Elena ARMENESCU – „Altarul cugetului” (poem)
Altarul cugetului
*****
Linişte!
Te invit în Tăcere
În Altarul cugetului
.*
Linişte!
E un loc miraculos
În care numai gândul gândului pătrunde
Sub formă de vibraţii, de unde
*
Aici lumina picură din îngeri
Plămădeşte năzuirea
Îndrăzneţ stârneşte simţirea
Şi îmbracă învăluitor regal
Vorbirea.
*
Aici un fluviu de întrebări
Taie împăduritul întuneric
Luminând statuile înflorite
Pe umerii cărora privighetorile
Eterice, poveri imponderale
Emit Esenţele
*
Emit sunetele de lumină,
seminţele cuvintelor viitoare
promiţătoare
arzătoare formulări verbale
Adunate
din amintiri ancestrale
*
Aici e focul raţiunii unde dorul
Descompune
şi recompune Adevărul
*
Linişte! Aici este locul sacru, ideal
Unde petrece dezlănţuită, torenţial
Iluzia
*
Linişte!
Te invit cu dragoste, cu veselie
Să descoperi adevărata trezie,
Regăsire, înviere
în Tăcere!
***
Elena Armenescu
Partajează acest conținut:




Publică comentariul