Home Breaking News Stiri Externe Ştefania Căuleţ, asistentă la Novara: “Roşiile nu sunt mai roşii în România”

Ştefania Căuleţ, asistentă la Novara: “Roşiile nu sunt mai roşii în România”

11 min read
1
0
243

Ştefania Căuleţ, 37 de ani, originară din Iaşi, trăieşte de 10 ani la Novara, lângă Torino. Munceşte ca asistentă medicală şi şi-a găsit echilibrul în Italia. România va fi doar “locul unde e casa bunicilor”, pentru fiul ei, Roberto.

“Roşiile nu sunt mai roşii în România”

«În primii cinci ani am suferit de dorul de locurile lăsate în urmă, aveam nevoie să mă întorc să-mi încarc bateriile. Apoi am realizat că, de fapt, viaţa mea se petrece aici, cu bune, cu rele, cu momente de fericire sau deznădejde, era un nonsens să-mi caut izvorul de energie în altă parte. De-atunci sunt senină, am reuşit să găsesc un echilibru, nu trăiesc cu nostalgii de tipul “acasă roşiile sunt mai roşii”. De fapt, România reprezintă numai “acasă la ai mei”; acasă, pentru mine, e Italia.»

Medic român inimos

Ştefania e asistentă medicală. A trebuit să muncească mult pentru a demonstra că ştia meserie cel puţin cât colegele ei italience, pentru că “aici au o şcoală foarte riguroasă”, spune ea. A lucrat, pentru o perioadă, într-o clinică privată, unde unul din medici este român. O persoană deosebită, după spusele ei, care pune mult suflet în ceea ce face şi care a găsit o modalitate pentru a aduce în Italia bolnavi români, pentru tratamente care în ţară costă foarte mult.

“Pacienţii români îşi cer drepturile cu timiditate şi incredulitate”

Astfel că şi ea a avut des parte de pacienţi români. “Diferenţa de optică şi comportament e vizibilă: pacientul italian ştie că are drepturi şi pretinde să-i fie respectate, în timp ce românii, venind dintr-o altă realitate, cereau ceea ce aveau nevoie cu o urmă de incredulitate timidă. Evident, nu toţi vorbind limba italiană, o uşoară stânjeneală e firească, se arătau mulţumiţi când în tură erau asistente conaţionale, căutau o complicitate bazată pe limba vorbită.»

Român pe targă: “Cât câştigi?”

I se întâmplă şi chestii hazlii cu românii şi ne povesteşte un: «Una dintre caracteristicile emigrantului român este că e foarte bun să facă socotelile în buzunarul altuia. Clasicul e atunci când faci cunoştinţă cu o persoană  schimbi câteva generalităţi şi apoi te întreabă ce lucrezi şi cât câştigi. Mi s-a întâmplat o dată să însoţesc un pacient la radiologie. Tânărul – român – căzuse de pe un acoperiş, îl dureau gâtul şi umărul, se suspecta o mică fractură cervicală şi era pe targă, pentru a face radiografiile. Era frig afară, vorbeam cu colega mea italiancă de încălzire, de chirie, de cheltuieli de întreţinere pentru casă. Deodată românul meu a ridicat capul, uitând de durere şi de tot, pentru a mă întreba: “cât plăteşti pe lună?”

“Consulatul anti-copii”

De câţiva ani, Ştefania şi-a găsit şi dragostea: un coleg de breaslă spaniol. «Celor care se minunează că o româncă trăieşte cu un spaniol în Italia, le răspund că acasă la mine ţin steagul Uniunii Europene», spune râzând.

«Nu ne-am căsătorit încă pentru că suntem îndrăgostiţi şi idealişti. Numai gândul că, pentru a înregistra ceremonia, sunt necesare acte şi declaraţii, timp şi bani cheltuiţi la consulat, îmi taie deja din avânt. Îmi povestea o prietenă, măritată aici, că transcrierea căsătoriei, redactarea certificatului de naştere al copilului şi obţinerea paşaportului pentru acel copil au costat-o circa 1000 de euro între taxe consulare, drumul făcut de două ori, cu pruncul mic în braţe (în plin sezon de gripă) cu zilele de muncă pierdute. Între timp am avut şi un băieţel, pentru că natura umană nu se împiedică de reguli şi birocraţie.»

La starea civilă, copilul a preluat cetăţenia tatălui, iar cu actele italiene nu au avut probleme. Când Roberto a împlinit 1 an, au vrut să-l sărbătorească la bunicii paterni, în Spania, aşa că avea nevoie de paşaport, ca şi tatăl său, căruia îi expira după puţin timp. “Tatăl a sunat la consulatul spaniol de la Genova. Foarte amabili, i-au dat

informaţiile, iar el s-a prezentat acolo doar cu fotografiile copilului, pentru că era mic şi au spus că nu era nevoie de prezenţa fizică, cu documentele cerute şi 32 de euro (2 timbre, restul pentru drepturi de transcriere). I-au răspuns că termenul era de 7 zile lucrătoare. După 6 zile a primit mail că erau gata. A contactat un curier, care i-a adus la uşă cele 2 paşapoarte.»

Birocraţie românească

Ştefania a făcut o comparaţie amară cu experienţa ei de reînnoire a paşaportului românesc. «100 de euro taxe consulare, 3 luni de aşteptare, două drumuri la Torino. Încă un calvar de genul ăsta? Doar constrânsă.» Să facem un calcul şi pentru Roberto: înscrierea certificatului de naştere eliberat de autorităţile străine în actele de stare civilă româneşti în termen de peste 6 luni – 200 euro; eliberare paşaport simplu  – 100 euro; două drumuri la Torino cu relativele învoiri de la serviciu.

România, pentru copilul meu, va fi “casa bunicilor”

Până acum, Ştefania nu a avut mari motive pentru a cere cetăţenia italiană, dar i-ar plăcea să o ceară pe cea spaniolă. “Mi-ar plăcea să cer cetăţenia spaniolă, doar ca să văd cum poate fi reînnoit un paşaport în 7 zile, cu o taxă modică. Voi reflecta în ceea ce  priveşte italienizarea, vremurile sunt tulburi şi nu se ştie ce surprize pot rezerva. În mod sigur, nu atestatul acela mă va face să mă simt mai liberă decât sunt acum, mai împlinită. Dar mă gândesc la fiul meu. El are nevoie de protecţie şi, pentru asta, trebuie să iau în calcul toate variantele. România va fi casa bunicilor lui. “Acasă”, şi pentru el, va fi aici

Irena Cara
SURSA: http://www.gazetaromaneasca.com
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Externe

One Comment

  1. Maria

    22 ianuarie 2012 at 10:10 PM

    Sunt in Italia de 30 de anni dar nu imi permit sa imi injosesc natia romana asa cum face aceasta duduie!!!!….cam repede afirma care ar fii caracterisca romanului emigrant!!! nu uita draga mea ca si tu esti romanca ..asa ca ce faci ????…iti arunci cu noroi in ochii singura”””””????? AI lasat Romania ptr ce???…vezi ca ai acelasi numitor comun??????………

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Anna-Nora ROTARU-PAPADIMITRIOU – Grecia, paşi prin istorie, călător prin timp

Se spune, ca nicăieri nu-i mai frumoasă luna plină, decât atunci când urci pe Acrοpole! De…