Home Breaking News Stiri Prahova “Coana FROSA” – Femei prahovene de azi, de ieri si mai de demult (I)

“Coana FROSA” – Femei prahovene de azi, de ieri si mai de demult (I)

8 min read
0
0
319

In medalioanele pe care le-am inserat in rubrica noastra, am evocat fiice sau oaspete ale Prahovei cu o oarecare semnificatie in viata economica, sociala, culturala, didactica, politica sau mondena a judetului nostru. Vrem ca printre ele sa apara si cateva persoane care nu s-au remarcat prin nimic deosebit, dar care intrupeaza, fiecare, cate un tip de prahoveanca obisnuita, cu pitorescul si farmecul ei. Una dintre acestea a fost Ecaterina Iorgulescu. Se nascuse la Campina, in 1856, ca fiica a lui Ionita State si a Elisabetei, neam de mosneni, nu prea instariti.

Nu mai stim nimic despre familia si, deci, nici despre copilaria ei. Mai mult ca sigur ca a fost data la scoala si probabil ca a invatat trei ani, cat faceau fetele pe atunci, dar i-a fost destul ca sa stie sa socoteasca, sa scrie si prinsese mare drag de citit. Nu stim daca era sau nu frumoasa, dar cum nu era nici eleganta si nici zestre nu avea, s-a maritat ceva mai greu. Avea 22 de ani, in 1878, cand s-a casatorit cu un barbat mult mai in varsta decat ea, Dumitru Iorgulescu. Era un om fara prea multa scoala, dar istet si muncitor si, pana atunci functionase ca subprefect la plasa Filipesi si, apoi, ca grefier.

Dupa casatorie, fiind un om descurcaret, energic si onest, a fost numit directorul inchisorii de la Mislea, iar la desfiintarea acesteia a fost mutat in aceeasi calitate la ocnele de la Telega. Cand si acestea si-au incetat existenta, a fost numit director la inchisoarea de la Margineni. Este usor de inteles ce viata a dus Eufrosina in acesti ani. Casa si masa le aveau gratuit de la inchisoare, dar se mutau destul de des din loc in loc. Statea singura toata ziua: gatea, facea curatenie, spala, calca, mai croseta, mai impletea cate ceva, doar cand ii venea barbatul la masa mai schimba cate o vorba.

Dupa mai bine de un deceniu si jumatate sotul ei a parasit slujba de director de temnita, mutandu-se la Casa Autonoma a Monopolurilor Statului (CAM) ca inspector in zona Gaesti. Curand dupa aceasta insa, Iorgulescu a murit subit, in 1895, lasand-o fara niciun rost, fara casa, cu cea mai mare parte a economiilor lor cheltuite, cu inmormantarea si cu parastasele. Avea 39 de ani, era sanatoasa, in plina putere, dar perspectivele ei de viitor erau foarte sumbre. Intr-o noua casatorie nu putea spera, decat daca ar fi luat un vaduvoi, sa-i creasca copiii si sa-l slugareasca. Chiar daca ar fi mers la o ruda, tot cam asa ar fi fost, si la fel daca s-ar fi angajat ca menajera, fata in casa sau bucatareasa intr-o familie.
Dar Eufrosina Iorgulescu a ales o alta cale, care i-a permis sa ramana o femeie independenta.

A incercat, mai intai, sa obtina o mica pensie de urmas. Dar nu a reusit, o serie de motive legale sau nu, au facut-o sa esueze. Directia Generala a CAM pentru a scapa de interventiile ei i-a oferit in loc de pensie, un brevet de debitant CAM. Lucrul era destul de pretios in acele vremuri cand nimeni nu putea sa vanda produsele Casei (tutun, tigari, foita) fara asemenea brevet.
Ecaterina Iorgulescu a venit la Ploiesti, a inchiriat o camera mobilata si cu ultimii ei bani a deschis o tutungerie, un “debit”. Nu stim nimic despre primii ei ani ploiesteni; probabil ca a fost propria ei ucenica, invatand, singura, cum sa se poarte cu musteriii si sa-si faca “vad”, ca si ce ar mai putea vinde pe langa tutun.

Deja avea o oarecare experienta, cand I.Georgescu-Obrocea , avocat, mosier, petrolist, om de afaceri, viitor primar (cu doua mandate) al municipiului, devenit proprietarul unei mari case de raport, i-a oferit, cu chirie, un spatiu pe care nu-l folosea, intr-un colt al parterului edificiului. Coana Frosa, cum incepuse sa fie numita, si-a amenajat o pravalioara, unde vindea si “la geam” musteriilor mai grabiti, dar si inauntru, pe timp de ploaie sau celor care voiau sa mai schimbe o vorba. Treptat, treptat, a inceput sa vanda si alte lucruri, desigur, in primul rand, legate de fumat. Continua sa vanda tutun si “carticica”, dar accentul cadea tot mai mult pe tigarile fabricate, din care avea de toate, de la cele mai scumpe, “Regale RMS”, cu mustiucul din carton “aurit”, pana la cele mai ieftine “Plugar”.

A inceput sa “tina” si tigari straine; poate a fost primul tutungiu din Ploiesti care a adus tigari Kent, Golf, Camel… Gaseai la ea orice avea legatura cu fumatul: pacuri (pachete) de tutun, “carticele” cu foita, tabachere, lulele, port tigarete, chibrituri si la sfarsit, brichete, tabachere.

Paul D.POPESCU
http://www.ziarulprahova.ro
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Prahova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Autostrada de pe Valea Prahovei este lăsată pe mâna primarilor

Autoritățile vor să apeleze la o metodă inedită pentru a construi o autostradă pe Valea Pr…