Astăzi se împlinesc 78 de ani de la înființarea Protecției Civile în România. Actul de naştere al acestei structuri din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă l-a reprezentat Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933.

Regele Carol al II-lea, a semnat actul prin care s-a aprobat „Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene”, document prin care Apărarea Civilă din România a devenit o armă de sine stătătoare.

În 1939, în România a fost promovată Legea pentru apărarea antiaeriană, activă şi pasivă, act normativ care va reglementa activitatea în domeniu o lungă perioadă de timp. Pe timpul celui de al doilea război mondial, structura a funcţionat în cadrul Ministerului Aerului şi Marinei, sub denumirea de Comandamentul Apărării Pasive, iar după 1945, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Pentru pregătirea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii personalului militar şi civil, încadrat în domeniul pregătirii pasive, în 1951 s-a înfiinţat Centrul de instrucţie al apărării pasive devenit, mai târziu, Şcoala de Aplicaţie pentru Protecţie Civilă Ciolpani.

În 1968, structurile apărării locale antiaeriene au intrat în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, cadrele fiind pregătite în instituţiile militare de ofiţeri activi şi la Academia de Înalte Studii Militare.

Numărul mare de victime din rândul civililor şi pagubele materiale imense produse la cutremurul din 4 martie 1977 au determinat autorităţile să îmbunătăţească sistemul de management al dezastrelor. Acest lucru se va materializa în anul 1978, prin apariţia Legii nr. 2, primul act normativ care a consfinţit implementarea în ţara noastră a concepţiilor moderne de „Apărare Civilă”, pe baza căruia s-a conturat în perioada următoare şi primul sistem unitar de pregătire a populaţiei şi factorilor de conducere pe linia îmbunătăţirii răspunsului la dezastre.

Schimbările înregistrate după 1989 şi obligaţiile asumate de România, în primul rând prin ratificarea, la 11 mai 1990, a  Protocoalelor Adiţionale nr. 1 şi 2 ale „Convenţiei de la Geneva din 1949, privind protecţia victimelor conflictelor armate” au impus modernizarea sistemului de protecţie civilă la toate nivelurile. Aceste deziderate se vor materializa în anul 1996, prin promulgarea Legii nr. 106, care a consfinţit şi schimbarea titulaturii din apărare civilă în protecţie civilă.

Au fost perfecţionate structurile organizatorice, s-a îmbunătăţit managementul apărării împotriva dezastrelor, au fost identificate noile surse de riscuri, a fost perfecţionată baza legislativă în concordanţă cu cerinţele integrării în NATO şi UE.

În 2000, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 179, Protecţia Civilă trece de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul de Interne, iar în 2004 este promulgată Legea nr. 481, privind protecţia civilă.

Din decembrie 2004, misiunile Protecţiei Civile au fost preluate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă care are ca obiectiv principal profesionalizarea şi creşterea capacităţilor operative a celor două componente de bază – pompieri şi protecţia civilă – pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate şi siguranţă cetăţenilor şi comunităţilor din care fac parte.

SURSA: http://www.exclusivnews.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…