FLOARE DE MĂR

 Când floarea de măr își lega rodul

 mă alergau nebune primăveri,

 strângeam la piept ca spicele, fiorii

 soarele ieșea din trupul zvelt

 cu glas uscat își aplecau petale

 sărutând obraji palide treceau

 iar eu, adunam cu nerăbdare

 fructele tale, înghesuindu-le

 în coșul din piept vedeam

 în poala mărului, semne clare,

 când mă-nveleam cu cerul tău.

RĂSPUNS

cerul nu deșiră încă stele

candela e stinsă

norii visează furtună

armăsarii pur-sânge

joacă macii înghițiți

de jarul apusului

iubite, nu țin minte sărutul tău

știu doar că inima mea

te caută în inima macilor…

COLOANA INFINITĂ

 persistă o prezență stridentă slută…

 văpăi de foc urcă în creștet

 preling epiderma savurând-o

 împinge trage sfâșie

 Doamne, cum mai ticăie ceasul

 amenință ultima secundă

 pândește adulmecă suge

 secătuiește sugrumă

 stă tolănită doamna în șezlong…

 soarbe o-nghițitură mare de sangria

 bolborosește-nu știu în ce limbă sughite

 stau la rând  așteptând zorii…

GRĂDINA MAMEI

Grădina mamei

în pântecul duminicii,

brațe în vânt

creionează  săltând

plete salcâmilor

frunze sentimente

adună gura fântânii…

fluturii albi

desenează zig-zaguri

în grădina mamei mele

adiere de aripi

piersici nude la umbră

bate vântul o frunză

un greiere cântă

pe palma sfântă

a smochinului

parfumul reginelor

umple văzduhul

imaculandu-l

sărut

icoana mamei.

–––––––

Corina Ligia PĂTRAȘCU

Brasov, august 2018