Tema Congresului internaţional de Dacologie din acest an – “O provocare a istoriei: Plăcuţele de la Sinaia” – ale cărui lucrări s-au desfăşurat sâmbătă, la Teatrul Odeon din Bucureşti, a funcţionat, pentru cei dornici de adevăr, ca o îndreptăţită chemare la redescoperirea adevăratei istorii a neamului nostru; a identităţii poporului român. 
Sala Studio a Teatrului Odeon s-a dovedit neîncăpătoare pentru sutele de participanţi din Bucureşti şi din ţară, uniţi în ideea aceleiaşi  speranţe: dezvăluirea istoriei adevărate. În cuvântul de deschidere, dr. Napoleon Săvescu, preşedintele “Dacia Revival International Society”, organizatorul Congresului,  a afirmat că, “în ultimii ani, datorită, în mare măsură, ideilor promovate de congresele de dacologie, România a început să înţeleagă şi să aprecieze o altă istorie a trecutului ei, istoria cea adevărată, să cunoască alţi eroi, cei care au existat pe acest pământ milenar, ceea ce a dus la o reînviere spirituală a naţiei noastre, a cărei intensitate risipeşte bezna a o mie de ani de fals sau de tăcere”.

Dr. Napoleon Săvescu: “Plăcuţele descoperite la Sinaia şi apoi copiate sunt mărturia în plumb a întâietăţii mondiale în domeniul scrisului a străbunilor noştri daci” 

De altfel, dr. Napoleon Săvescu şi-a păstrat fermitatea afirmaţiilor, pe parcursul celor 12 ediţii ale Congresului de Dacologie, precizând, şi de această dată, că sunt tot mai mulţi aceia care înţeleg, acum, denaturarea istoriografiei noastre, faptul că aceasta “s-a clădit pe principii false: latinitate, unitate şi continuitate cu agresorii romani, deşi teritoriul ocupat al Daciei nu reprezenta nici măcar un sfert din suprafaţa ei”.

“Ca urmare a aberaţiilor repetate”, a continuat Napoleon Săvescu, “acum niciun istoric nu este dispus să se contrazică şi să-şi recunoască greşeala, să renunţe la ceea ce cu îndârjire afirma de-a lungul anilor. Noi avem convingerea că nu e niciodată prea târziu pentru nimeni să-şi recunoască eroarea şi, în consecinţă, să spună adevărul. Napoleon Săvescu a mai precizat că misiunea  pe care şi-a propus-o “Dacia Revival” (Reînvierea Daciei) este una declarată, la vedere. În niciun caz, “”Reînvierea Daciei” n-a pus şi nu pune problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Ar fi prea puţin. Nu s-ar potrivi nici dimensiunii viziunii sale şi nici aşteptărilor noastre.
“Reînvierea Daciei” pune problema în termeni bazaţi pe ştiinţă şi surprinde în totalitate devenirea naţională a poporului nostru.

“Reînvierea Daciei” nu doreşte o revoluţie a momentului istoric, ci una a istoriei”. Referitor la tema Congresului din acest an, preşedintele “Dacia Revival” a afirmat: “Contestate de către cei mai mulţi aşa-zişi cercetători români de înalt nivel, plăcuţele descoperite la Sinaia şi apoi copiate sunt mărturia în plumb a întâietăţii mondiale în domeniul scrisului a străbunilor noştri daci”.

Conf. univ. dr. G.D. Iscru: “S-au tăiat rădăcinile istorice ale naţiunii române”

În expunerea sa, cu titlul “Importanţa naţională şi internaţională a dacologiei ca ştiinţă”, conf. univ. dr. G.D. Iscru a subliniat faptul că “dacologia este parte componentă a ştiinţei istorice naţionale, a ştiinţei istorice în general, în măsura în care ea se practică şi în afara cadrului nostru naţional actual. Cadrul ei naţional noi îl considerăm a fi spaţiul tuturor naţiunilor ce se revendică sau ar trebui să se revendice, total sau parţial, din strămoşii comuni, autohtoni în întinsa şi ancestrala vatră a Daciei Mari; din naţiunea lor, prima constituită în Vechea Europă – naţiune-matcă pentru aproape toate naţiunile bătrânului nostru continent”.

Potrivit apreciatului istoric şi cercetător, “prin politica educaţională oficială s-au tăiat rădăcinile istorice ale naţiunii române”. Reproducem, în continuare, declaraţia prof. dr. G.D. Iscru: “De atâtea decenii istorice, se ştie că strămoşii noştri reali sunt tracii, dacii, ilirii, geţii şi ceilalţi fraţi ai lor. Numai că, în manualul de clasa a XII-a (ediţia 2007 şi ediţiile următorilor ani), care este cel mai important manual din învăţământul nostru preuniversitar, s-a tăiat acest capitol”, a continuat istoricul, menţionând  că a făcut o intervenţie la Preşedinţia ţării, în acest sens.
“Mi s-a răspuns printr-o adresă”, a continuat prof. Iscru, “asigurându-mă că a fost citit materialul respectiv şi a fost dat la o comisie pentru a-l analiza. Dar, de atunci, nu s-a mai întâmplat nimic deosebit. Deci, asta este poziţia oficială educaţională: tăierea rădăcinilor acestui neam, fiindcă acum există cuvântul de ordine pentru transformarea naţiunilor etnice în aşa-zise naţiuni civice. Statul  urmând să se topească în suprastatul care s-a creat, UE, şi să se numească stat civic şi multicultural, cu nimic naţional în el (urmare a recomandării UE din ianuarie 2006!)”.

Generalul în rezervă Mircea Chelaru: “Am plecat în ’89 cu o gaură în steag; astăzi ni se face o gaură în hartă”

Generalul în rezervă Mircea Chelaru i-a felicitat pe participanţii la Congres, în număr impresionant, pentru “îndârjirea, pentru curajul de a veni aici, să slujiţi, în felul dumneavoastră şi al nostru, această idee de măreţie a naţiunii române”.
Apoi le-a explicat celor prezenţi că se referă la “unele aspecte din ce în ce mai provocatoare la adresa identităţii noastre, dar care nu vin din prostie, ci dintr-o răutate planificată”, adăugând: “Este vremea să le-o spunem deschis că identitatea românilor vine din ancestral – rădăcina noastră pelasgo-traco-dacică. Limba noastră nu este neapărat,  aşa cum spun unii, făcătoarea de minuni, dar este limba care a produs, la rându-i, limbile europene. (Toate acestea) nu sunt de negociat”, a mai spus vorbitorul, accentuând că acest Congres de Dacologie “nu este doar un moft al lui Napoleon Săvescu, nu este o proprietate privată plătită cu banii lui doar pentru a-şi satisface un orgoliu, aşa cum circulă astfel de sintagme prin gura contestatarilor. Ei nu îl contestă pe Napoleon Săvescu sau Congresul; ei contestă însăşi rădăcina naţiunii române. Şi acesta este un atac furibund, criminal, care trebuie reprimat cu foarte multă tenacitate (…). Am plecat în ’89 cu o gaură în steag, şi astăzi ni se face o gaură în hartă. Ne loveşte tradiţia, ne loveşte limba, ne loveşte rădăcina. Este vremea marii treziri!”, a încheiat Mircea Chelaru alocuţiunea sa.

General în rezervă, Nicolae Spiroiu, consilier “Dacia Revival”: România şi autorităţile abilitate au obligaţia şi datoria morală să nu ignore strădaniile corecte pentru descoperirea adevărului istoric

Invocând – în expunerea sa “Dacia Revival International Society – fundamente de Drept Internaţional Public, prevăzute în documentele Naţiunilor Unite” –  dreptul fiecărui cetăţean la adevăr, faptul că “nimeni nu poate trăi şi nu poate progresa în ignoranţă faţă de istoria şi izvoarele existenţei şi culturii propriei etnii, aflată în stadiul de naţiune”, generalul în rezervă Nicolae Spriroiu, consilier “Dacia Revival”, a atras atenţia asupra urmărilor carenţei acestor cunoştinţe fundamentale. Aceasta “poate uşura sarcina celor care au interes să elimine un popor prin a-i altera memoria şi a-i înlocui cultura, istoria, religia cu altele inventate oportunist. În aşa fel încât  “acesta să uite ceea ce a fost şi ceea ce este de fapt. Aşa se face că, în istoria noastră modernă şi recentă, strălucitul popor antic şi civilizaţia geto-dacilor au dispărut cu desăvârşire din manualele şi cursurile universitare, din prestaţiile academice şi culturale, care au pus piatră de hotar de timp al genezei noastre ca popor anii 101 şi 106, anii invaziilor cotropitoare romane, lăsând o pată albă, acolo unde ar fi trebuit să-şi aibă locul peste 30 de mii de ani de spiritualitate, care s-a conservat latent, dar ale cărei urme au fost şterse cu osârdie, aşa cum focul a mistuit manuscrisele Bibliotecii din Alexandria”.

În continuare, insistând asupra dreptului la adevăr,  “proclamat în egală măsură de preceptele religioase creştine, dar şi de principiile de Drept Internaţional Public, în care se află sediul materiei juridice din “Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite” şi din “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în decembrie 1948, consilierul Dacia Revival a concluzionat: “România, ca stat membru al ONU, autorităţile sale centrale şi locale, ca şi instituţiile publice academice, au obligaţia şi datoria morală să nu ignore strădaniile corecte ale numeroaselor societăţi şi ONG-uri, care, încurajate de “Dacia Revival” şi congresele sale de dacologie, întreprind acţiuni în sprijinul descoperirii adevărului istoric şi răspândirii rezultatelor obţinute pe căile pe care statul de drept le apără sau ar trebui să le apere”.

În continuare, prezentarea unui film documentar pe tema plăcilor de plumb de la Sinaia (film difuzat, în urmă cu câţiva ani, la postul B1TV) a captat interesul audienţei.

Dezbaterea pe tema plăcilor de plumb continuă…

Sesiunea de comunicări, la secţiunea “Plăcuţele de la Sinaia, documente unice de importanţă majoră pentru înţelegerea civilizaţiei avansate a dacilor” a mai risipit un văl de ceaţă, aşternut, de ani buni, peste adevărurile tăinuite privind scrierea, limba şi civilizaţia strămoşilor noştri geto-daci. Prin intermediul unor studii şi cercetări recente, aflăm că “Între anii 1872-1876, Alexandru Papadopol-Calimah identificase deja aproape trei sute de scrieri antice pierdute “atingătoare de Dacia”, scrieri mult mai numeroase şi mai importante decât cele păstrate până astăzi”, potrivit comunicării prezentate de prof. dr. Mihai Popescu (“Arhivele regale ale Daciei”).

În cercetarea sa, profesorul M. Popescu  arată că ” descoperirea unor texte scrise pe table, tăbliţe sau plăcuţe de plumb (sau de aur), cu scriere atribuită dacilor, reprezintă o şansă şi o cale de cunoaştere a istoriei strămoşilor, pe care nu o putem ignora sau minimaliza. De remarcat, unele comunicări bazate pe studiu minuţios între care cele aparţinând prof. Adelina Peagu (“Istoria geto-dacilor este parte integrantă a istoriei Europei, civilizaţia lor a fost contemporană cu cea a lumii greco-romane, iar ei se numărau printre barbarii europeni, care au atras adesea atenţia şi chiar admiraţia grecilor şi a romanilor. Civilizaţiile lor au înflorit cu mult în urmă, când izvoarele externe care să scrie despre ei erau rare sau la mare distanţă. Prin urmare, în situaţia de faţă avem avantajul unei scrieri cunoscute, a unor referinţe externe numeroase, dar şi a unei limbi din care unele elemente s-au perpetuat cu siguranţă până astăzi” – în comunicarea “Structura limbii pe plăcuţele de plumb: fonetică, morfosintactică, lexic”); Iosif Marin (“Se porneşte de la ideea că adevărata istorie a scrisului începe odată cu cucerirea romană a unei părţi din regatul Daciei. Ei uită că, în fiecare sat din Munţii Carpaţi, românii, urmaşii dacilor, te pot călăuzi către diferite locuri din împrejurimi, numite Piatra scrisă, iar stâncile munţilor, altarele antice din peşteri, lespezile de mormânt, pietrele de căpătâi şi chiar crucile, păstrează încă nenumărate inscripţii nedescifrate, unele mult mai vechi decât influenţa greacă şi decât scurta ocupaţie romană”, în “Scrieri regăsite ale strămoşilor”); Adrian Bucurescu (“Limba română în textele de la Sinaia”); Maria Crişan (“Limba getă – limba protoindoeuropeană”);  Nicolae C. Grosu (“Limba românilor – document istoric”); Dorel Radu (“Muntele sihaştrilor şi comoara de la Sinaia”); Domniţa Raţiu (“Semne şi scrieri pe teritoriul geto-dac”).

Numele frecvent amintite, atât în filmul documentar, cât şi în comunicările susţinute, au fost cel al domnului Dan Romalo, căruia i se datorează prima prezentare publică şi propunerea unei descifrări a scrierii din aceste artefacte, în cartea sa “Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?”, precum şi al Aurorei Peţan, prin contribuţia cercetărilor sale.
Oricum, subiectul – pe cât de incitant, pe atât de dificil, încă, de elucidat – rămâne deschis spiritelor interesate de adevărul conţinut în plăcile de plumb, şi, mai ales, profesioniştilor în domeniu pentru descifrarea acestuia.

SURSA: http://www.curierulnational.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

2 Comments

  1. FGF

    25 noiembrie 2012 at 10:51 AM

    “Din Ordinul Iubirii faceau parte, cu precădere, artiști, poeți, muzicieni, arhitecți dar și oameni simpli care iubeau arta. Printre cavalerii Ordinului Iubirii se afla și străbunicul meu, din Cetatea Câlnic de lângă Sibiu. În anul 1875, pe când era student, a venit cu un bun prieten, aici în acest loc, numit Pietrele Arse, participând la săparea fundației castelului.
    -- Vorbiți serios? m-am mirat eu.
    -- Nu, glumesc! Normal că vorbesc serios! Pentru că din acest motiv ne aflăm aici, dragul meu!
    Castelul ne apăruse în față în toată splendoarea sa. Era sublim! Adevărată bijuterie arhitecturală așa cum este denumit!
    -Aici s-a petrecut o poveste uimitoare! continuă Contele. Străbunicul meu, alături de echipa pe care o conducea, a descoperit, în timp ce săpau la fundația Castelului, un tezaur dacic compus în mare parte din tăblițe de aur.
    -Vorbiți serios, am repetat uluit întrebarea.
    -Nu, glumesc! spuse hohotind Contele.
    Ne aflam în fața castelului și-mi era dragă jovialitatea Contelui.
    -Lângă cele câteva sute de tăblițe inscripționate cu litere și desene diverse, erau așezate, cumva separat, alte șase tăblițe tot din aur care aveau, fiecare din ele, gravată în mijloc o floare identică, înconjurată de stihuri scrise mult mai ordonat față de cele multe. Străbunicul meu le-au luat repede, ascunzându-le undeva în pădure după care au anunțat șeful de șantier, un arhitect austriac care, la rândul său a anunțat autoritățile. Până să vină primarul, însoțit de jandarmi, au numărat peste două sute de tăblițe din aur masiv. Interesant este faptul că, ulterior, întreg tezaurul a dispărut , regăsindu-se doar câteva copii făcute în plumb și care vorbesc mai mult despre geografie sau relatează diverse întâmplări istorice. Cele șase tăblițe, ascunse de străbunicul meu aveau o însemnătate aparte, ele fiind tăblițele lui Zamolxe. Știi cine era Zamolxe?
    -Un rege sau împărat al dacilor, strămoșii noștri! am răspuns eu exact ca la școală.”
    (DRACULA.ORDINUL IUBIRII- ed RAFET 2013)

  2. Laurentiu

    6 ianuarie 2013 at 7:10 PM

    :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…