Home Breaking News Stiri Valea Prahovei Raiul pângărit de lângă crucea Caraimanului!

Raiul pângărit de lângă crucea Caraimanului!

13 min read
0
0
170

Păstorul David vesteşte sosirea Apocalipsei la Babele. Semne ale Apocalipsei… Platoul Bucegilor a ajuns împăraţia manelelor, a pungilor de plastic si a urmelor de roţi.

Cine vrea să ajungă acolo trebuie să devină mai întâi un bun creştin. Pentru că nu e uşor să ajungi în Iad, dacă eşti şi necredincios. “D’apăi de drum asfaltat aveam noi nevoie aicea, în Bucegi? Să vină orăşeanul să ne arunce chiştoacele în cap din maşină? Dacă asta a vrut muierea aia drăcoasă (Elena Udrea – n.red.), d’apoi să ştiţi că n-a făcut bine că a făcut şosea cu bitum aici, aproape de Babele!”. Glasul ascuţit e atins de mahorcă. Ciobanul îşi sprijină sărăcia în bastonul lung. Palma vânjoasă strânge cu putere ghioaga lustruită, alternând în inflexiunile indignării. Un câine montaniard, adus de un turist burtos ce tocmai a coborât din maşină, îl mârâie încet, ca pe un sălbatic al civilizaţiei. E un om al munţilor, ce vreţi? Păstorului sfătos, amator de bere gratis, i se adaugă un iubitor de munte. “De ce e cald de se usucă iarba până şi pe crestele de la 2500 de metri? De ce au secat toate izvoarele din Valea Jepilor mici, din Prăpăstile de la Zărneştii, din munţii Piatra Craiului? Vă spun eu. Pentru că am aprobat efectuarea unor astfel de crime împotriva naturii. Să faci drum asfaltat până în creierii munţilor într-un parc protejat e practic o faptă penală, o crimă împotriva naturii”, spune Anca Apostoae, care a venit să se bucure de frumuseţile celui mai îndrăgit munte al României, Bucegi, de la sute de kilometri, tocmai din Moldova.

Supărat, ciobanul încearcă să-mi explice că oile şi vacile păstorite de el şi de ceilalţi confraţi nu mai au ce să pască şi flamânde mai tot timpul, nu mai dau lapte. La câteva zeci de metri patrupedele slabe îşi ascut dinţii în vegetaţia uscată. Tăpşanul, gras de plesnea alătădată, e acum scheletic ca o piatră subţire. “Mai rău ca anul ăsta n-a fost niciodată. Nu e iarbă verde, domnule! Abia aşţeptăm să le coborâm săptămâna aceasta că şi aşa se chinuie. Urcă ca nebunele prin prăpăstii mai ceva ca căprele negre”, spune dâmboviţeanul. Muşcă din ţigară şi-şi scuipă în continuare tristeţea. “Apăi lumea ne întreabă de ce se scumpeşte brânza la târg? Păi dacă noi mulgem la strungă acum abia un sfert din cât obţineam în anii trecuţi, cum să fie? Şi murim şi noi de foame odată cu iştilalţi că nu se mai cumpără brânza”, adaugă ciobanul Vasile David. Vorbele sale sunt întărite de confratele său, Vasile Leurdeanu, sosit cu oile pe culmea aflată la o palmă de nori tocmai din comuna Buciumeni, Dâmboviţa. L-am reîntâlnit pe o zi ploioasă, la fel de amărât. Angajat de săteni, nu stă prea bine cu banii. “N-aveţi o ţigare?”. Îşi trimite ajutorul, un ţânc de cinci anişori, să fugărească oile, să le strângă mai compact. O face mai bine decât câinii plicitisiţi ce-şi scarmănă blana plină de scaieţi şi foamete. “Bîîrr, huoo”. Şi puştiul intră în cârd stârnind precauţia cornutelor.

Drumul se surpă din 500 în 500 de metri, nu e protejat de parapeţi şi nu are nici gard împrejmuitor pentru oprirea animalelor

Maşinile de oraş opresc la câteva sute de metri de cabana Piatra Arsă. Acolo s-a terminat, din fericire, neinspiratul drum asfaltat al lui Udrea. Şoseaua care pe alocuri se dărâmă trece pe lângă o stână. Câinii lăsaţi să păzească pe timpul zilei împrejmuirea de lemn urlă la soare exasperaţi de forfota de pe drum. Încă nu sunt învăţaţi cu oamenii, de aceea fac mai rău ca nişte lupi. Ca să ajungi pe platoul de aproape de Babele pleci din Sinaia, pe drumul spre Târgovişte. La un moment dat, drumul coteşte abrupt spre prăpăstii. A fost asfaltat de mântuială. Nu există parapeţi. Din 500 în 500 de metri se surpă. Este atât de aproape de prăpastie, încât Doamne fereşte de o tamponare, că maşina mutată din traseul ei obişnuit fie şi câţiva centimetri zboară în prăpastie. Trebuie să-ţi pui o geantă de cruciuliţe în portbagaj ca să-ţi meargă bine. Sau să-ţi spui rugăciunile bine de tot înainte de a purcede la drum. Stimaţi cititori, pentru că s-a dat spre folosinţă de curând încă n-aţi prins nicio ştire la TV cu vreun automobil căzut în hăurile Bucegiului. Ei bine, un astfel de drum a dus la poluarea sonoră, fizică, morală a acestui colţ de rai al României. Însuşi reporterului, de cum a abordat câteva curbe, i-a ieşit în cale o turmă de vaci. Pentru că, trebuie să ştiţi, nu există gard protector nici pentru animale. La jumătatea urcuşului pe noua şosea de care vă vorbim, două pietroaie imense indicau ocolirea marginii. Se despicase drumul. Pur şi simplu o bucată din şosea luase calea hăului. Astfel de locuri aveau să se mai repete pe parcursul drumului. Partea proastă e că-i foarte greu să treci de aceste bariere. Pentru că drumul e practic cu o singură bandă. La curbe, maşinile trebuie să intre şi în stânga, şi în dreapta de pe sensuri diferite, fiind la un pas să cadă în prăpastie la un eventual contact intim necontrolat. Iar seara, sau mai ales atunci când plouă, şoferii circulă cu inima cât un purice.

Distanţa dintre viaţă şi moarte ţine de o picătură de apă. Ei bine, după rugăciuni şi metanii, cei care ajung cu maşina, fie ea Dacie sau Mercedes, sus au parte de un peisaj “mirific”. Cârduri de autoturisme stau parcate pe pietrişul celor câteva sute de metri de drum neasfaltat. Cu aşa pomană, oamenii nu mai urcă cu telefericul. Ce să mai spunem cu piciorul? Înainte vedeau cum dansează în cer păsările răpitoare sau cum îndrăznea într-un colţ de prăpastie să se iţească câte-o căprioară. Acum nici vorbă. Cerul lipsit de platoşa de ozon te plezneşte în cap de dimineaţa până seara iar izvoarele nu mai susură ca altădată… în Raiul pângărit de lângă crucea Caraimanului!

SURSA: http://www.jurnalul.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Valea Prahovei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Află AICI ce obiectiv turistic din Valea Prahovei te caracterizează în funcție de tipul de personalitate pe care o ai!

Ești tentat să faci o excursie scurtă, chiar și de o zi, pentru a te relaxa și a te bucura…