Cu incepere din acest an scolar, trei scoli prahovene poarta numele unor personalitati care s-au remarcat prin modul in care s-au implicat in dezvoltarea invatamantului finantand infiintarea unor scoli sau chiar gazduind clase de elevi in propriile locuinte, pe timp de razboi.
Scoala nr. 2 din Urlati, fosta “Scoala Primara de fete”, se numeste acum “Canuta Ionescu” – acesta fiind numele unui primar al localitatii de la inceputul secolului trecut. Infiintata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, institutia a functionat multa vreme in cladiri inchiriate. Sediul actual al unitatii a fost construit in perioada 1906 – 1909, investitia fiind finantata de primarul Ionescu. In 1912, institutia a primit numele “Scoala Primara de Fete Canuta Ionescu”, iar in 1918, primarul a donat-o “Casei Scoalelor” impreuna cu suma de 20.000 de lei, cu conditia ca aceasta sa poarte numele sau. In timpul razboiului, cursurile au avut loc intr-un alt local oferit de Canuta Ionescu, deoarece in cladire a functionat Spitalul de convalescenti, iar ulterior – un spital de boli contagioase. Bolnavii au fost ingrijiti aici doar temporar. Dupa o perioada de timp, activitatea didactica s-a reluat in spatiul respectiv. In 1948, numele institutiei s-a schimbat in “Scoala Primara de Fete Urlati”, apoi aceasta a avut si alte titulaturi, in timp ce placa de marmura cu numele edilului zacea ingropata sub tencuiala. Abia in anul 2002, ea a fost readusa la lumina, in timpul lucrarilor de reabilitare, iar din acest an si-a reluat locul pe frontispiciu – asa cum era firesc – scoala primind numele primarului fara de care, poate, nu ar mai fi existat aceasta institutie.
Si scoala cu clasele I-VIII din Predeal Sarari are, de la 1 septembrie, un nou nume: cel al fostului director al scolii primare din comuna, din anii ’50 – invatatorul Mihail Manastireanu. Deoarece cursurile se derulau in spatii improvizate si in conditii improprii, in acea vreme, el a gazduit elevii si profesorii in propria locuinta, o perioada de timp. Dascalul s-a luptat sa atraga la scoala cat mai multi copii ( procentul celor care frecventau scoala era de aproximativ 30 %) si a initiat chiar cursuri de alfabetizare pentru batrani. Mihail Manastireanu s-a implicat in construirea unui sediu pentru unitatea de invatamant, donand sume de bani si convingand autoritatile locale sa-i sprijine proiectul. Locuitorii s-au alaturat si ei initiativei, prin donatii si munca voluntara. Scoala a fost inaugurata in 1952, iar in anul 1953 s-a transformat in institutie cu clasele I-VII, unde Mihail Manastireanu a ocupat functia de director pana la pensionare. Acesta a detinut o perioada de timp si postul de director al caminului cultural.
La Baicoi, Scoala nr. 2 poarta, de la 1 septembrie a.c., numele Dumitru Ghenoiu – in semn de omagiu pentru fostul director care a avut o contributie esentiala la dezvoltarea invatamantului in oras. Aceasta este prima scoala ce a functionat in Baicoi, fiind construita in 1870. In 1952 a fost ridicat un nou sediu, corpul vechi fiind folosit pentru clasele primare, iar director a devenit invatatorul Dumitru Ghenoiu, care a ocupat aceasta functie pana in 1972. Acesta s-a remarcat nu numai prin profesionalism (a primit titlul de “Invatator emerit”), ci si prin faptul ca a reusit sa obtina fonduri pentru modernizarea bazei materiale a scolii. Gratie noilor dotari si a profesorilor bine pregatiti, aceasta a devenit o institutie de elita. Dumitru Ghenoiu a ramas in istoria localitatii si pentru demersurile incununate de succes pentru infiintarea Liceului din Baicoi, cat si prin activitatea sa ca director al caminului cultural.
Ana MAXIM
