În Mizil „LA BIMBIRIC”
În Mizil, într-o vară, nu în gară…
Unde Tanţa şi Costel
Se văzură prima oară;
Mai spre centru, la Fănel,
Foarte-aproape, lângă piaţă,
În bodegă lui Zbârneaţă,
Unde tot omul cinstea
Câte-o halbă la tejghea…
Se-ascultau poveşti destule:
Snoave, bârfe şi cu glume…
Am intrat să beau un ţap;
Nicidecum să-mi fac de cap.
Cum sunt bun ascultător,
Şi-mi plăcea taifasul lor,
Rogu-vă, aveţi răbdare
Să aflaţi mica-ntâmplare.
Zicea Stan, în berărie,
Că la Naie,-n frizerie,
Este-un drac de Bimbiric,
Hâtru cum nu s-a-ntâlnit.
– Cine vrea ca să se tundă,
Şi pofteşte să-l audă…
Nu va regreta de fel
Că scoate din portofel
Un leu… doi; merită banul!
Ştie snoave cu toptanul.
Ce mi-am zis… că n-ar strica
Să mă tund, să-mi rad barba,
Mustaţa să mi-o filez…
Între timp să mă distrez.
Când uşa o deschideam
Două-ntrebări îmi puneam:
„Bimbiric o mai lucra?
Oare… cum o arăta?…”
N-a fost greu, când am intart…
Nas în nas cu Bimbi-am dat,
Care mi s-a prezentat
Cu-un salut de prinţ galant.
– Poftiţi, bine aţi venit!
Bimbi este fericit…
Că-i faceţi mare onoare.
Alegeţi-vă o tunsoare
Din pliantele expuse…
Şi mânuţa îmi întinse;
Înspre scaun m-a condus,
Şi o pernuţă mi-a pus,
Lundu-mi o scamă, atent,
Că eram noul lui clieant.
– Mulţumesc, meştere dargă,
Ai grijă puţin… la barbă…
– Fără teamă! Fain model!…
Jur! După ras va fi la fel.
– Am încredere şi sper…
Doar sunteţi mare frizer.
În Mizil sunteţi un fante…
Tundeţi, radeţi ca la carte:
Succes la femeii aveţi,
Chiar un rege întreceţi.
Doamne,-atât i-a trebuit…
Şi s-a pus pe povestit.
– Când m-au luat în cătănie,
Am fost dus la frizerie,
Şi văzând că sunt în mână…
N-a trecut măcar o lună,
Că mă duse-un căpitan
Chiar la palatul regal;
Căci regele căuta
Un frizer de teapa mea.
Prima probă ce mi-a dat…
Să-i rad pe cei din palat:
Să-i tund, să-i ferchezuiesc,
Ca să mă obişnuiesc…
Să n-am tremur în mânuţă
Când pe rege-lrad la puţă.
Întreg palatul vuia…
Că regele preacurvea.
Am fost chemat într-o marţi,
Regele,-avea păduchi laţi,
Şi se scărpina… în fine,
Că nu putea de ruşine
Să stea cu alteţa Sa…
Regina, care-l ştia
Nărăvaş, nevoie mare,
Cu doamnele de onoare,
Şi cocotele frumoase…
Din bordelele luxoase.
Tevatură… cum îţi spui
Şi beleaua dracului:
La rege când am fost dus
Şi-am privit în tavan, sus…
Din balconul cu pilaştri
O doamnă, cu ochi albaştri,
Cu o puşcă mă ţineta…
Şi să nu care…cumva,
Cu briciul dacă-l tăiam,
Eu cu viaţa o sfârşeam…
Dumnezeu m-a ajutat,
Am fost calm şi relaxat.
După ce am terminat,
Regele m-a decorat!
Clienţii-n hohote râdeau
Şi pe Bimbi-l lăudau:
– Meştere, eşti ne-ntrecut!…
Metrese câte-ai avut?
– Băieţi, nu le-am numărat,
Dar când să ies din palat
Şi răsuflam uşurat…
Doamna care mă pândea
Să mă-mpuşte, de greşesc,
A venit în calea mea
Şi mi-a zis, dacă-o servesc
Am să fiu om fericit…
Şi aşa mi-a ciripit:
„Dacă-mi aranjezi mata
…Iepuraşul ciufulit;
Pe onoare, îţi promit:
Blăniţa-i poţi gâdila;
Şi-ai să fii om fericit…
Jur că m-am îndrăgostit
Eşti bărbatul potrivit
Şi meriţi să fii iubit.”
Iar din seara când vă spun,
Mă jucam ca un nebun…
Că-mi îmi plăcea atât coniţa,
Dar mai mult iubeam blăniţa.
– Las-o moale, Bimbiric,
Mai taie-i din coadă-un pic!
…Apa-n pahar, uite-o,-ngheaţă
Cum e berea la Zbârneaţă,
Îl tachină moş Andrei.
– Treaba ta, crede ce vrei.
Când mustaţa mi-o fila
Şi barba mi-o potrivea,
A spus Bimbi cu mult haz.
– Un tambur, roşu-n obraz,
Cunoscut ca om zgârcit…
Când să-l rad, apa-am oprit,
Iar el mă grăbea întruna:
„Fă ceva, uscată-i spuma!”
Să-l rad pe uscat voiam
Și-n palmă atunci scuipam
Să facă spumă săpunul…
Fiindcă se grăbea nebunul.
Așa l-am ras cu-un scuipat,
Şi pe el m-am răzbunat,
Că atunci, când îl rădeam,
Hoţul nu-mi dădea un ban.
– Stai aşa! Cuie nu mai reteza…
I-a zis Petre Cacialma.
* * *
Când cu mine-a terminat,
Un bacşiş mai gras i-am dat.
Ş-am promis zâmbind discret,
– Trece-mă client permanent
Şi pe clanţă-am apăsat.
– Veniţi! Sunteţi aşteptat…
– Dragul meu, sunt mulţumit…
Tuns, mustaţă… bărbierit.
– Să trăiţi, sunt onorat…
– Vă salut!… Sunt încântat,
Şi-nspre casă am plecat.
* * *
Dragii mei, ani treceau,
Griji multe mă năpădeau…
Iar de Bimbi am uitat,
Pe la el de când n-am dat.
Dar aflându-mă în piaţă,
Lângă crâşma lui Zbârneaţă,
Am văzut la frizerie,
Scris cu slovă argintie:
„LA BIMBUIRIC”
Azi pe bani, mâine nimic.
Mă gândeam râzînd în barbă:
– „Bimbiric… hâtru de treabă,
Tot de şotii mi se ţine:
Azi pe bani şi gratis mâine.”
Nu ştiu ce mi se părea…
Parcă inima-mi spunea,
Şi pe loc m-am întristat,
Când pe uşă am intrat.
………………………………
Lume multă ca-nainte…
Tot cu snoave şi cu glume;
Cin’ le poate ţine minte?
Când de Bimbi unul spune:
– În Mizil toţi îl ştiau…
Pe Bimi, frizer vestit;
Doamne, câţi a păcălit!…
Numărul nu pot să-l dau;
Dar cum şi ulciorul are
Zile scrise-n calendar,
Bibi, dintr-o întâmplare,
A păţit-o chiar în bar
La Zbârneaţă, când pahar
După pahar a golit nesăţios
Până căzuse pe jos.
Cine credeţi că-l cinstea,
Iar Bimbi se lăcomea?
Era majurul scuipat…
Ras de Bimbi la palat;
Care nu-mi era zgârcit,
Când pe Bimbi a-ntâlnit.
Hoţu-n taină,-a aranjat
Ca să-l facă de rahat,
Când un gealat a intrat
Şi i-a spus că are-un mort,
Chiar iubitul lui nepot.
Majurul, viclean ca dracul,
S-a făcut că-şi pierde capul…
Spunând: „Pe băiat l-am botezat
Şi-acum… zace mort în pat;
Doamne, Doamne… ce păcat!
Şi de Bimbi s-a rugat:
„Dragă Bimbi, hai cu mine!…
Dacă-l razi, te plătesc bine”.
Pe loc a scos un miar
Şi i-l băgă-n buzunar.
Bimbiric, turtă de beat,
Când să-l radă, l-a tăiat…
Mortul, glonţ, s-a ridicat
Şi i-a spus: „Morţii mătii!…
Îţi dau una de-ţi sar ochii!
Să fii treaz când mă razi,
Că mă tăiaşi pe obraz!”
…………………………………..
Şi din seara cu pricina
Bimbiric s-a lecuit…
Dar mereu spune vecina:
„Nu-i nebun, dar s-a scrântit”.
