Valeriu-DulgheruLa invitaţia insistentă a bunului prieten profesorul şi poetul Vasile Puiu din Bacău in componenţa unui grup de la Universitatea Tehnică a Moldovei insoţit de minunatul ansamblu “Haiducii” de la Costeşti în perioada 15-16 august am participat la un eveniment important, care a avut loc  in c. Caşinintru perenizarea sufletului romanesc” „Obârşia Mioriţei”, care a finalizat cu o sesiune de comunicări şi sfinţirea unui monument consacrat Mioritei – o sculptură din lemn cu trei feţe, pe fiecare faţă fiind reprezentate elemente din istoria celor trei ciobănei, instalat in locul unde conform legendei a fost sacrificat baciul moldovean – pe poiana Zboina aflată la o înălţime de 1383 m pe muntele Zboina în munţii Vrancei. Poiana este locul unde se întâlnesc trei drumuri din cele trei sate vecine care au apartinut pe timpuri celor trei ţari româneşti: Caşin (Moldova), Soveja (Muntenia) şi Dreţcu (Ardeal).

Acest eveniment este deosebit de important sub aspectul revenirii la rădăcini, in special, acum când sub drapelul globalizării se încearcă demitizarea Mioriţei, unnamedcare nu este altceva decât „debarasarea” de esenţa noastră mioritică înţeleasă greşit de unii. Cum a spus inspirat maestrul Dabija astăzi avem nevoie nu de demitizarea Mioriţei ci de demiticizarea miticilor noştri.

Caşinul este o mica localitate din judeţul Bacău cu apr. 4500 de locuitori însă renumită prin formidabilele porţi de lemn cu trei stâlpi cu acoperiş, respectul faţă de portul naţional, de tradiţiile naţionale. Având mai multe astfel de sate Neamul nu poate să dispară.

HPIM1467

HPIM1475

P1060868

 

BALADA „MIORIŢA” – O CHEIE LA CODUL GENETIC AL NEAMULUI

HPIM1552…Că la nunta mea / A căzut o stea  Soarele şi luna / Mi-au ţinut cununa…” – (Mioriţa)

Un popor dispare atunci când nu-şi mai respectă limba, tradiţiile, istoria strămoşilor. Fără aceste rădăcini un popor devine o poporaţie, o simplă populaţie, precum au devenit sutele de popoare dispărute în fostele imperii rus şi sovietic, care au fost înghiţite de anacronicul popor „rossiane”. Acum în perioada globalizării, a tentativelor unora de ştergere a deosebirilor identitare ale popoarelor, pericolul este mare, în special, şi prin faptul că ambele supraputeri – SUA şi Rusia nu reprezintă popoare identitare. În pofida acestor tendinţe, care din păcate sunt tot mai mult promovate şi în România, poporul român, care posedă una dintre cele mai mari capodopere ale Lumii cum este Mioriţa, nu trebuie să fie unul risipitor. Mioriţa nu poate fi citită şi înţeleasă ca o simplă poezie cum încearcă unii masochişti intelectuali cu inima surdă, care le încurcă să sesizeze marea comoară etică a baladei, situarea valorilor umane mai presus de propria viaţă, lucru remarcat cândva de Gr. Vieru: „Iar de n-au s-auză dânşii/ Al străvechii slove bucium…”. Înţelegerea corectă a ei poate fi atinsă doar în context cu unele aspecte spirituale din perioadele distincte, prin care au trecut strămoşii noştri: de la cucutenieni, pelasgi, traci, daci şi până în zilele noastre. Nu în zadar ea practic nu poate fi tradusă. Să ne amintim de refuzul cunoscutei poetese ruse Ana Ahmatova de a traduce balada, motivând că nu înţelege! resemnarea baciului moldovean (la poporul ei nu există aşa ceva). Balada Mioriţei, venită din adâncurile istoriei multimilenare a Neamului, rămâne încă nedecodificată.

Simpozionul „Obârşia Mioriţei” şi manifestarea de suflet, care au avut loc în c. Caşin, judeţul Bacău în perioada 15-16 august 2015, vin să ne readucă la rădăcinile adânci ale poporului nostru prin unele încercări de decodificare a baladei „Mioriţa”. Graţie invitaţiei insistente a bunului nostru prieten de la Bacău prof. Vasile Puiu am avut fericita ocazie de a participa la acest eveniment împreună cu maestrul N. Dabija, rectorul Universităţii Tehnice a Moldovei I. Bostan, prorectorul V. Dorogan, decanul V. Cartofeanu, şef departament S. Zaporojan, şef Program I. Manoli, însoţiţi de membrii minunatei formaţii din s. Costeşti „Haiducii” şi de primarul Natalia Petrea. În aceste două zile Caşinul a devenit centrul românismului, demonstrând tot ce ţine de tradiţiile unui sat românesc. Am înţeles un lucru: o ţară cu astfel de sate nu poate dispărea. Anume aceste sate se vor opune tendinţelor globaliste şi încercărilor unor ultraeuropeni români de diminuare a tradiţionalismului românesc. Ţin să menţionez că, ajunşi la Bacău în seara de 14 august, am fost primiţi de către prof. V. Puiu şi duşi la un mic restaurant pentru a lua cina. În timpul cinei, noi cei din Basarabia – de la Universitatea Tehnică şi haiducii de la Costeşti, i-am făcut o surpriză legată de împlinirea recent de către domnia sa a vârstei de 65 de ani. Şi cu acest prilej îi spunem: La Mulţi Ani Maestre inginer şi poet!

După o scurtă prezentare a localităţii de către primarul Daniel Şoroiu a urmat vizita Muzeului Satului (la noi în Basarabia puţine sate se pot mândri cu un muzeu al satului astfel pierzându-se multe din tradiţiile locului) cu demonstrarea unor meşteşuguri demult uitate prin alte locuri. Apoi a urmat vizita a mai multor gospodării amplasate în centrul satului. Fiecare gospodărie începea cu cunoscuta poartă de lemn (poartă de suflet cum o numeşte maestrul C. Tudose în cartea sa!) cu trei stâlpi şi acoperiş din Caşin şi continua cu casa, în care în pofida tendinţelor modernismului s-au păstrat multe elemente tradiţionale ale locului. Eram întâmpinaţi de gazde îmbrăcate în haine naţionale, de copiii lor, de asemenea, în haine naţionale (costum, opincuţe) cu nelipsitul păhăruţ de vin şi dulciuri. Fiecare gospodar încerca să prezinte ce are mai bun în gospodăria sa. Despărţindu-ne cu greu de gazdele ospitaliere imediat eram îndemnaţi să degustăm vinul de către vecini lor. Au urmat apoi şi alte elemente ale Programului: pioase cânturi în biserica muntenească a comunei şi predici ale celor 4 clerici cu un pronunţat substrat filozofic; ceremonia de primire a localităţii Caşin în Asociaţia „Cele mai frumoase sate din România”; corul ad-hoc al nevestelor şi fetelor din Caşin după care s-au integrat cu un scurt program artistic şi membrii minunatei formaţii basarabene „Haiducii” din Costeşti; parada căruţelor cu coviltir – o manifestare unică în România.

După prânz participanţii şi gazdele s-au deplasat spre poiana Zboina – singurul loc de pe harta României, unde se întâlnesc ţinuturile celor trei personaje din balada populară „Mioriţa”, aflată la 9 km de la cabana „Înţărcătoatrea” la înălţimea de 1383 m. Ajunşi la cabana „Înţărcătoarea”, aflată la vreo 13 km de Caşin la poalele munţilor Zboina şi Clăbuc, am trecut în 8 autoturisme de teren şi ne-am pornit pe un drum de munte spre Poiana Zboina, un drum cu istorie făcut încă pe timpul domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan şi pietruit în 1916 la comanda generalului de origine basarabeană Alexandru Averescu pentru a fi folosit de Armata Română ca drum de rezervă în Ardeal. La jumătate de cale am făcut un scurt popas la Masa lu’ Vodă – o masă de piatră cu câteva scaune tot de piatră, şi „Fântâna lu’ Ferdinand”, istoriile cărora (şi a drumului) ni le-a povestit neobositul nostru ghid Constantin Tudose. Ajunşi la Poiana Zboina am mers pe unul din cele trei drumuri spre monumentul „Obârşia Mioriţei” – o impresionantă sculptură din lemn cu trei feţe (nelipsita trinitate la români!), pe fiecare dintre care fiind sculptate elemente din istoriile „celor trei ciobănei” executate de sculptorul căşunean I. Moraru. După o scurtă prezentare a locului şi monumentului de către C. Tudose evenimentul a continuat într-un mod deosebit de simtomatic prin luările de cuvânt ale reprezentanţilor celor trei ciobănei prezenţi: Constantin Tudose din Caşin (reprezentantul baciului moldovean), Constantin Macarie din Soveja (reprezentantul baciului muntean) şi Adrian Seven din s. Dreţcu (reprezentantul baciului ungurean).

…E o provocare! Bunul nostru coleg, prieten C. Tudose ne-a urcat aici să ne arate adevăratul „picior de plai gură de rai”. Aici înţelegem foarte bine această metaforă a mioriţei…” a spus prof. C. Macarie. Un scurt cuvânt a avut şi reprezentantul baciului ungurean care a menţionat că în s. Breţcu au mai rămas doar 25% de români care, ca şi alţi români din sate cu populaţie preponderent unguri au devenit ostatici în propria lor ţară. A urmat sfinţirea monumentului de către preotul bisericii munteneşti din sat, care a ţinut şi un impresionant discurs despre necesitatea unificării Neamului. „…Balada Mioriţa, despre care Luis de Cortes, un mare romanist spaniol, spunea că este cea mai frumoasă baladă păstorească a lumii…Uitaţi-vă ce loc extraordinar ales pentru acest monument între cele trei Ţări Româneşti, care ar trebui să fie de 300 m înălţime să se vadă din toate colţurile pământului românesc că nu este balada care ne desparte pe noi cei care vorbim aceeaşi limbă şi simţim româneşte, dar este locul care ne uneşte…” a declarat emoţionant maestrul N. Dabija.

Reveniţi obosiţi de drumul greu de munte după acest eveniment impresionant, în Cabana „Înţărcătoarea” ne aştepta o cină tradiţională cu nelipsita mămăliguţă şi brânză de oi, completată cu peşte prăjit – păstrăv crescut chiar în păstrăvăria de alături.

A doua zi dimineaţă după ce s-a servit micul dejun ne-am deplasat spre Caşin, unde eram aşteptaţi la sesiunea de comunicări „Obârşia Mioriţei”. La locuri de cinste au fost invitaţi acad. I. Bostan, rectorul Universităţii Tehnice a Moldovei, acad. N. Dabija şi prof.univ. V. Puiu. Prezente au fost oficialităţi precum primarul satului D. Coroiu, vice-preşedintele judeţului Bacău I. Floroiu, senatorul I. Avram. Printre luările de cuvânt aşi menţiona următoarele: „…Am asistat la ceremonia de sfinţire a unui foarte important monument. Dl primar trebuie să facă demersurile de includere a monumentului în lista UNESCO” a propus V. Munteanu, poet din Iaşi. „…Recunosc, subiectul îmi era cunoscut la nivelul studiilor elementare. Percepţia mea în calitate de parlamentar a Mioriţei: unirea să fie izvorâtă dintr-un punct de gâlceavă…” a declarat senatorul I. Avram.

Trăiesc sentimente de mândrie că sunt printre Dstră. Acum 40 de ani am auzit pentru prima oară Balada Mioriţa. Întrebând învăţătoarea despre obârşia Mioriţei desigur nu mi s-a răspuns…Ţin să menţionez că ziua de 15 august este şi ziua martirilor brâncovineni…Vai de noi dacă vom pierde vreodată satul…Propun ca această zonă să fie numită Ţinutul Mioriţei…” a declarat emoţionant vice-preşedintele judeţului Bacău I. Floroiu.

După Ce am văzut în aceste două zile pot spune că nasc şi la Caşin oameni…Balada Mioriţa a devenit odă în mediul antic…”(C. Pătrăscoiu, prof. dr. Universitatea „A. I. Cuza”, Iaşi.

Îi mulţumim dlui C. Tudose şi dlui primar. Sunteţi la obârşia Mioriţei, pe care o consider între Nistru şi Tisa. Este un simbol din care se va naşte o legendă. „Mioriţa este răspunsul, pe care l-au dat românii în faţa destinului tragic” (M. Eliade). Mioriţa n-are final…” a declarat prof. de limbă română din Soveja C. Macarie.

…Au pretenţii cei care nu pot înţelege sensul Mioriţei. Nu avem nevoie de demitizarea Mioriţei ci de demiticizarea miticilor. Baciul moldovean ar fi putut evita moartea sa dar n-a făcut-o. Precum şi Dumnezeu ar fi putut evita răstignirea lui I. Hristos dar atunci am fi avut un alt destin, unul necreştin… S-a spus că la Caşin s-a născut românismul. Dacă avem aici o delegaţie atât de importantă din Basarabia atunci Trăiască România dodoloşită la Caşin. Dacă România va merge pe calea desconsiderării trecutului ei Basarabia va prelua misiunea de păstrare a vechilor tradiţii şi a înaintaşilor ei…” a spus inspirat în stilul său maestrul N. Dabija.

„Evreii au perpetuat în timp datorită faptului că au avut permanent în grijă sămânţa naţională. Ţin să menţionez faptul că un autodidact cum este dl C. Tudose a editat o bijuterie „Istoria Caşinului”, a organizat acest impresionant eveniment. Este dumnezeiesc ceea ce s-a întâmplat ieri la răscruce. Am considerat strict necesară prezenţa dlui N. Dabija acolo…Într-un mod similar acum 10 ani profesorul de la Iaşi L.Cantemir a iniţiat un impresionant simpozion „Cucuteni 5000 REDIVIVUS” care în a.c. va fi la a 10-a ediţie. Maestrul T. Grigoriţă cu haiducii săi se va întoarce la Chişinău pe un pod Cucuteni” a declarat emoţionat prof. V. Puiu.

Două zile de neuitat. Datorită primarului am avut marea plăcere să vizităm câteva frumoase gospodării căşunene, muzeul satului Caşin. Ceea ce am văzut mă face să cred că prin transhumanţă a avut loc un transfer tehnologic pe întregul spaţiu românesc…” a spus acad. Ion Bostan.

…Mă onorează prezenţa atâtor somităţi. N-am văzut aşa ceva în Caşin în ultimii 80 de ani de când m-am născut. C. Caşin a contribuit la lansarea unui exponent de patriotism local – pe C. Tudose. Fraţilor din Basarabia! Vă mulţumim foarte mult pentru momentele extrem de sensibile pe care le-am retrăit împreună” a declarat prof. Comânici din Caşin.

După prânzul oferit de gazde noi basarabenii am pornit spre casă, într-un fel cu inima împăcată. În pofida realităţii noastre crude am simţit la Caşin o apropiere de rădăcini şi încrederea în continuarea acestui formidabil început. Pe parcursul comunicărilor s-a auzit o propunere de a organiza acest festival în fiecare an pe rând în cele trei sate de origine a bacilor Mioriţei. Balada „Mioriţa” este o capodoperă genială, îmbinând perfecţiunea de giuvaer a limbajului şi mesajul dragostei umane îmbrăcate în perfecte haine artistice. Din dragoste, baciul moldovean doreşte, dacă o fi să moară, să fie îngropat „Aici pe aproape, / în strunga de oi, / Să fiu tot cu voi”. Vrei să fii aproape doar de fiinţele pe care le iubeşti.

Cu deosebita consideratiune,
Prof. univ. dr Valeriu Dulgheru, 
Chișinău

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Apart Hotel “Best Choice” Sinaia

Cazare in Sinaia “Best Choice Apartments” Apart Hotel “Best Choice” Sinaia cuprinde două a…