Stiri Exclusive Stiri Recomandate Camelia Cristea, Pe un drum Mihai Mircea Totpal 21 august 2015 0 Comentarii

Camelia CRISTEA – „Pe un drum…”

Pe un drum…

*******

Pe un drum de țară, colbul iar tresare
Răscolit de roată și umbre de cai,
N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă,
Stropii mari de ploaie sunt legați în rai.

*

Ulița-i pustie, case ard în soare
Și-s topite parcă de lungi așteptări,
Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare,
Sau un telefon de la pruncii lor…

*

Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață
Firele sărace parcă fără rost,
Unde e lumina din lampa gutuii
Prunele furate, când nici nu s-au copt?

*

Unde sunt bostanii ce în toiul nopții,
Atinși de baghetă deveneau trăsuri?
Unde sunt toți caii și toți călăreții
Ce din vise mari își făceau armuri?

*

Au plecat în lumea lui “…a fost odată”
Și ajung povești, se mai scriu prin cărți…
Pe un drum de țară, colbul iar tresare,
L-a trezit un gând:…”poate te întorci!”

*

Camelia Cristea

Partajează acest conținut:

Etichetă Camelia Cristea Pe un drum

Mihai Mircea Totpal

Eu sunt principalul “vinovat” pentru existenta acestei publicații electronice, pretențios numita “Revista”, care își consuma existenta acum în mediul virtual. Sunt un simplu blogger, fără veleități de jurnalist sau studii de specialitate în acest domeniu, fiind economist la baza și manager în activitatea profesionala. Aceasta revista este pentru mine, în primul rand, un hobby, un rezultatul al unei munci zilnice susținută cu mare pasiune și dragoste de tot ce tot ce înseamna frumos în viata (caractere, fapte, locuri), veștile bune și gândirea pozitiva în special, din simpla dorința de a COMUNICA și de a fi mai aproape de OAMENI.

Articolul anterior

Camelia CRISTEA – „Pe un drum…”

Pe un drum…

*******

Pe un drum de țară, colbul iar tresare
Răscolit de roată și umbre de cai,
N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă,
Stropii mari de ploaie sunt legați în rai.

*

Ulița-i pustie, case ard în soare
Și-s topite parcă de lungi așteptări,
Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare,
Sau un telefon de la pruncii lor…

*

Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață
Firele sărace parcă fără rost,
Unde e lumina din lampa gutuii
Prunele furate, când nici nu s-au copt?

*

Unde sunt bostanii ce în toiul nopții,
Atinși de baghetă deveneau trăsuri?
Unde sunt toți caii și toți călăreții
Ce din vise mari își făceau armuri?

*

Au plecat în lumea lui “…a fost odată”
Și ajung povești, se mai scriu prin cărți…
Pe un drum de țară, colbul iar tresare,
L-a trezit un gând:…”poate te întorci!”

*

Camelia Cristea

Publică comentariul

You May Have Missed

Pe un drum…

***

Pe un drum de țară, colbul iar tresare Răscolit de roată și umbre de cai, N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă, Stropii mari de ploaie sunt legați în rai.

*

Ulița-i pustie, case ard în soare Și-s topite parcă de lungi așteptări, Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare, Sau un telefon de la pruncii lor…

*

Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață Firele sărace parcă fără rost, Unde e lumina din lampa gutuii Prunele furate, când nici nu s-au copt?

*

Unde sunt bostanii ce în toiul nopții, Atinși de baghetă deveneau trăsuri? Unde sunt toți caii și toți călăreții Ce din vise mari își făceau armuri?

*

Au plecat în lumea lui “…a fost odată” Și ajung povești, se mai scriu prin cărți… Pe un drum de țară, colbul iar tresare, L-a trezit un gând:…”poate te întorci!”

*

Camelia Cristea

George PETROVAI – „A fi sărac nu e ruşine, a fi mizer e grozăvie”

Petruş ANDREI – Poeta Dorina Stoica „Când nu te iubeam”

Articole similare

Publică comentariul

You May Have Missed

*******

Pe un drum de țară, colbul iar tresare
Răscolit de roată și umbre de cai,
N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă,
Stropii mari de ploaie sunt legați în rai.

Ulița-i pustie, case ard în soare
Și-s topite parcă de lungi așteptări,
Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare,
Sau un telefon de la pruncii lor…

Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață
Firele sărace parcă fără rost,
Unde e lumina din lampa gutuii
Prunele furate, când nici nu s-au copt?

Unde sunt bostanii ce în toiul nopții,
Atinși de baghetă deveneau trăsuri?
Unde sunt toți caii și toți călăreții
Ce din vise mari își făceau armuri?

Au plecat în lumea lui “…a fost odată”
Și ajung povești, se mai scriu prin cărți…
Pe un drum de țară, colbul iar tresare,
L-a trezit un gând:…”poate te întorci!”