Home Breaking News Stiri Valea Prahovei Stiri Sinaia La Sinaia, mars comemorativ si lupte simulate, in amintirea eroilor din Primul Razboi Mondial

La Sinaia, mars comemorativ si lupte simulate, in amintirea eroilor din Primul Razboi Mondial

64 min read
0
0
311

In acest weekend, Sinaia va fi gazda marsului comemorativ “Crucea Eroilor”, in amintirea soldatilor cazuti pe campurile de lupta intre anii 1916-1919. Evenimentul – unic in Romania – este organizat de catre Primarie, in parteneriat cu Asociatia “Traditia Militara”, membra a Uniunii Europene a Asociatiilor Istorico-Militare. Marsul va avea loc vineri, pe traseul Cota 2000-Piatra Arsa-Babele-Omu–Drumul Granicerilor, iar sambata se vor desfasura doua ceremonii militare: prima, la Crucea Eroilor, la ora 11,00, iar cea de-a doua, la Cimitirul Eroilor din Sinaia, la ora 17,00. Duminica este programata o “demonstratie de reconstituire istorico-militara”, in Parcul “Dimitrie Ghica”. Prin astfel de evenimente, organizatorii doresc sa mentina vii in memoria oamenilor faptele glorioase ale militarilor cazuti in razboi si sa promoveze traditiile militare romanesti. Pe parcursul celor trei zile, publicul va avea ocazia sa urmareasca si demonstratii spectaculoase, conform “regulamentelor si uzantelor” din timpul perioadei Primului Razboi Mondial, si chiar o batalie reconstituita de membrii Asociatiei Traditia Militara, imbracati in uniforme de epoca. La finalul luptei, se vor trage salve de onoare cu cartuse de manevra. La eveniment vor participa si 10 reprezentanti ai Asociatiei “Brigade de Savoie”-Franta, organizatie afiliata la Uniunea Europeana a Asociatiilor Istorico-Militare.
A.M.

SURSA: http://www.ziarulprahova.ro

======================

Crucea Eroilor Neamului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Crucea de pe Caraiman.

Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. La baza vârfului Caraiman se află orașul Bușteni.

Denumirea monumentului este cel de Crucea Eroilor Neamului, dar popular mai este denumit și Crucea de pe Caraiman.

Localizare și dimensiuni

Crucea Eroilor Neamului este situată în șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în Europa atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare.

Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m și latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m.

Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m, iar în interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.

Construirea monumentului

Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.

Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.

Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.

Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat.

Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.

Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii – dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia – erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană.

Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată.

Iluminarea

La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar și de Înălțarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este și Ziua Eroilor.

În perioada regimului comunist, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie. [1]

Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1990 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.

În anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni.

Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.

Regina Maria, Crucea Caraiman – Dimensiuni spirituale inedite

by Queen Marie of Romania on 13 septembrie 2009 la 11:59
www.mirabilismed.ro/lucrari/c2.doc
Sursa: Fundatia Mirabilis Pentru Medicinã Alternativã Transdisciplinarã”Crucea (pe care s-a jertfit Iisus Hristos) este simbolul mântuirii creştinilor. Această simţire a avut-o şi Regina Maria (decedată la 17.VII.1938) care a influenţat destinul poporului nostru pe plan material şi spiritual, mult mai mult decât se admite în mod curent. Cerul ei de naştere astrologic consona cu cel al României. Sensibilitatea trăirilor ei îi oferea percepţii extrasenzoriale din care una şi cea mai importantă, avută în vis, a fost ideea de a ridica o cruce semnificativă pentru poporul pe care-l conducea.

În privinţa locului de amplasare, acesta era evident şi predestinat. Ce munte din ţara noastră oferă perspectiva Caraimanului (căci oricum crucea trebuia să se afle la înălţime) în condiţia existenţei celui ma traficat tronson de legătură între două capitale: a românismului (Transilvania) şi a ţării (Bucureşti). În plus Bucegii reprezentaţi de grandiosul Caraiman au fost stropiţi de sânge românesc în Primul Război Mondial. De fapt acesta a şi fost motivaţia întemeiată a acestei măreţe realizări, care s-a şi numit de altfel “Monumentul Eroilor”.

Regina Maria nu a avut numai ideea, dar a şi urmărit îndeaproape execuţia până la finele ei.

Monumentele de acest gen mai există în lume. În Spania, între San Lorenzo de El Escorial şi Guadarrama, la numai puţin de de 60 de Km. de Madrid se află Valle de los Caidos (Valea celor căzuţi), unde în anul 1940, din iniţiativa altui conducător de ţară, generalul Franco, s-a ridicat un mausoleu-biserică, un complex format dintr-o cruce metalică, o criptă-osuar şi o biserică grandioasă săpată în stâncă, totul lângă o mare mănăstire benedictină. Crucea de 150 de metri înălţime încastrată într-un postament ornamentat cu sculpturi, având şi el încă 25 de metri înălţime se află la cota 1750 pe vârful muntelui Risco de la Nova şi comemorează tot eroi, de data aceasta fratricizi, dar care odihnesc împreună deşi s-au omorât între ei având convingeri politice opuse.

Vom observa că deşi mai înaltă, crucea de lângă Madrid a fost realizată după 11 ani faţă de cea de pe Caraiman, care se află în plus şi la o cotă mai înaltă, cu încă circa 540 de metri.

Mai există în lume câteva cruci metalice de dimensiuni mari, dar nu o mai menţionăm decât pe cea de pe Mont Royal de la Montreal pentru că a fost realizată cu patru ani înainte de Crucea noastră.

Amplasamentul exact al Crucii s-a ales pe vârful secundar al Caraimanului de 2291 m. faţă de cel principal de 2325m., din motive de vizibilitate. Monumentul format dintr-un soclu de 7,5m înălţime şi crucea propriuzisă care are circa 30 de m. înălţime (bara orizontală de 14 m. lungime) se află chiar pe margine abruptului către Valea Seacă.

Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Construcţia a început în anul 1926 şi s-a sfiinţit în anul 1928 la 14 Septembrie de Înălţarea Sfintei Cruci.

În legătură cu sfiinţirea şi inaugurarea monumetului de pe Caraiman într-o zi de 14 septembrie: “Înălţarea Sfintei Cruci” trebuie arătat că această zi este legată de viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Constantin cel Mare (324-337) ca împărat al Bizanţului după ce a avut viziunea crucii pe cer însoţită de inscripţia făcută tot din stele : “in hoc signo vinces” a timis pe mama sa Elena la Ierusalim să caute crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos. Odată, cu greutate, găsită, crucea a fost înălţată la 14 septembrie anul 327. După ce s-a construit măreaţa biserică a Învierii Domnului chiar pe locul unde fusese găsită Crucea a fost ridicată a doua oară la 14 septembrie 335 adică după opt ani.

La lucrările de construcţie a monumentului a participat benevol un număr mare de elevi şi studenţi mobilizaţi de Societatea Cultul Eroilor, care au contribuit la cărarea materialelor de construcţie, ridicarea acestora pe platoul Bucegi făcându-se cu funicularul Schiel al fabricii de hârtie, şi cu ajutorul carelor trase de boi pe traseul Sinaia, Vf. Păduchiosu, Vf. Dichiu până pe platou. La construirea lui în anul 1909 lungimea funicularului Schiel era de 15 Km. În continuare piesele metalice au fost transportate pe amplasament cu ajutorul cailor.

Lucrările au fost executate de către Direcţia de Poduri din cadrul C.F.R. prin secţiile L1 şi L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistenţă a fost întocmit de către ing. Alfred Pilder şi Teofil Revici. În teren şeful de şantier a fost maestrul V. Bumbulescu şi diriginte de şantier Nicu Stănescu. Un rol important în organizarea complexă a lucrării l-a avut ing. Victor Emil Bruckner (1879- 1946) care era directorul Direcţiei de Poduri C.F.R..

Fondurile necesare construcţiei s-au obţinut din diferite surse şi prin donaţii de la firme particulare şi instituţii de stat.

Soclul din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată şi îngrijit rostuită adăpostea un generator electric care punea în funcţiune 120 de becuri de 500 MW. Soclul a fost realizat la doi ani după Sfiinţirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei căci iniţial aceasta fusese introdusă direct în stâncă. Grinzile crucii fiind din zăbrele golurile dintre bare se pot umple iarna cu zăpadă îngheţată, ipoteză de care s-a ţinut seama la dimensionare. Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al oraşului Buşteni care cel puţin în privinţa soclului n-a avut nici o problemă în exploatarea de-a lungul anilor. Instalaţia electrică a fost însă vandalizată repetat, beneficiarul neacordând respectul cuvenit acestui unicat inegalabil al ţării noastre.

Cu vremea s-a renunţat la generator ca sursă de iluminare şi s-a apelat la sursa cu care era dotată staţia complexă de la Coştila (2487m.). Legătura s-a făcut printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist Crucea era aprinsă în noaptea de Sfântă Marie Mare (15 august) dar şi de înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor ( 5 iunie).

Din cauză că la terminarea lucrării nu s-a făcut o măsurătoare de mare precizie a dimensiunilor efective ale Crucii diverşi autori prezintă valori diferite. Pentru înălţimea (deasupra postamentului) s-a dat 28 de m., dar şi de 30 de m.. După proiect înălţimea ar fi trebuit să fie de 28,50 de m. înalţime, lăţimea stâlpului vertical de 2,00 m., lungimea braţelor până în axul stâlpului 7,0 m. şi latura unui ochi pătrat de zăbrea, 2,0 m.. Valorile numerice precise au importanţa lor după cum se va vedea mai jos (la crucile Jubileu). Plecând de la această importanţă voi căuta o posibilă explicaţie a alegerii de către proiectant a acestei înălţimi a Crucii Caraiman. Făcând o medie a valorilor vehiculate: 28,00-28,50-30, 00 (neavând o altă posibilitate până la o măsurare efectivă de mare precizie în teren) rezultă o valoare medie de 29,50m. valoare care poate avea o anumită semnificaţie nebănuită de proiectanţi. Astfel:

diametrul exterior al primului cerc de la Grădiştea Muncelului este de 29, 48 m.
înălţimea coloanei lui Brâncuşi de la Târgu Jiu este de 29, 35 m.
greutatea totală teoretică a aceleiaşi coloane este de 29,25 tone.
Înălţimea totală a Coloanei lui Traian de la Roma este de 29,78 m.
Templul lui Achille (de fapt a lui Apollo) din Insula Şerpilor avea latura pătratului de 29, 76 m.
Ţinta de fier care avea un rol deosebit în colierul găsit la Grădiştea Muncelului are 29, 70 cm.
Paralela pe care este piramida lui Keops este 29o 58’ 51’’ latitudine nordică aşa cum se vede de la sol datorită refracţiei (reflecţiei) lumii cauzată de densitatea atmosferei. În realitate valoarea teoretică ar fi 29o 58’ 59’’.
În cartea “Oamenii din Valea Morţii” de Bourke Lee apărută în anul 1932 în capitolul “Aur vechi” se spune că doi cercetători Thomason şi White în Valea Morţii din munţii Panamint din California au dat peste nişte încăperi subterane în care era o statue din aur masiv reprezentând un om, statue având 29,5 m înălţime, măsurată cu sextantul.

Şi exemple de obiective şi de obiecte capitale mai pot fi găsite.

Domeniul strâns în care variază aceste valori sugerează că poate fi o legătură cu o constantă universală. România ca stat este născută în semnul Vărsătorului al cărui patron a fost Saturn până la descoperirea planetei Uranus dar şi de atunci ca patron secund. Pe de altă parte populaţia autohtonă se poate demonstra că are caracteristicile Capricornului, semn stăpânit din plin de către Saturn, care devine deci factor comun în ceea ce ne priveşte şi ca ţară şi ca popor.

Dar ciclul acestei planete în ani iulieni, adică revoluţia ei siderală, este de 29,46 de ani.

Deci asta ar putea fi o explicaţie căci în simbolistica numerelor contează numai cifrele propriuzise nu şi unitatea de măsură la care se aplică.

Crucea de pe Caraiman nu este un obiectiv oarecare de importanţă mare cum ar fi cele care urmează, ci un obiectiv capital al poporului nostru alături de templul lui Apollo, coloana de la Târgu Jiu a lui Brâncuşi, Templul dacic de la Grădiştea Muncelului şi Columna lui Traian de la Roma.

Este posibil ca această valoare de 29 şi ceva să se afle şi în monumentul de la Adam-Clisi şi la Mănăstirea Tismana care sunt alte puncte sensibile ale teritoriului şi poporului nostru.

Ţinând seama că dintre monumentele simbol arătate , Columna lui Traian este singurul în afara teritoriului ocupat vreodată de români, ar fi cazul de a mai face unele precizări. Columna a fost realizată de cunoscutul pentru noi, arhitect sirian Apollodor din Damasc (circa 60-125 d.H.) şi a fost inaugurat la 12 mai 108. În anul 117 în încăperea amenajată în piedestal a fost aşezată o casetă din aur care conţinea cenuşa împăratului Traian.

Regruparea acestor monumente pe teritoriul ţării este posibilă prin realizarea proiectului de amplasare a unei copii a Columnei lui Traian pe dealul Feleacului la Cluj.

După terminarea războilului s-au mai ridicat câteva cruci după modelul ideatic lansat de regina Maria şi realizat pe Caraiman la Buşteni.

Astfel, la vremea lor, legionarii au ridicat o cruce de beton armat de circa 6,50 m. înalţime în satul Podgoria din comuna Tătaru, din judeţul Prahova. În anul 1988 din dispoziţia organelor locale de partid crucea ca şi soclul ei a fost distrusă. În zilele noastre nu s-a găsit nimeni să o refacă.

Tot legionarii ridicaseră o cruce în pasul Mestecăniş în munţii Giumalău între Câmpulung şi Iacobeni.

O cruce metalică din grinzi cu zăbrele se află în incinta Mr. Sfânta Ana de la Orşova (a lui Pamfil Şeicaru) aproape de malul Dunării.

O cruce “a mileniului trei” a fost de curând sfiinţită de un sobor de preoţi în apropiere bazarului din Botoşani, în centrul acestui oraş.

Este o copie fidelă a crucii aflate pe biserica Sfântul Mormânt de la Ierusalim .

Crucea este aşezată pe un soclu de marmură neagră placată cu titan, ansamblul având peste 10 m. înălţime. La baza crucii se află o candelă care va arde neîncetat.

Pe vârful Straja din munţii Vulcan la cota 1868 este ridicată o cruce din profile metalice care are 28m. înălţime comparabilă deci cu cea din Bucegi. Adunări populare au loc acolo de Ziua Sânzienelor, dar şi în alte zile ale anului.

O replică a crucii de la Buşteni se realizează în prezent pe muntele Mic din judeţul Caraş-Severin. Crucea metalică amplasată la cota 1806 va avea 27 de m. înălţime şi 13 m. lungimea braţului orizontal. Crucea a fost realizată la Timişoara în luna februarie a anului 2003, coordonatorul iniţiativei fiind Asociaţia Culturală “Gugulanul”. Crucea va fi luminată printr-un sistem special, care sperăm că va fi în mod responsabil protejat împotriva vandalizării.

Toate aceste cruci au înălţimi diferite, unele cu valori apropiate de cea a Crucii de pe Caraiman, dar nici una nu ajunge la o valoare de 29,50 m. arătată ca având semnificaţie saturniană.

Atracţia pe care această cifră a manifestat-o în subconştientul proiectanţilor ar fi explicaţia pentru care de exemplu coloana de la Târgu Jiu a fost redusă la 29,35 m. deşi iniţial fusese proiectată într-o primă variantă mai înaltă.

În cerul de naştere stabilit pentru 14.IX.1928 al Crucii de pe Caraiman apare o conjuncţie între planetele Venus şi Mercur, singurele, care au crucea în reprezentarea lor grafică. Conjuncţia respectivă semnifică faptul că poporul nostru, pe care Crucea îl reprezintă munceşte şi este muncit în mod penibil, dar cu răbdare, se pot aştepta lucruri mai bune. Conjuncţia mai înseamnă favorizarea contactelor cu persoane tinere, ceea ce s-a şi întâmplat de la început, căci aceştia sunt în majoritate cei care ajung la Cruce, în lipsa unor mijloace de ridicare directă pentru toate vârstele. Conjuncţia Venus-Mercur constituie, pe de altă parte vârful unui triunghi, în vârfurile celelalte găsindu-se Saturn şi Jupiter. (retrograd).

Sextilul Venus-Saturn asigură monumentului o bătrâneţe în deplină opulenţă ceea ce indică un posibil interes crescut al statului pentru amplificarea lucrării prin alte amenajări şi facilităţi de ajungere la el în orice condiţii de vreme, cu maxim de comoditate. Până în prezent Crucea a fost ignorată de conducerile ţării care s-au perindat din anul 1928. Nepăsarea şi incuria a fost atât de mare încât instalaţia electrică a Crucii a fost vandalizată în mai multe rânduri, în decursul timpului, după cum s-a arătat deja.

Crucea trebuie resfiinţită anual aşa cum se prevede pentru cea de pe Muntele Mic. Accesul de la cabana Babele trebuie asigurat pe un traseu fără nici un pericol, nu ca în prezent pe o bârnă cu grad mare de dificultate, iarna, dar chiar şi vara pe vreme de ceaţă şi vânt. Un restaurant şi posibilitatea de refugiu în caz de vreme rea ar asigura un debit mai mare de turişti, nu numai tineri şi nu numai din ţară. Un asemenea simbol creştin fără o capelă alături deservită în permanenţă reprezintă deja o stângăcie, o capacitate redusă de înţelegere, un anacronism. Ce să mai vorbim de lipsa unui bust artistic al Reginei Maria autorul moral al monumentului.

Sextilul Mercur-Saturn confirmă că amplasarea monumentului, chiar atât cât este el în prezent, reprezintă o lucrare de mare respiraţie care poate contribui la stabilizarea şi realizarea gândurilor admiratorilor sau a întregului popor pe care-l domină de la mare înălţime. Pentru cei pe care îi domină fizic, adică pe buşteneni, realizarea în curs a celor mai moderne amenajări reprezintă deja o împlinire a unor gânduri mai vechi, Buşteniul devenind automat perla Văii Prahova, cel puţin pe timp de iarnă pentru practicarea skiului.

Sextilul menţionat, pe de altă parte, influenţează mentalul persoanelor tinere situaţie care ar trebui folosită la maximum în educaţia acestora şi în încurajarea trecerii lor cu pioşenie pe vârful Caraimanului.”

Sextilul Saturn-Mercur mai ajută la guvernare şi diplomaţie înţeleaptă. Dacă în alte vremuri marile hotărâri politice se luau sub un stejar, tot astfel astăzi puterea Crucii de pe Caraiman ar putea ajuta în asemenea situaţii într-un loc potrivit, de exemplu în incinta recentei mănăstiri Caraiman.

De asemenea umbra Crucii favorizează afacerile după cum rezultă din buna aspectare între Jupiter şi Mercur. Acelaşi aspect măreşte bunul sens, sinceritatea şi amploarea în tranzacţii de orice fel, favorizează pe doctori, care şi-ar putea instala clinici de recuperare , beneficiind şi de apa de la 7 Izvoare din zona Bolboci-Scropoasa. Aspectul Jupiter-Mercur favorizează şi câştigul în bani, binenţeles pentru cei care ştiu să-l forţeze.

În sfârşit aspectul Jupiter-Venus înseamnă printre altele căsătorie fericită. Nu ar fi greu de imaginat realizarea unei case speciale de căsătorie în Buşteni la care solemnitatea să devină într-adevăr sacră noaptea, cu crucea aprinsă deasupra capului, sau chiar sus la Cruce, ziua.

Spiritul Reginei Maria, deşi în viaţă locuise la Sinaia, s-ar umple de bucurie dacă opera ei, Crucea de pe Caraiman, ar aduce atâtea avantaje românilor, buştenenilor în primul rând.

Ca să închidem considerentele astrologice, trebuie să menţionez că Venus şi Mercur se află în conjuncţie nu oriunde ci în Zodia Balanţei, unde numai acolo se află simbolic o cruce pe cer. Este vorba de Crucea Sudului, un grup de patru stele cu o istorie fascinantă.

Crucea s-a arătat pe cer către Sud de pe timpul lui Iisus şi a fost văzută ultima oară la orizontul Jerusalimului pe când Iisus era răstignit. De atunci ea nu mai poate fi văzută decât întâmplător din anumite locuri ale Americii de Sud şi ale Africii. Lămuriri în plus pentru simbolistica creştină a Crucii Sudului pot fi căutate în cartea “Semnele de pe cer” editura Semne autor fiind Marilyn Hickey.

Pentru anul care începe la 14 septembrie 2003, respectiv a vârstei de 75 de ani, Crucii de pe Caraiman I se prevăd numai evenimente bune, respectiv succes prin iniţiative, sănătate bună, creşterea influenţei proprii, relaţii bune cu statul, avantaje onorifice, relaţii publice favorizate şi acordarea de noi şi înalte funcţii.

În legătură cu analiza astrologică prezentată precizăm că cele arătate nu sunt găselniţe ci se bazează pe o experienţă umană îndelungată şi nici coincidenţe ale unor aspecte diferite dar convergente, coincidenţa nici măcar nefiind cunoscută ca termen în Planul lui Dumnezeu, din care de altfel fac parte şi astrele.

Ar trebui să se înţeleagă deja că Regina Maria nu a fost un muritor obişnuit ci un “Emisar al Luminii” (expresie concretă nu metaforic-literară).

Crucea de pe Caraiman nu este numai Crucea Eroilor din Primul Război Mondial ci este simbolul care protejează întreg poporul român. Buştenenii mai evoluaţi spiritual şi alţi vieţuitori prin trecere se închină la Crucea de pe Caraiman când încep o acţiune sau sunt la ananghie.

Sunt destule semne, care au fost deja arătate, ce conduc la sacralitatea acestui monument, situaţie care n-a fost înţeleasă până acum. Câmpul ei energetic este foarte mare. Ea atrage energie din Cosmos şi o răspândeşte circular. În momentele critice, când totul părea pierdut pentru poporul nostru ea a acţionat ca protector, în special de influenţe nocive venite din spaţiul intergalactic. Simbolistica clasică a crucii ca de exemplu unirea forţelor contrare, asigurarea funcţiei de legătură între cele patru puncte cardinale şi între sus şi jos este pe deplin activată în Crucea de pe Caraiman ce prin definiţie este reprezentată prin cifra 4 care este simbol al pământului cu cele patru direcţii ale sale.

Dacă din punct de vedere astrologic s-au arătat conotaţiile zilei de 14.IX.1928, din punct de vedere numerologic data este reprezentată de cifra şapte care simbolizează o perfecţiune, o totalitate care provine din patru, care s-a arătat că reprezintă Crucea şi din 3 care este simbol al cerului de care se apropie la înălţimea la care este plasată şi ca aspiraţie.

Crucea de pe Caraiman alături de Templul lui Apollo, Grădiştea Muncelului, Coloana lui Brâncuşi de la Târgu Jiu, Columna lui Traian de la Roma şi alte localizări secundare formează o reţea sacră de protecţie a ţării, adică a “Grădinii Maicii Domnului”.

Dar acest lucru trebuie înţeles şi onorat de conducerea ţării. În ceea ce priveşte Crucea de pe Caraiman s-a arătat deja ce s-ar putea face, la care s-ar putea adăuga populizarea intensivă şi dirijată a acestui material. Până în prezent toate punctele sacre arătate inclusiv Coloana de la Roma [căreia Papa Sistux V (1585-1590) I-a schimbat statuia lui Traian din vârful ei cu cea a Sfântului Petru, iar cenuşa lui aflată într-o casetă de aur în soclul stâlpului a fost împrăştiată şi caseta evident furată] au fost chinuite şi chiar modificate arbitrar.

Dintre toate, Crucea de pe Caraiman a scăpat cel mai bine doar cu vandalizarea instalaţiei electrice. Coloana de la Târgu Jiu s-a încercat a fi doborâtă şi restaurarea recentă s-a dovedit o panama prelungită. Cât despre marele sanctuar de la Grădiştea Muncelului s-a arătat şi pe ecrane cum a fost şi este batjocorit, cum este delapidat şi cum a fost “restaurat”.

Ce destin au trebuit să suporte aceste repere care ne reprezintă şi cât timp încă incuria ne va mai împieduca să acordăm respectul care li se cuvine acestor simboluri, majoritatea în administraţia noastră.

Sper ca în final şi în ultimul moment, Crucea de pe Caraiman îşi va face datoria şi va salva situaţia acestui popor şi a acestei ţări.

Cu ocazia jubileului anului 2000 Papa Ioan Paul al II lea a lansat o campanie pe tot întinsul creştinătăţii, pentru răspândirea simbolului acelui an jubiliar şi anume Crucea căci ea reprezintă Învierea lui Iisus Hristos şi mântuirea noastră. Răspândirea, acţiune cu caracter ecumenic, trebuia să fie efectivă în teren şi nu discursivă. Mai mult, toate crucile (metalice) trebuie să fie identice şi să aibă înălţimea de exact 7,38. care reprezintă a zecea parte din înălţimea dealului Golgotei, o stâncă de gresie albă pe creştetul căreuia a fost înfiptă Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Gaura adâncă în piatră se mai păstrează şi astăzi sub Sfânta Masă din altarul ortodox care formează un mic paraclis în care stă de veghe în permanenţă un călugăr şi care se numeşte “Paraclisul Sfânta Golgota”. Acest loc împreună cu mormântul Domnului constituie cele mai sfinte locuri de pe pământ.

În plus crucile trebuie să fie vopsite în alb până la braţele orizontale şi de acolo în sus inclusiv braţele, în albastru şi să fie iluminate electric. Crucea trebuie să fie orientată spre est, ceea ce se întâmplă şi cu cea de pe Caraiman pentru care însă nu se cunoaşte a fi existat o măsurătoare de mare precizie în acest sens.

Rigurozitatea absolută în alegerea înălţimii de 1/10 din cea a dealului Golgota nu este o preţiozitate sau o găselniţă de impresionat populaţa ci reprezintă una din condiţiile obligatorii de transmitere a puterii Crucii originale pe care după cum s-a arătat, a fost găsită de împărăteasa Elena. [şi în cazul Crucii Caraiman rolul divin l-a avut o regină].

Crucile realizate în toată creştinătatea de francezul Gérard Chaigneau în aceste condiţii şi-au manifestat deja puterea de vindecare.

Distinsul om de cultură Sorin Preda a reuşit să afle deja câteva cazuri de vindecare miraculoasă petrecute în Costa Rica, Spania (Alicante şi Andaluzia), Guadelupa, pe care le-a publicat în revista “Formula As”.

Vocaţia lui Gérard Chaigneau de a se ocupa de această problemă I-a venit printr-o revelaţie după cum şi Reginei Maria inspiraţia I-a venit în vis. Până în prezent el a ridicat peste 4000 de cruci în toate continentele, dar cele mai multe într-o singură ţară, în România, circa 40 în diferite localităţi. A 2001 a cruce Jubileu a fost ridicată la Corbeanca în aşa zisul Paradis Verde. Sfiinţirea ei s-a făcut printr-un sobor de preoţi ortodoxi şi catolici, în limbile română şi franceză, exemplificând ecumenismul gândit de Papa Ioan Paul al II lea atunci când a lansat acţiunea. Crucea este aşezată pe un soclu de beton de 2,0 m. înălţime, ceea ce îi asigură o bună vizibilitate şi ziua, noaptea fiind aprinsă.

S-ar putea pune întrebarea: “de ce în România s-au făcut cele mai multe Cruci Jubiliare?”

Răspunsul nu poate fi dat decât de cel care a iniţiat acţiunea. Venind în Bucureşti în anul 1999 adică în pragul Anului Jubiliar, Papa Ioan Paul al II lea a spus printre altele: “România este Grădina Maicii Domnului”. Mai târziu la 1 martie 2003 în capela sa particulară de la Roma cu ocazia unei Liturghii concelebrate, Papa a mai spus: “poporul român să-şi aducă aminte că nu are doar de primit ceva, ci are şi de oferit un preţios patrimoniu milenar de valori creştine”.

Acest îndemn, poporul român l-a şi făcut cu 72 ani înainte, la îndemnul Reginei Maria, ridicând Crucea de pe Caraiman, singura de amploarea ei din Europa la vremea respectivă.

În anii noştri Crucea a activat efectiv păzind timp de 10 ani pe călugărul Gherontie Puiu care în acest interval a stat ascuns într-o mică peşteră situată între Claia Mică şi Claia Mare, două văi abrupte chiar sub Vf. Caraiman.

Crucea a fost un simbol de susţinere a supravieţuirii acestuia până când cu ajutorul Maicii Domnului, care I-a şi apărut de mai multe ori, el a realizat Mr. Caraiman care fiinţează şi se dezvolta în poiana Palanca, din care crucea se vede direct, dominator şi dătător de speranţe.

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Sinaia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Investitorii încep să fie mai interesaţi de Sinaia …

Sinaia „for sale“: tot mai multe pensiuni şi hoteluri sunt la vânzare. „Investitorii încep…