Co­dului Penal şi toate drepturile şi privilegiile obţinute ilegal, prin „uzurpare de calităţi ofi­ciale“ şi „fals privind identi­tatea“ de către cei menţionaţi – retrase! Aceasta pentru că Ro­­mânia aspiră la recu­noaşterea sa ca „stat de drept“ – cf. Senator Nicolae IORGA, Liderul Grupului Parlamentar P.R.M., din Senatul României.

4– „Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Andrea Memno, a fost de faţă în 15 august 1714, la scena execuţiei lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale ucişi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel:

Duminică 15 august de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier.

Iată cum s-a făcut:

Încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc şi veni la seraiul zis foişorul Jalikiacs pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o mică piaţă, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap şi Sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.

Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această insultă:

<<Fiii mei, fiii mei! Iată, toate avuţiile şi orice alta am pierdut. Să nu ne pierdem încă şi sufletele! Staţi tare, bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama de moarte; priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare în aceasta şi nu vă mişcaţi, nici va clătiţi din credinţa pravoslavnică pentru viaţa şi pentru lumea aceasta! Aduceţi-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice: că nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-l va despărţi de Hristos, că nu sunt vrednice muncile şi nevoile aceste de aici spre mărirea ceea ce o va da Hristos. Acum, dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm păcatele noastre! >>

La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător, ridică securea şi capul marelui vistier Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă; sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de Sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul, al cărui cap căzu în urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: “Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ!

Copilaşul ascultă şi ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: “Vreau să mor creştin. Loveşte!”

În urmă ucise şi pe Brâncoveanu.

O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu Excelenţă. Ceea ce am văzut … Mă întreb: putut-a fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său care se apropiase de-al copilului … părea a-l îmbrăţişa…

 Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut Sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi spuse Sultanul că regretă acum ceea ce a săvârşit…” – cf. Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, cap. 2: Războiul nevăzut.


Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. Remus T

    30 octombrie 2011 at 12:16 PM

    Poate pe viitor precizati ca ati preluat parte din articol de pe revista Foaie Nationala caci asa se procedeaza in lumea civilizata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

“ODĂ MĂRIEI SALE, SFINXUL” de Ion Iancu Vale

“Poarta Bucegilor”, (oraşul Buşteni), ni s-a “deschis” în acel gla…