Atitudine „La 4 Ace” – Sinaia Forever, jurnal de festival

1213 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festivalVlad Oprea: „Festivalul Sinaia Forever nu este un simplu festival, de fiecare dată el transmite un mesaj, iar anul acesta am venit cu un mesaj care să compenseze alte lipsuri, de altă natură, iar Sinaia la 4 Ace înseamnă o nouă atitudine, atitudine care trebuie să existe în noi, în fiecare dintre noi, şi pe care eu vreau să o transmitem nu numai sinăienilor, ci şi tuturor celor care vin aici şi întregii Românii.”

JURNAL DE FESTIVAL

“La 4 ace”, un concept superb, îndemn la o schimbare de mentalitate, nu numai în vestimentaţie, dar şi în atitudine. Uitaserăm să mai fim pedanţi şi amabili, uitaserăm manierele elegante. Ne erau străine – în tumultul, abrutizarea şi suferinţa cotidiană – solidaritatea în bucurie.

1217 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festivalAşteptam – ca în fiecare an – o nouă găselniţă surprinzătoare. A venit.

Febra pregătirilor a început de miercuri. Prea puţini au cârcotit la oprirea circulaţiei “pe centru”. Devierea maşinilor pe variantă a convenit celor mai mulţi: fiul meu, încă de când începuse să păşească, se bucura teribil că merge pe mijlocul străzii. (De regulă, ce este interzis sau neregulamentar devine incitant şi te îndeamnă la încălcarea regulii, mai ales când eşti copil…).

Aştepta Festivalul Toamnei – mai apoi “Sinaia Forever” – numai ca să meargă pe mijlocul străzii. Pe urmă a început să guste plăcerile celor mai mari ca el: muzică, distracţie, pastramă şi chiar must…

… ŞI A FOST ZIUA ÎNTÂI

Vineri, 23 septembrie, după orele amiezii, Festivalul a debutat cu întâia emoţie a celor mai mici. Părinţii celor de la Grădiniţa cu program prelungit “FLOARE DE COLŢ” au avut grijă să-şi gătească odraslele în costume colorate şi, graţie educatoarelor, să ofere un program – poate prea lung pentru nişte prichindei – plin de farmec, care a încântat auditoriul.

sf9-300x199 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festivalCeremonia de deschidere a zilelor “Sinaia Forever – La 4 ace” a marcat debutul oficial al Festivalului, cu Vlad Oprea – Primarul, Fanfara “de la Judeţ”, Clubul Sportiv “Carpaţi” Sinaia, Cercetaşii României şi invitaţii de peste hotare.

Alaiul pornit din faţa Primăriei s-a îndreptat spre Parcul “Dimitrie Ghica”, salutat de sinaioţii şi turiştii de la mesele unde au ocupat poziţii strategice, ca să fie primii serviţi. Micii şi pastrama sfârâiau, iar berea avea guler regulamentar – mai puţin papion sau cravată…

Pe la ceasurile opt şi jumătate, uimirea a pus stăpânire pe participanţii la un joc de artificii şi lasere pe întreg bulevardul Carol I, de la parc “la vale”…

Exceptând centrul afumat de “respiraţia” grătarelor, cu meseni ca la nuntă şi comercianţi puşi pe fapte mari, Parcul “Dimitrie Ghica” a fost arena cea mai frecventată.

Şi cum să nu te înghesui la “Bere Gratis” (tot ce-i gratis e atractiv) “Dalma&Band” sau “Cargo”?

Să vă spun sincer, de “Dalma” am auzit întâia dată, dar mi-au plăcut încercările – multe reuşite – de a reproduce melodii din repertoriul internaţional.

Miţă, de la “Bere Gratis”, a avut tentativa – lăudabilă, dar stângace, uneori lametabilă – de a-l imita pe Freddy Mercury de la “Queen”, de la avântul pe scenă, giumbuşlucuri cu suportul de microfon, aproape de a-şi atinge colegii de trupă, până la vocalize cu spectatorii.

Prezentatoarea Roxana Iliescu a făcut faţă unui dialog cu publicul, introducând în scenă “actorii” şi alergând sprinţară, ca o codană blondă la marginea lanului cu spectatori.

“Cargo” a respectat conceptul “La 4 ace”, toţi componenţii trupei evoluând în costum. După două piese, solistul trupei, Adrian Igrisan, a dezbrăcat sacoul, iar după alte două, un coleg a tăiat mânecile cămăşii albe, ca într-un ritual îndelung studiat. “Cargo” a cântat bine şi numeroşi spectatori au ştiut versurile, creând o atmosferă interactivă.

Ne-am retras către casă, pe la unu’ în noapte.

În fata Primăriei, opt motociclişti care stătuseră până la finalul petrecerii din parc ambalau motoarele, făcând ţăndări liniştea din catifea neagră a nopţii.

Un jandarm a deschis sictirit portiera maşinii, atrăgând atenţia unor tineri care simulau pumni din box şi chiar o luaseră în serios dând în mintea cocoşilor…

Noapte bună, Sinaia!

ZIUA A DOUA

Ziua de sâmbătă, 24 septembrie, a supus participanţii din prima zi la un asediu: eliberaţi de corvoada unei zile de lucru, turiştii, în majoritate bucureşteni.

sf7-300x199 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festivalPulsaţia vivace a oraşului s-a instaurat de la primele ore. Cei mai activi au fost şcolarii care au asediat bulevardul Acelor (Carol I, dinainte şi după Festival), de la hotel “Internaţional” până la Primărie.

Zona Liberă, înaintea căreia zbenguiala aparentă a bilelor pe apă însemna un efort remarcabil. Nici nu ştiţi cât de obositor poate fi să stai în balonul umflat şi să alergi prin bazinul plin cu apă…

Zona Atitudinii, populată de cercetaşi îndrumând micii şi marii să escaladeze culmile – simbolic – de la cutezanţa primului pas până la reuşita deplină.

Zona Dragostei, în care “joaca de-a căsătoria” – întreprindere temerară – mulţumea temporar tinerii îndrăgostiţi.

În Zona Educaţiei deja avem de-a face cu cercetători, iar standurile grădiniţei şi şcolilor prezentau ofertele tentante ale instituţiilor de educaţie.

Am depăşit în mare viteză tentaţia micilor şi berii şi după ce am trecut de piaţeta Athis-Mons (sensul giratoriu) am privit în stânga la parcul de distracţii în care poţi încerca cele mai nebănuite senzaţii.

Ajunşi la gura parcului, am luat-o pe strada Octavian Goga, unde tradiţia şi-a găsit locul cuvenit. Organizarea impecabilă a standurilor a permis celor care au expus obiecte de artizanat, bijuterii şi alte obiecte gospodăreşti să etaleze sortimente variate şi apreciate.

După un periplu încântător pe strada Octavian Goga, unde am descoperit revelaţia unor obiecte tradiţionale, am purces către Casino, în căutarea unei întâmplări actoriceşti.

Piesa de teatru “Un bărbat şi mai multe femei”, cu Claudiu Bleonţ şi Magda Catone se suprapunea cu alt eveniment, concertul Filarmonicii din Braşov. Eheeei, iată cum le aranjează Dumnezeu pe toate! Departe de a fi dezamăgit am acceptat întârzierea de o oră a începerii spectacolului, refugiindu-ne în fântâna arteziană din mijlocul parcului, unde ne aştepta o sală de spectacole ad-hoc, cu scaune cochet împodobite cu huse muştar.

Pe scenă deja începuse spectacolul Filarmonicii Braşov, care a alternat piesele orchestrale cu un duo vocal, iar după “Brindisi” din “Traviata” lui Verdi, am grăbit pasul spre sala de teatru a Casino-ului.

Acolo aveam să aflu ce pot face – nu, nu două mâini dibace – ci doi actori talentaţi care ştiu să depăşească unele incidente acceptate.

Sala arhiplină şi balconul înţesat de oameni – pentru prima dată am avut senzaţia că nu rezistă la greutatea spectatorilor – au marcat interesul sinaioţilor pentru teatru.

Aha, am uitat să vă spun că intrarea a fost liberă şi dacă-i gratis, e mai ieftin…

De la început, actorul Claudiu Bleonţ a ţinut să roage spectatorii să lase telefoanele mobile deschise: “Poate vă sună cineva şi vă întreabă: “-Unde eşti?” “-La teatru, cu Claudiu Bleonţ”, şi dacă nu vă crede, mi-l daţi mie la telefon”…

Faptul că telefoanele au sunat de vreo cinci ori nu a împiedicat desfăşurarea spectacolului, cei doi actori improvizând un dialog relaxant, apoi continuând piesa.

Nesimţirea doamnei cu căţelul a avut o atitudine măiastră a actorului. La încercarea – tardivă, a individei – că doamna nu pot să-i spun – de a părăsi sala cu patrupedul lătrător, Claudiu Bleonţ a rostit: „Nu sunt de acord cu înstrăinarea animalelor din sală!” şi s-a dus voiniceşte pe uşa pe care individa tocmai ieşise, recuperând-o şi redând-o publicului răbdător şi a toate îngăduitor… Alte câteva accese canine, însoţite de râsete, au amplificat dialogul: “Tu ai mai jucat vreo piesă cu câine?” “Nu.”

Când am părăsit clădirea Casino, începuse să plouă. Tot poporul avea o singură ţintă: Estrada de la “Caraiman”. Tocmai cânta Robert Turcescu, care lansa trupa “Casa Presei”. Având în vedere că există solişti de profesie care nu excelează, prestaţia ziaristului a fost acceptabilă.

Îmi pare rău că am pierdut show-ul lui Mircea Vintilă & ”Brambura”, şi spectacolul de lasere, dar… parcă poţi să le ai pe toate?

Am părăsit parcul “Ghica”, în căutarea unui pahar de vin fiert, căci se făcuse răcoare. Ploaia s-a oprit şi existau premisele unei nopţi lungi.

Sorbind din licoarea roşie cu scorţişoară şi zahăr, ne-am grăbit către parc, unde evolua Tudor Chirilă şi “Vama”.

Are atitudine şi versuri deştepte, cântă despre viaţa noastră: “Ultimul om”, “Omul plajei”, e un răzvrătit consecvent , rebel irecuperabil. Îmi place!sf8-249x300 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festival

A urmat Ştefan Bănică-junior.

Avântul cugetului mă împiedică să tac.

Deşi îmbrăcat cu costum, cămaşă albă cu paiete şi strâns de gât cu cravată, Ştefan Bănică junior a demonstrat că este departe de eleganţa seniorului.

Nu mă refer la piesele muzicale care-l “prind”, ci la apelativul “răţoi prost” pentru un cetăţean care – poate – făcuse un efort să vină să-l vadă.

Nici reproducerea dialogului de la Focşani, când, cineva care cerea piesa binecunoscută “Veta” a fost înfruntat cu o replică jegoasă cu rimă, care trimitea la jargon colorat, cu conotaţii C.N.A.

“Ăsta-s eu (adică ăla e el), “Am s-o aştept”, “Dansează baba”. Mi-a plăcut blues-ul à la Leonard Cohen.

Iar atunci când, făcând o introducere la “Liceenii”, aaa s-a referit la filmul “Liceenii”, invocând “un moment special din viaţa lui”, din mulţime s-a auzit “Răduleascaaaa!” Yeees! Am fost răzbunat.

Sună ciudat “Liicenii” – termen adoptat forţat de Bănică – aşa cum ciudat suna şi piesa “Liceenii” interpretată de el. Mai bine urca pe scenă Oana Sârbu, care era printre noi, că doară cântase Turcescu…

Seara a fost încununată de un foc de artificii emoţionant; e prima oară când am văzut artificii “paraşutate”, o grozăvie, mi-a plăcut enooorm.

Am mai stat vreun sfert de oră la nebunia Partydului KISS FM şi ne-am prelins printre spectatori.

Mi-am condus amicii la gară – arhipopulată cu turişti în căutarea mijloacelor de transport – şi i-am petrecut cu privirea până s-au îndepărtat spre Zamora.

Noapte bună, Sinaia!

ZIUA A TREIA

Duminică 25 septembrie, o zi promiţătoare, în care puteam recupera tot ce am pierdut ca să isprăvim toată panoplia oferită de “Sinaia Forever”.

În Parcul “Dimitrie Ghica” au răsunat ritmuri populare la miezul zilei, iar la ora 4 fanfara a răsunat până hăăăt-departe.

Castelul Peleş – cu obişnuitele atracţii – a găzduit expoziţia temporară “Regina Elisabeta şi arta dantelei cu suveică”, dar preţul intrării a fost o barieră pentru amatori.

sf6-300x200 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festivalLa Muzeul Rezervaţiei Naturale Bucegi am admirat expoziţia temporară “Oceanul ascuns”, iar cine se încumeta să ajungă la vila “Luminiş” de pe Cumpătu, avea parte vizitare gratuită de la 10 la 5 seara.

Artele plastice şi-au găsit lăcaş la Centrul Cultural “Carmen Sylva” şi Casino, iar Gara Regală a dat la iveală expoziţii şi un interesant colocviu, în care am aflat că pe marmura gării au răsunat paşii împăratului Franz Josef, ai lui Nicolae Ceauşescu, Henry Kissinger, Gaddafi…

Pe când organizatorii demontau “recuzita” Zonelor de la “Internaţional” până la Primărie, am mai poposit o dată “La Sami”, acolo unde era coada cea mai mare, dar şi produsele cele mai bune.

SINAIA FOREVER “LA 4 ACE” – CUTREMURUL DIN NOI

Bravos, Sinaioţi, aţi trecut bariera majoratului Festivalului “Sinaia Forever”
TRADIŢIE, BUN GUST, ATITUDINE şi CULTURĂ, vă dăm la toţi şi vă molipsim.
Vă dăm senectutea gândului şi tinereţea spiritului şi a faptei.
Îmi place să cred că “La 4 ace” n-a fost în zadar.
Cred vârtos în cutremurul interior, binefăcător, din noi.
 
1214-545x320 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festival
1215-481x320 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festival1216-479x320 Atitudine "La 4 Ace" - Sinaia Forever, jurnal de festival

SURSA: http://www.expresuldesinaia.ro

Partajează acest conținut:

Publică comentariul

You May Have Missed