TAINELE MARII, NU SE CUNOSC DE PE MAL

UNDE?

M-am întrebat de atâtea ori,

unde se duce,

unde dispare

ceea ce am auzit,

când nu însemn

ceea ce am auzit?

A răspunde –

în uitare

este prea eliptic

şi prea complicat.

Dar ce e uitarea,

cea care înghite tot

ce nu e adăpostit

în cuvinte?

Ce este prăpastia

deasupra căreia

verbul a trăi

se lasă suspendat

de verbul a scrie

iar lumea însăşi

devine o poveste

care aşteaptă

să fie citită

cuvânt de cuvânt?

O poveste scrisă

cu greu,

literă de literă

şi silabă de silabă,

la sfârşitul căreia

aşteaptă,

ameninţătoare

asemenea sfinxului,

întrebarea:

Unde dispare,

unde se duce

ceea ce nu e scris,

trăit fiind?

Dar ceea ce nu e nici trăit?

=============

Din volumul HAOS

de Rodica Elena LUPU

Ed. ANAMAROL, 2011