…În drama americană, din 1972, „Candidatul”, Robert Redford, jucând în rolul candidatului pentru funcţia de senator în statul California (McKay) – după o campanie de o demagogie stupidă şi parcă anume făcută pentru oligofreni – câştigă alegerile.

Ei bine, momentul final al filmului îl surprinde pe, atunci, tânărul Redford/McKay, într-o stare de panică morală şi de confuzie morală totală – în aşa hal, încât îl convoacă (într-un closet, întâi…) pe şeful său de campanie, smulgându-l dintre hienele oribile ale „jurnaliştilor profesionişti” (vânătorii de senzaţii tari şi de cadavre cât mai multe şi cât mai…”cadavre”! – dacă, în lume, nu se moare pe capete – atunci ei, „profesioniştii hoiturilor” şi „apologeţii defecării [i]morale”, mor de foame!!!) – pentru a-i pune o întrebare stupefiantă: „Şi acum, ce facem?”

…Cu câteva secvenţe înainte, într-un vagon de lux, un membru al staff-ului lui McKay, absorbit fiind nu de ce binefaceri, anume, vor revărsa „democraţii” proaspăt câştigători, asupra votanţilor californieni  – Doamne, fereşte! – ci de preocupările unui dejun copios; acest „staff-ist”  găsea că întrebarea cea mai grea e, în momentul acela, alta (şi o şi pune, în faţa unei mese supraîncărcate cu toate bunătăţile…”senatoriale”!): „Acum, ia spuneţi drept: în definitiv,  pâinea asta intermediară A CUI ESTE?”

…Da, McKay-ii lumii (dacă vor mai fi existând…) reuşesc să mai aibă momente de panică benefică… – …în schimb, liota de lingăi şi dulăi şi haitele de hiene, care fojgăie în jurul lor  –  sunt infinit mai imperturbabile: pentru ele, câştigul sau pierderea unei naţiuni, printr-un senator ori preşedinte prost ales – NU CONTEAZĂ! Nimeni nu se gândeşte, ba nici măcar nu e vreo şansă minimă să-i treacă, întâmplător, prin dovleac, gândul panicat: „Şi acum, ce facem?”
Cum, adică, „ce facem?” Oricum, ei/ele (haitele atotdevoratoare!) îşi vor lua halca de pradă, de la gloatele prostite, hipnotizate prin mass media (gloate aflate într-un delir permanent controlat şi stimulat artificial)! Dacă nu de la „căzutul” candidat, atunci, de la următorii…Deocamdată, ei trebuie să se ferească de înjosirea …”intermediară” – pe care s-o plaseze, cronic-persuasiv, democratico-demagogic! –  …eventual, primului fraier întâlnit „pe drum”: „În definitiv,  pâinea asta intermediară A CUI ESTE?”

…Aşa se va întâmpla în orice „democraţie” iudeo-masonică „modernă” – deci, şi în aceea dâmboviţeano-valahă, cea a alegerilor din 2012. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda?! Ce mi-e PDL-ul, ce mi-e USL-ul sau… Partidul Poporului – „coşul de voturi băsiste”… (cu toate că nuanţe, chiar apăsate, încă se mai păstrează, în climatul politicii României contemporane: „pedeleii” sunt selecţionaţi cu atenţie, dintre mutanţii genetici: trebuie să aibă inteligenţă minimă şi nesimţire maximă…PENTRU TOTDEAUNA! – … ŞI SĂ-ŞI TRANSMITĂ „GENELE” …ODRASLELOR!)?! Toţi se interesează de „pâinea intermediară” –  nu cumva să le fie repartizată, din greşeală, drept…cozonacul, atât de avântato-râvnitor vânat! Dar, spre deosebire de imaginatul „candidat” californian, buimăcit de momentul de revelaţie a responsabilităţilor enorme, care-l împovărează pe un autentic (potenţial) conducător („Şi acum, ce facem?”) – ai noştri „ca brazii” n-au nicio dilemă: să pună ei mâna pe putere, he-heeei!!! – …că, după aia, s-or găsi ciolane, tune-fulgere-trăsnească! –  chiar şi cu preţul genocidului asupra poporului pe care, în mod „normal” (dar ce mai este/înseamnă, azi, „normalitate”?!) – ar trebui să-l guverneze cu multă chibzuinţă, bun-simţ, competenţă şi responsabilitate, întru ecourile Contractului social rousseau-ist…!!!

…Ţi-ai găsit, în vremurile „pedeleilor”! De unde atâta chibzuinţă,  la nişte cimpanzei precum „prim-balerinul” televizionistic Edmond Tălmăcean? – … de unde bun-simţ la o matracucă, precum madam Sorina Plăcintă (ce-şi „educă” băiatul şi-l şi laudă, în consecinţă, la TV, pentru că urinează pe troiţe  – …şi, pentru sporirea distracţiei sale personale, îi calcă pe oameni, ziua-‘namiaza mare, cu maşina, repetat, precum …compresorul, în calitate, probabil, de…”furnizor oficial de cadavre”!)? De unde atâta competenţă la, să zicem, un Igaş „branconierul”, sau la Ialomiţianu-Finanţistul MĂCELAR (care merge „pe mâna” lui Isărescu-Bilderberg şi pe a FMI-ului înrobitor! –  fără nici cea mai mică… „străbatere” de conştiinţă! – …de fapt, „pedeleul” de aia se şi numeşte „pedeleu”: el este un produs special al laboratoarelor iudeo-masonice – un produs „frankenstein-ian”: aparent uman, dar obţinut prin extirparea conştiinţei, cu toate „neajunsurile” ei adiacente: bun-simţ, politeţe, responsabilitate etc. etc.)  – …sau, la nivel judeţeano-vrâncean, la Florin Micu Iliescu („directorul” de la Cultură şi Patrimoniu!!!), cel care urmează, cu sfinţenie, linia „kelemenhunoriană”, de a nu se acorda sponsorizări cărţilor scriitorilor români „nealiniaţi” politic – …şi, dacă, totuşi, întocmeşte contracte de sponsorizare, o face precum ar folosi… closetul: se şterge cu ele la… „pardon”! – mizând pe faptul că (mai ales azi!) nu prea au oamenii (şi intelectualii, mai cu seamă!), nici bani, nici vreme, să-i intenteze procese penale, dacă nu (neoficial) pentru nesimţire, cel puţin (oficial!) pentru încălcarea legii contractelor…

…De unde atâta responsabilitate, la membrii unei  haite „exclusiviste”,  conduse, efectiv, de o fiară atotdistrugătoare, apocaliptică, teleghidată (întru dizolvarea/aneantizarea României!), de către străini: Traian Băsescu… – Campionul Balcanic al Sperjurului?!

…Ei, falşii „catindaţi”, nu s-or fi întrebând nimic. Dar noi, „cetăţenii turmentaţi”… – …turmentaţi-turmentaţi, dar care conştientizăm, cumplit, vidul de patriotism şi de benefic naţionalism – ne vom întreba, cu maximă îngrijorare – mai ales că, în 18 noiembrie 2012, alegătorul se va afla ( pe 6 septembrie 2011, s-a aprobat, de către PDL şi UDMR, comasarea alegerilor parlamentare, cu cele locale!), în faţa a vreo 6-7 buletine de vot… – după ce vom fi vârât (DACĂ le vom fi vârât!) buletinele în urnă: „Şi acum, ce facem?” Ne ajută votul, cu ceva? Ţi-ai găsit! Cu ce şi prin cine, că toţi sunt „binecuvântaţi” şi „alduiţi”, de la acelaşi centru de comandă mondială, a „Ocultei” masonice: Washington-New York?!

…Nimic nou: MIZERIE MORALĂ ŞI FIZICĂ, JAF COŞMARESC (CONTINUAT), MÂRLĂNISM, MANELISM, RĂBDĂRI PRĂJITE (pentru că, în România postdecembristă, NU AI CUI TE PLÂNGE/ADRESA, PENTRU A „DREGE” VREO NEDREPTATE!!!)!…Asta, dacă nu vom pune (în sfârşit!) mâna pe arme (ne-struniţi de servicii secrete străine, de data asta! – demonstrând că „mămăliga explodează”…când trebuie!) şi ne vom face curăţenie în ogradă şi-n bătătură. CU FORŢA! Pentru că nesimţiţii ăştia de la putere nu se dau duşi de bunăvoie!!! Nici de-i tragi „cu boii”, cum se zice (…”boii” fiind, întrucâtva, rubedeniile lor, dar cu nemăsurat mai mult bun-simţ şi exemplar de harnici!).

…De data asta, vineri, pe 2 decembrie 2011, Radu Tudor („colegul” Danei Grecu, la Ordinea zilei, de la Antena 3) nu m-a dezamăgit… – … cum face de obicei, prin fanatismul său, faţă de un „ceva” care nu mai există, de mult: „armata NAŢIONALĂ a României” (lui nu i s-a spus, sau nu crede, că „armata” cu pricina este una de mercenari, indivizi plătiţi, ca Iuda, cu 30 de „arginţi” pe zi, să-l ucidă şi pe ta-su, şi pe mă-sa, dacă aşa îi comandă SUA!): „Înlăturarea PDL şi a actualei puteri TREBUIE SĂ SE FACĂ PRIN ORICE MIJLOACE, NU DOAR POLITICE!!! Cât mai repede, ÎN SECUNDA URMĂTOARE!”

…Nu mai merge nici cu „sindicalismul” cel handicapat, paralitic şi „alzheimer-ist”, nu mai merge nici cu „binişorul” şi cu „Doamne, fereşte de mai rău!”…că, mai rău decât să-ţi fi pierdut sufletul şi identitatea reacţionară şi naţională  – nu există!
Vom lua în mâini, deci, Biciul Lui Hristos, pedepsitorul zarafilor/cămătarilor din Templu!!!

Prof. dr. Adrian Botez

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…