Memoria zidurilor – Toma T. Socolescu si Sinaia

Marele arhitect nu putea sa reziste nici el tentatiei generale pe care o reprezenta “Perla Bucegilor”, cu frumusetile ei naturale, cu edificiile ei monumentale sau pitoresti, curtea regala si activitatea politica din timpul verii, dar si cu viata mondena din sezonul estival. Chiar si familia sa ii incuraja aceasta apropiere, dorind sa fie alaturi de “elita” ploiesteana.
In plus, Sinaia l-a atras si ca profesionist, simtea dorinta de a contribui la atat de valorosul patrimoniu arhitectonic al orasului din Valea superioara a Prahovei. Astepta, deci, cu nerabdare sa se iveasca o ocazie si iata ca s-au ivit mai multe.
In lista de lucrari de arhitectura “executate” pe care ne-o ofera la inceputul volumului de “Amintiri”, apar si patru edificii sinaiene: renovarea primariei orasului si a trei vile: N. Iorga, Fl. Socolescu si N. Scorteanu.

Sa incepem prezentarea noastra cu edificiul public, cunoscut de toti localnicii si vizitatorii.

Primaria din Sinaia fusese construita prin anii 80 ai secolului al XIX-lea, dupa ce localitatea, despartindu-se de Busteni, Azuga si Predeal, devenise o comuna. Ea se gasea pe locul unde se afla si acum, dar dimensiunile erau mai reduse, iar aspectul original (pe care nu-l stim), probabil mai putin impozant. In fata edificiului, intinderea pavata cu piatra cubica constituia o piata, cu tonete si gherete unde se vindeau de toate localnicilor si turistilor.

La inceputul perioadei interbelice, Sinaia cunoaste un nou avant si ca resedinta de vara a curtii regale, si ca statiune turistica si balneara, dar si – datorita lui Emil Costinescu – ca un centru industrial si de afaceri. Populatia crestea, ca si numarul “cetatenilor de vacanta” si se construiau nenumarate vile, hoteluri, magazine, care ofereau termeni de comparatie zdrobitori “palatului comunal”.

In aceste conditii, municipalitatea sinaiana s-a adresat lui Toma T. Socolescu care a acceptat bucuros comanda si provocarea. El nu s-a ocupat numai de edificiul propriu-zis, ci s-a manifestat ca un urbanist, cautand sa dea o noua infatisare intregii zone.

A pastrat planul vechiului edificiu cu un corp central si doua aripi scurte de o parte si de alta. Corpul central era bine marcat si in fatada – unde avansa cu mai bine de un metru si jumatate – dar si in acoperis unde se inalta un fel de foisor in trunchi de piramida. Cele doua aripi impreuna aveau latimea corpului central si aveau acoperisurile mai putin inalte.
Cum a intervenit T.T. Socolescu in arhitectura edificiului ? In primul rand prin adaugarea altor doua aripi, in continuarea celor existente. Ele aveau o lungime dubla decat celelalte doua, dar erau mai retrase decat ele cu mai bine de un metru si mai scunde. Fatada era deci perfect simetrica, dar deloc monotona mergand in degrade ca si acoperisul.
Desigur ca exterioarele, fatadele au fost creatia lui Socolescu si-i poarta amprenta, chiar daca, din dorinta de a nu rupe complet cu vechiul aspect, el si-a temperat verva ornamentala.
A creat o cornisa puternica din mai multe benzi subtiri, care nu marcheaza insa, cele doua niveluri ci trece cam pe la doua treimi din inaltimea parterului. Ea se inalta si se arcuieste deasupra tuturor usilor si ferestrelor de la parter, sub ea avand bosajul gri, iar sus fatada alba pana sub acoperis. La parter, usile si ferestrele se gasesc si ele rotunjite in partea superioara, sub arcadele pe care le-am amintit. Deasupra cornisei inceteaza culoarea gri a bosajului, fatada fiind alb-crem.

Registrul superior al cladirii era si mai simplu, cu exceptia partii centrale ferestrele erau dreptunghiulare cu opt ochiuri de geam, in profiluri discrete fara arcade deasupra.

Corpul central avea fatada ceva mai impodobita. La parter, intrarea principala era formata dintr-o usa larga, flancata de doua ferestre aproape la fel de largi. Deasupra se gasea un balcon, cu balustrada de fier forjat, lung aproape cat latimea corpului. In balcon raspund trei mari usi-ferestre flancate de patru pilastri canelati si angajati pe capitelurile carora se sprijina trei arcade lobate, iar pe sub pazie, dupa obiceiul lui Socolescu, trece o banda cu fine ornamente in stuc. In sfarsit, acoperisul din solzi de tigla este intrerupt pe toate cele patru laturi ale sale, cam la o treime din inaltimea lui, de o piesa de zidarie alba, cu minuscule turnulete de colturi si rotunjindu-se frumos in fatada pentru a gazdui “orologiul” primariei.