Home Breaking News Stiri interne 21 noiembrie: “Intrarea Maicii Domnului in Biserica”

21 noiembrie: “Intrarea Maicii Domnului in Biserica”

66 min read
0
0
218

Intrarea Maicii Domnului este cinstita in fiecare an, pe 21 noiembrie. Este sarbatoarea in amintirea zilei in care, Sfintii Ioachim si Ana au adus-o pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest loc, in Sfanta Sfintelor, unde va ramane pana la varsta de 15 ani. Desi sunt persoane care sustin ca lucrul acesta era cu neputinta, totusi Biserica, in cantarile ei afirma: “Ceea ce s-a hranit in Sfanta Sfintelor, celei imbracate cu credinta si cu intelepciune si cu neintinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri inchinaciune”. Informatii despre acest eveniment din viata Maicii Domnului avem in “Evanghelia dupa Iacov” sau “Protoevanghelia”, o scriere apocrifa din secolul al II-lea. Precizam ca dintre sarbatorile inchinate Maicii Domnului, numai “Bunavestire” are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfanta Scriptura (Luca I, 26-38). Despre celelalte sarbatori, evangheliile canonice nu ne dau marturii, informatiile provenind din Sfanta Traditie si din evangheliile necanonice (apocrife).

Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare a luat nastere in secolul VI. “La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria “cea noua”. Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu”.

In Apus, sarbatoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.

Pentru ca bucuria sarbatorii sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 21 noiembrie sa fie dezlegare la peste.

Incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei, se canta Catavasiile: “Hristos Se naste, slaviti-L!…” Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nasca tainic in noi.

Nu este de ajuns sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la varsta de 15 ani. Important este sa patrundem in intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca din ea. Deci, Hristos Se va naste, va muri si va invia tainic cu tot omul care vietuieste in Biserica.

In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea, tinute in lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea inflorea pana deNasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.

Adrian Cocosila

SURSA: http://www.crestinortodox.ro

Cuvant de invatatura la sarbatoarea Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

“Astazi in Biserica minunat Fecioara se aduce si pe Hristos Domnul mai inainte il vesteste”.

Prea cuviosi parinti, iubiti credinciosi si credincioase,

Cu aceste cuvinte praznuim noi, astazi, prin cantarea troparului, pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, cea care s-a invrednicit sa rasara din neamul omenesc si sa se pregateasca pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput, pe Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul sufletelor noastre.

Ati observat dumneavoastra ca la fiecare praznic imparatesc, din cele patru indeosebi, pe care le cunoasteti, la Sfanta Liturghie se citeste acelasi fragment, din Evanghelia dupa Luca, vizita pe care Mantuitorul Hristos a facut-o lui Lazar si celor doua surori, Marta si Maria, prilej cu care Mantuitorul Iisus Hristos a aratat pe ce anume trebuie sa punem noi accent in viata noastra, si anume, pe partea de rugaciune, pe partea duhovniceasca, contemplativa, pe inchinarea adusa lui Dumnezeu, pe rugaciune si apoi pe celelalte materiale care sunt necesare pentru viata noastra pamanteasca. Si incheie Evanghelia cu acel cuvant pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a rostit si prin care a adeverit, a confirmat cinstirea ce trebuie sa i se aduca Maicii Domnului, cand acea femeie din popor ridicandu-si glasul a spus: “Fericit este pantecele care te-a purtat si sanii la care ai supt” si Mantuitorul spune: “Asa este. Dar mai fericit este cel care asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implineste pe el.”

Iata iubiti credinciosi, Biserica noastra ortodoxa de pretutindeni praznuieste astazi, 21 noiembrie, pe Sfanta Fecioara Maria, praznic numit “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Numim biserica, pentru ca templul de altadata, Templul de la Ierusalim, este inteles in conotatie crestina cu acela de Biserica si de aceea spunem noi “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Pentru a intelege semnificatia acestui praznic este bine sa ne intoarcem cu mintea la vremurile de atunci cand, in Nazaretul din Galileea, o familie deosebita formata din batranii Ioachim si Ana isi petrecea viata in rugaciune, in curatenie si-n ascultare fata de Dumnezeu. Dumnezeu ii binecuvantase cu multe roade si aveau motive sa fie linistiti, sa duca o viata cuminte si linistita. Dar aceasta viata linistita a lor totusi era umbrita de o tristete. Care era aceea? Nu dobandisera pana la batranetile lor adanci un prunc. Si potrivit legii iudaice cel care nu era binecuvantat de Dumnezeu cu un prunc era considerat blestemat inaintea lui Dumnezeu si totodata era considerata o familie de ocara in mijlocul comunitatii.

De aceea batranii Ioachim si Ana, dreptii Ioachim si Ana, cum ii numim noi de fiecare data, se duceau si se rugau cu staruinta lui Dumnezeu ca sa spele aceasta rusine de la fata lor. Si Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea. Si iata, in pofida legilor biologice, Dumnezeu a facut aceasta minune si le-a daruit o prunca, careia i-au pus numele de Miriam sau Maria, ceea ce se talcuieste in romaneste cu cuvantul “Doamna” sau “Stapana” sau “Cea plina de dar”. Ei bine, aceasta prunca a fost dobandita de parintii Ioachim si Ana ca un rod al rugaciunilor staruitoare si a promisiunilor, a fagaduintelor pe care ei le-au facut lui Dumnezeu, ca daca vor dobandi un prunc la batranetile lor, il vor inchina lui Dumnezeu, il vor inchina la Templu. Si asa se face, iubiti credinciosi, ca Maica Domnului dupa ce a fost nascuta si a crescut trei ani in sanul acestei familii sfinte, Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta facuta lui Dumnezeu si s-au dus la Templul din Ierusalim si au inchinat-o pe prunca Maria lui Dumnezeu, oferind-o in bratele arhiereului din vremea aceea, Zaharia, care avea sa devina si el tatal Sfantului Ioan Botezatorul, in aceleasi circumstante dobandit, tot la adanci batraneti, de catre Zaharia si de catre Elisabeta. Ei bine, aici la Templul din Ierusalim, prunca Maria avea sa petreaca doisprezece ani acolo, asa cum ne marturiseste un istoric contemporan Iosif Flavius in lucrarea sa “Antichitati iudaice”. Ni se descrie acolo cum se desfasura viata la Templu.

Templul din Ierusalim era inconjurat de anumite cladiri cu trei etaje in care erau gazduiti toti slujitorii de la Templu: arhiereii, preotii, levitii, vaduvele care-si inchinau viata lui Dumnezeu si acele fecioare inchinate de anumite familii lui Dumnezeu intre care avea sa straluceasca Fecioara Maria, pururea Fecioara Maria. Aici a gasit-o ingerul Gavriil cand avea sa-i aduca vestea cea buna a nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, adica a intruparii pe pamant a fiului lui Dumnezeu. In acest Templu, iubiti credinciosi, unde Maica Domnului si-a petrecut viata in rugaciune, in ascultare, in smerenie, in viata curata si in asceza, in post, aici ea s-a pregatit sa devina “vas ales” pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput. Sfantul Grigorie Palama spune ca pururea Fecioara Maria a trait la Templul din Ierusalim ca in Rai. Ea acolo s-a umplut de harul Duhului Sfant, a ajuns la indumnezeire caci numai asa putea sa primeasca in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. De altfel in chip inspirat si cu descoperire de sus arhiereul Zaharia cand a primit-o in brate a dus-o in Sfanta Sfintelor, nu in mod intamplator (in Sfanta Sfintelor nu intra decat arhiereul o singura data pe an dupa ce aducea jertfe de ispasire pentru popor, asa era Legea Vechiului Testament).

Arhiereul Zaharia si-a dat seama ca in bratele lui sta cu totul cineva special si de aceea, in mod inspirat, a dus-o in Sfanta Sfintelor si a inchinat-o lui Dumnezeu, prin aceasta sugerand cine avea sa fie acea prunca Maria, ca ea avea sa devina Maica lui Dumnezeu si Maica intregului neam omenesc. De aceea scopul pentru care Maica Domnului a fost prezentata la Templu a fost acela de a se pregati duhovniceste, de a se indumnezei prin pogorarea Harului Duhului Sfant asupra ei astfel incat sa poata spune, la vremea cuvenita: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau”. Pentru ca prin acest devotament al ei, prin aceasta viata curata, de asceza, de rugaciune, de ascultare, in Templul unde si-a petrecut viata, mintea ei s-a luminat ca sa poata primi acea chemare de sus transmisa de Dumnezeu prin ingerul Gavriil cand i-a vestit ca va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuil care se talcuieste: “Cu noi este Dumnezeu”. Iata ca ea, prin aceasta pregatire speciala, in cei doisprezece ani cat a trait la Templul din Ierusalim s-a dovedit a fi capabila sa primeasca aceasta porunca, sa raspunda prezent, prin acel “sa fie”, sa primeasca in pantecele ei pe Fiul lui Dumnezeu care avea sa se intrupeze in persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Asadar aceasta este originea praznicului de astazi, a “Intrarii in Biserica a Maicii Domnului”, in chip vazut intrarea in biserica, in Sfanta Sfintelor, a Maicii lui Dumnezeu, a pururea Fecioarei Maria, a celei fara de prihana si in chip nevazut, oarecum ca o prevestire, ca o pregustare a intrarii Maicii Domnului in Biserica Triumfatoare, lucru care avea sa se petreaca prin adormirea ei in Domnul, caci, spre deosebire de toti ceilalti, la acest praznic al Adormirii Maicii Domnului nu cantam ca ea a murit ci: “Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit”, caci Dumnezeu Mantuitorul Hristos a luat-o la Ceruri cu trup cu tot, a inviat-o inainte de vreme pe Maica Domnului ca sa sada de-a dreapta Lui, asa cum foarte inspirat spunea proorocul: “Statut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata”. “Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau”, spunea psalmistul, iata, cu multe sute de ani in urma, aratand oarecum cine avea sa fie aceasta prunca Miriam, Maica Domnului, ca avea sa fie Imparateasa tuturor, Imparateasa si Doamna.

De altfel, citind Paraclisul sau Acatistul Maicii Domnului ca de altfel toate cantarile de Vecernie si Utrenie, de la Praznicele inchinate Maicii Domnului, veti vedea acolo cate epitete, cate cuvinte frumoase i-au fost adresate Maicii Domnului care a fost asemanata cu “Scara lui Iacob” pe care se urcau si coborau ingerii lui Dumnezeu, puntea care face trecerea omului de la pamant la cer, “nastrapa de aur”, “cadelnita aurita”, “cea mai infrumusetata decat toate Puterile cele de sus”, “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii” si multe, multe alte epitete prin care noi o cantam, o preamarim pe Maica Domnului. De ce facem aceasta iubiti credinciosi? Pentru ca ea s-a invrednicit in numele intregului neam omenesc dintotdeauna sa primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mantuitorul Hristos in pantecele ei, ca prin El noi sa ne izbavim din imparatia intunericului si a pacatului. Pentru toate acestea se cuvine sa o laudam in permanenta pe Maica Domnului si sa ne adresam ei prin rugaciune cu incredintarea, cu certitudinea ca ea ne asculta, ca ne crede atunci cand, neputinciosi fiind, cadem adeseori. Sa avem nadejde ca ea este intotdeauna pururea mijlocitoare si acolo la Tronul ceresc se afla intotdeauna de-a dreapta lui Dumnezeu, de-a dreapta Mantuitorului Iisus Hristos, intervenind la Fiul ei pentru noi, ca sa ne daruiasca sanatate, sa ne ocroteasca, sa ne daruiasca pace si izbavirea sufletelor noastre. De aceea, pe de alta parte, praznicul de astazi mai poate semnifica si intrarea in biserica noastra de acasa a Maicii Domnului.

Cum intra Maica Domnului in casele noastre? Prin sfintele icoane, iubiti credinciosi. De aceea cred ca nu este familie de crestini, de crestini autentici, care sa nu aiba in casele lor icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea care ne ocroteste, cea care este pururea fiitoare si solitoare pentru noi. Si-n acest spirit de cinstire a Maicii Domnului, prin cinstirea sfintelor icoane si a sfintelor moaste, de asemenea, ale sfintilor, se cuvine sa-i educam pe copiii nostri. Caci, iata, suntem martorii unei persecutii oarecum dezlantuite ca oarecand in secolul al VII-lea impotriva icoanelor. Ati auzit la televiziune, la radio, in presa ati citit si ne crucim si nu putem intelege cum este posibil, cum este posibil din acest popor dreptcredincios, cum ne place sa spunem, fiii Sfantului Apostol Andrei cel Intai chemat la apostolie, cum este posibil sa rasara astfel de oameni care sa se manifeste cu atata inversunare si ura impotriva Bisericii si a Sfintelor icoane? Si stiti la cine ma refer, la acei tineri diletanti si atei care au declarat razboi vazut Bisericii si care urmaresc indepartarea simbolurilor crestine, indeosebi a Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane, din scoli. Iubiti credinciosi, ne punem intrebarea ce s-a intamplat, unde s-a intamplat acea fisura in drumul, in urcusul acestui neam ca sa apara astfel de oameni care nu se multumesc numai cu faptul ca ei nu cred ci vor sa ii determine si pe altii sa se indeparteze de credinta. Si ajung, ca in numele libertatii de exprimare si a drepturilor omului, ca asa a aparut acum o “alta Biblie” – “Declaratia drepturilor omului”, in numele acestor drepturi sa lezeze, sa jigneasca pe atatia si atatia crestini.

Noi cunoastem acum, nu numai din experienta noastra dar si din sondajele pe care le fac oamenii, ca poporul acesta este un popor prin excelenta crestin si-n majoritate ortodox. Ei bine, nu este firesc sa-i crestem pe copiii nostri in spiritul dragostei crestine, al valorilor crestine? Daca acasa parintii le-au dat o educatie frumoasa, in spirit crestin, nu este firesc ca aceasta educatie sa continue si in scoala? Cum oare vor evolua, cum oare vor creste copiii care sunt viitorul neamului, viitorul Bisericii de maine? Cum vor creste daca nu vor fi initiati in tainele invataturii de credinta care reprezinta identitatea noastra? Si totusi iata ca apar astfel de oameni si se lupta si ameninta. Nadajduim insa ca Dumnezeu ii va lumina pe cei care sunt indrituiti sa analizeze si sa ia masuri sa nu se intample un rau ca acesta. Iar pe ei de asemenea sa-i miluiasca Dumnezeu si sa-i ajute sa ajunga si ei la cunostinta adevarului. Dar credinta noastra, iubiti credinciosi, cum va spuneam si alta data, este caracterizata prin libertate. Biserica niciodata nu a silit pe cineva sa faca ceva impotriva voii lui. Ca de aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune si libertate si inca inainte de intruparea Fiului lui Dumnezeu care presupune o smerenie. Dumnezeu Tatal, toate persoanele Sfintei Treimi s-au smerit. Cand? Atunci cand l-a creat pe om si pe ingeri inainte, cu libertate. Dumnezeu atunci s-a smerit, ingaduind sa nu aiba stapanire asupra ingerilor si a oamenilor in virtutea respectarii voii sale libere. Iata ca Dumnezeu nu ne sileste sa facem ceva sau altceva. Dar ne invata cum este bine sa traim si ne indeamna sa apucam calea cea buna ca sa ne unim cu El in lumina, sa fim fericiti, sa devenim casnici si prieteni ai lui Dumnezeu. Si totodata ne arata ca, daca apucam pe alta cale, avem de intampinat multe greutati si bineinteles soarta noastra va fi cumplita.

Iubiti credinciosi, praznicul de astazi trebuie sa reprezinte pentru noi toti un popas duhovnicesc, un prilej de meditatie asupra a ceea ce se intampla in zilele noastre, sa constientizam o data mai mult ca trebuie sa credem cu tarie in Dumnezeu si sa-i cinstim asa cum se cuvine pe Maica Domnului, pe Sfintii in care El s-a preamarit, asa cum spunem: “Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri”. Si sa ne straduim ca oricate greutati am intampina in cale, sa nu abdicam de la misiunea noastra, sa nu ne pierdem identitatea noastra de crestini, de fii ai lui Dumnezeu. Ca de aceea am fost unsi la botez cu Sfantul si Marele Mir si am fost pecetluiti cu numele lui Hristos. Si valorile autentice, valorile cele adevarate ale vietii noastre care izvorasc din Evanghelia Mantuitorului Hristos sa le transmitem cu responsabilitate copiilor nostri, sa-i crestem in acest spirit al dragostei fata de Dumnezeu si fata de Biserica pentru ca numai astfel putem sa fim siguri de faptul ca ei vor fi fericiti, vor avea parte de pace sufleteasca, de liniste, de fratietate, de intelegere cu cei din jur si mai ales de ocrotire din partea lui Dumnezeu, prin Sfintii Sai.

Dumnezeu sa ne ajute tuturor, prin rugaciunile Maicii Domnului care astazi a intrat in Templu, in Biserica, sa ne ajute tuturor sa ramanem statornici in credinta parintilor si stramosilor nostri si sa ne daruiasca putere de a fi mai iubitori unii fata de altii. Amin.

P.S. Ciprian Campineanul

 Sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica anticipeaza Nasterea Mantuitorului

Ziua intrarii in Biserica a Fecioarei Maria, numita Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde in Calendarul popular cu celebrarea unei naprasnice divinitati a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Local, inBucovina, se credea ca in aceasta zi s-ar fi nascut Domnul Hristos. Sarbatoarea de Ovidenie impreuna cu Filipii de Toamna,Noaptea Strigoilor, Santandrei si Sannicoara (Mos Nicolae) formeaza, in perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, un scenariu ritual de innoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. In noaptea de Ovidenie, cand se credea ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari incolacite o strachina cu apa de leac. Tot atunci se faceau farmece si descantece, se afla ursita, se efectuau observatii si previziuni meteorologice. Pentru copiii morti nebotezati si pentru oamenii inecati si morti fara lumanare li se faceau in aceasta zi praznice si li se imparteau pomeni. Intrucat se credea ca in noaptea de Ovidenie strigoii circulau fara opreliste, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile usilor, vatra si cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protectia vitelor impotriva animalelor salbatice se interzicea orice activitate legata de prelucrarea lanii si pieilor de animale. De la Ovidenie pana la Sangiorz, femeilor le era interzis sa mai spele rufele la rau.

Ion Ghinoiu

Slava la Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Slava la Intrarea Maicii Domnului in Biserica pe video.crestinortodox.ro

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Predica la Intrarea Maicii Domnului in Biserica
( 21 noiembrie )

In biserica slavei Tale stand, in cer a sta ni se pare, Nascatoare de Dumnezeu,
ceea ce esti usa cereasca, deschide noua usa milei tale (Slujba Utreniei)

Intrarea Maicii Domnului in Biserica – Troparul

Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cintam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului.

Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfint aduna pe scurt ori viata acelui sfint, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: “Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu”. Intrarea Maicii Domnuluiin Biserica a fost primul semn din rinduiala bunavointei lui Dumnezeu de a mintui neamul omenesc. Dar sa vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a aratat pe pamint aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mintui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.

Iata in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria. “Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii”.

Deci, aducindu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cind Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarit sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gindind acestea, au adunat in Nazaret – orasul in care traiau – rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfintul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfinta Ana era din neamul lui Aaron.

Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o virsta cu dinsa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfinta pina la Ierusalim cu faclii aprinse in miini, cu cintari si cu psalmi. Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergind trei zile in sir. Si era o minune mare si prealaudata acea dumnezeiasca adunare alcatuita din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cintau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfinta Sfintelor, zicind asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul – adica Dumnezeu – frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfinta Sfintelor.

Si mergind ele pe drum, toata lumea se minuna si se intreba: “Unde merge aceasta adunare?” Ca era o adunare de oameni cinstiti, impreuna cu dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si atit de stralucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar in mijloc stralucea ca o luna Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prunca cea de trei ani, care mergea in Sfinta Sfintelor. Si sa nu credeti ca mergeau numai ele, caci in chip nevazut mergeau si ingerii lui Dumnezeu, care, la fel, cintau si petreceau pe Preasfinta Fecioara Maria. Caci si chivotul Legii Vechi, cum zice Sfinta Scriptura, l-au dus cu psalmi si cu cintari frumoase, iar inaintea chivotului Legii mergea, cintind si dantuind, imparatul David (II Regi, 6, 5-17). Caci el era si prooroc si vedea ca acest chivot, care poarta in sine mana, este preinchipuirea Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, care va purta in sine mana cea dumnezeiasca, pe purtatorul de mana, pe Iisus Hristos.

Dar daca inaintea chivotului, care era inchipuirea Maicii Domnului, dantuia David si era insotit de tot Israelul, apoi inaintea acestui chivot viu si insufletit, care era dumnezeiasca prunca Maria, nu mergea imparatul cel de pe pamint, nu mergeau oamenii din tot Israelul, ci nevazut mergeau milioane de ingeri si mergea Insusi Imparatul cerului si al pamintului, Iisus Hristos. La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in templu, ingerii laudau si cintau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita. Se aducea in Sfinta Sfintelor aceasta biserica dumnezeiasca purtata de Duhul lui Dumnezeu, dupa cum auziti ca se cinta in Biserica, la condacul praznicului: “Preacurata biserica a Mintuitorului, camara cea de mult pret si Fecioara, sfintita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astazi se aduce in casa Domnului… Acesta este cortul cel ceresc”. Asa o aduceau ingerii si o laudau, caci nu era o copila de rind, ci era biserica insufletita a Duhului Sfint, caci cu dinsa calatorea harul Duhului Sfint, fiind umbrita si plina de puterea Lui.

Cind au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Biserica cea zidita de Solomon si restaurata de Zorobabel, dupa ce a fost pustiita pe timpul robiei babiloniene, era o biserica foarte frumoasa, caci se minuna oarecind Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, dupa numarul celor 15 psalmi, pe care preotii si levitii ii cintau cind intrau la slujba. La fiecare treapta ce urca in biserica se cinta cite un psalm din psalmii treptelor, dupa cum ii vedem pina astazi in Psaltire. Cind a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana voiau sa o duca de mina, ca pe o copila ce nu poate pasi pe trepte. Dar, fiind intarita de harul Duhului Sfint, ea s-a desprins din miinile parintilor si de ceata fecioarelor care o conduceau cu faclii aprinse si cu cintari, si a inceput sa urce ca o porumbita nevinovata peste toate treptele, ca o pasare a raiului, si a ajuns la treapta de sus unde erau preotii imbracati in vesminte de aur impreuna cu proorocul Zaharia.

Urcindu-se Fecioara, s-au mirat preotii si tot poporul cum o copila de trei ani a putut sa urce treptele asa de usor ca si cum ar fi zburat. Apoi luind-o in brate marele prooroc Zaharia, care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfinta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfinta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor.

Si s-au adunat toti preotii si nu numai ei, ci si ingerii si cu totii s-au minunat, cum se poate sa intre o copila in Sfinta Sfintelor si cum a indraznit Zaharia sa aduca pe cineva in Sfinta Sfintelor unde preotii nu aveau voie sa intre si nici arhiereul nu putea sa intre decit o data pe an, dar si atunci nu fara jertfa de animale si stropind altarul si jertfelnicul cu singe pentru curatirea lui si a poporului.

Deci, acolo unde arhiereul nu indraznea sa intre decit o data pe an, acolo a dus-o pe Sfinta Fecioara, cum s-a cintat astazi la axionul praznicului, care zice ca “ingerii, vazind intrarea Preacuratei Fecioare Maria, foarte s-au spaimintat, cum o fecioara, o copila, a intrat in Sfinta Sfintelor…!” Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, stia cine este aceasta copila. Preotii Legii Vechi insa nu stiau ca aceasta copila va fi maica Arhiereului Celui Mare, care “va strabate cerurile”, cum zice Sfintul Apostol Pavel, si va impaca lumea cu Dumnezeu Tatal, si se va jertfi pe Sine, aducindu-Se jertfa o data pentru totdeauna, pentru mintuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).

Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfinta decit Sfinta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfinta Sfintelor, cea nefacuta de mina, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sfintul Apostol Pavel. De aceea au adus-o in Sfinta Sfintelor. Iar dupa ce s-a inchinat jertfelnicului celui de aur si la sicriul legii Domnului, au luat-o si au dus-o in casa fecioarelor si a locuit acolo impreuna cu ele 12 ani. Numai rugaciunea o facea in Sfinta Sfintelor.

Dar cum a trait Fecioara Maria la templu 12 ani? Templul lui Solomon, care fusese refacut de Zorobabel, avea in jurul lui 90 de camere, cum arata vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, in partea de jos, erau destinate vaduvelor care isi duceau vaduvia in curatenie, in post si rugaciune si erau pururea in templu. Asa era Ana, fiica lui Samuil din neamul lui Aser si alte multe vaduve care petreceau si se hraneau din venitul templului si slujeau la curatenie si la toate trebuintele lui. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere in care locuiau nazoreii, un fel de calugari ai Legii Vechi, care traiau necasatoriti, asemenea calugarilor de astazi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.

Toti credinciosii care voiau sa pastreze fetele lor curate pina la maritat, le aduceau la templul lui Solomon si le dadeau sub ingrijirea preotilor si arhiereilor, sa petreaca in rugaciuni si cintari, cosind vesminte si broderii si spalind si curatind templul. Intr-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioara Maria si a dat-o in mina fecioarelor celor mai in virsta. Fiind foarte luminata de Duhul Sfint aici a invatat Fecioara Maria toata Scriptura, precum si lucrul de mina, asa cum invata si Sfintul Ghermano. Si se mirau fecioarele celelalte de istetimea si de curatia mintii ei, caci a deprins indata toata dumnezeiasca Scriptura si tot lucrul miinilor, cel mai gingas si mai curat pentru folosul templului. Si era iubita de toti pentru intelepciunea ei.

Despre nevointa ei ingereasca in templu ne spun sfintii Teofilact, Ghermano, Teodorit si alti parinti bisericesti, ca Fecioara Maria priveghea de seara pina dimineata in Sfinta Sfintelor, cugetind adinc si rugindu-se lui Dumnezeu, in rapire si in extazul mintii. Acolo se ruga pentru mintuirea intregului neam omenesc. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treileapina la al noualea, cind se ducea la locasul fecioarelor si incepea lucrul miinilor. Insa, cum spun Sfintii Parinti, pururea era in rugaciune si cugetare la legea lui Dumnezeu ziua si noaptea. Seara la ora sase venea Arhanghelul Gavriil si-i aducea Fecioarei Maria hrana ingereasca din cer in Sfinta Sfintelor. Asa s-a hranit ea timp de 12 ani, nu cu hrana paminteasca, ci numai cu hrana cereasca adusa de Arhanghelul Gavriil.

Pe acest dumnezeiesc arhanghel, Zaharia proorocul de multe ori il vedea si se minuna foarte, cum un inger din cer vine s-o hraneasca pe aceasta copila, sa-i aduca o data pe zi impartasire ingereasca si cugeta intru sine: “Oare ce are sa fie aceasta Fecioara aleasa de Dumnezeu?” Isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit un popor intreg in pustie cu mana; isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit pe Ilie proorocul, dar a trimis corbii sa-i aduca de doua ori pe zi hrana. Isi aducea aminte Zaharia ca Dumnezeu a hranit pe Daniil in groapa cu lei, dar n-a venit nici un inger, ci a rapit ingerul pe Proorocul Avacum din Ierusalim cu piine si zeama, cum spune Scriptura, si l-au dus sa hraneasca pe Daniil in groapa leilor, cind acesta striga: “Adu-Ti aminte de mine, Dumnezeule, ca am flaminzit!” Dar de aceasta fecioara nu se dumirea, ca nu venea sa-i aduca piine paminteasca, nici carne ca lui Ilie, ci ii aducea hrana ingereasca.

Asa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria in Sfinta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de intelepciune. Era ca un serafim pentru ca ardea cu dragoste necontenita pentru Dumnezeu, ziditorul ei, care a zamislit-o in pintecele sterp al mamei sale. Inima ei era in cer, iar trupul ei curat era in Sfinta Sfintelor, ca un inger cuvintator si dumnezeiesc careia ii slujea cel mai mare peste arhangheli, Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neincetat in rugaciunea inimii si Il odihnea pe Dumnezeu in gindirea ei cu lacrimi si extaz. Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hranea si o pazea pentru ca era biserica a Dumnezeului celui viu si se pregatea sa fie salas al Mintuitorului lumii, pe Care nu-L incape cerul si pamintul.

Intrarea Maicii Domnului in Biserica – Evanghelia cu Marta si Maria

V-ati pus intrebarea pentru ce s-a citit astazi evanghelia cu Marta si Maria si pentru ce la toate praznicile Maicii Domnului nu se citeste altceva? Iata de ce dumnezeiestii Parinti care au alcatuit sinaxarul, fiind plini de Duhul lui Dumnezeu, au rinduit toateevangheliile si apostolii de peste an si toate cintarile bisericesti dupa lucrarea si insemnatatea fiecarui praznic, in asa fel, ca sa se dezvaluie prin toate taina acelui praznic, lucrarea acelui sfint, viata acelui mucenic sau cuvios. Prin evanghelia de astazi se arata ca Maica Domnului, Maria cea Preasfinta si Preacurata, si-a ales partea cea buna (Luca 10, 42).

Si care este partea cea buna in viata crestinului? Pe toata fapta buna trebuie s-o insotim cu rugaciunea, dupa cum ne invata si marele Apostol Pavel in epistola catre Tesaloniceni, unde zice: Neincetat va rugati! (I Tesaloniceni 5, 17). Dar si Mintuitorul zice in Sfinta Evanghelie: Luati aminte, privegheati si va rugati (Marcu 13, 33). Si Sfintul Apostol Petru zice: Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautind pe cine sa inghita (I Petru 5, 8) Si Sfintul prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvinta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea (Psalm 33, 1).

Iata pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta. Ca sa ne invete pe toti ca Maica Domnului si-a ales partea cea buna, partea Mariei, cum spune Mintuitorul catre Marta: Marto, Marto te ingrijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie: caci Maria (care statea la picioarele lui Hristos) partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea! (Luca 10, 41-42).

Fratilor, daca am alege partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Fecioara in Sfinta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si in gindire de Dumnezeu ca dinsa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii din cer; dar noi ne punem nadejdea mai mult in miinile si in priceperea noastra. Dar iata ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc (Ieremia 17, 5). In alt loc zice: Nebun este acela care saruta miinile sale si zice ca acestea m-au hranit pe mine. Te-au hranit miinile tale? Dar daca Dumnezeu iti dadea o boala, ai fi putut face ceva cu miinile si cu priceperea ta? La fel si psalmistul zice: Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani (Psalm 54, 25). Sa nadajduim mai intii in Dumnezeu si apoi sa lucram cu cinste, cu dragoste si cu dreptate, ca zice iarasi Scriptura: Cel ce nu vrea sa lucreze, acela sa nu manince (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru trebuie sa fie insotit de rugaciune, sa fie inceput si terminat cu rugaciune si cu gindul la Dumnezeu si atunci toate vor fi cu spor.

Iubiti credinciosi,
Astazi Fecioara Maria a fost adusa la Ierusalim, in biserica Domnului sa se roage, sa vorbeasca cu Dumnezeu si cu ingerii, sa se indumnezeiasca, sa se faca biserica vie a Duhului Sfint, sa se pregateasca pentru a naste pe pamint pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii.

Maica Domnului s-a nascut prin rugaciune, a petrecut 12 ani la templu numai in post, in rugaciune si in neintinata feciorie. Ea si acum se roaga neincetat in bisericile noastre, impreuna cu toti sfintii, pentru noi, pentru mamele si copiii nostri, pentru toti cei ce cred in Dumnezeu si iubesc poruncile Lui. Maica Domnului sta in genunchi inaintea Preasfintei Treimi si se roaga impreuna cu ingerii si cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea pacatelor si mintuirea tuturor oamenilor.

Sa ne rugam si noi, fratilor, lui Dumnezeu impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii. Sa venim cit mai regulat la Sfinta Biserica, mai ales in Duminici si sarbatori. Sa ascultam cu evlavie sfintele slujbe, sa ducem viata curata pe pamint, sa ne iubim unii pe altii si sa iertam, ca sa fim iertati.

Maica Domnului ne invata cum sa ne rugam, cu cita evlavie trebuie sa mergem la biserica si in ce chip sa traim pe pamint ca sa dobindim imparatia cerurilor. Sa laudam deci pe Nascatoarea de Dumnezeu si sa rostim cu credinta aceasta scurta rugaciune: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mintuieste-ne pe noi!” Amin.

Parintele Ilie Cleopa

  • 13 ani de la moartea parintelui Cleopa Ilie

    Parintele Ilie Cleopa s-a nascut pe 10 aprilie 1912, in comuna Sulita, judetul Botosani, i…
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri interne

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Centrale pe peleti eficiente – ce sunt peletii?

În ziua de astăzi avem la dispoziţie o mulţime de modalităţi de încălzire a locuinţei noas…