Salutare şi puşca să aibă cătare!…

Variante sunt mai multe, dar ce păcat, unul din carneţelele mele l-am găsit mâncat de şoricei (unde bădiţa Mihai avea dreptate cînd spunea în „Singurătatea” că-i roseseră şoarecii în pod, hârţoagele). Te las cu bine şi sănătoşi să fim. Marin Voican-Ghioroiu

OLTEANUL ŞI PUŞCA

*****

Multe snoave ascultam

La un păhărel de vorbă;

În cârciumă mă distram…

Şi mi le puneam în tolbă,

Să le spun şi eu cândva

Celor ce vor asculta

*

Un oltean trecea pe-o vale

Cu muierea după el;

Când deodată vede-n cale

Un soldat… cam prichindel.

*

–      Bună ziua, mă’ cătană!

Unde mergi aşa grăbit?

–      Să trăiţi! La garnizoană;

Păi, un trin…  afurisit…

*

Îl pierdui chiar de sub nas,

Chip nu fuse să-l mai prind;

Să merg pe jos, mi-a rămas,

Ah, că îmi vine să şi plâng.

*

–   Ca să vezi! Te-ntârziară?

–   Nene, sunt nişte orbeţi!…

Trebuia s-ajung de-aseară.

–      Mă juvete, fură beţi?

*

Cum de te lăsară-n gară!…

Muica lor!… de pehlivani.

O, i-aş fi făcut de ocară,

Că nu mă uitau trei ani.

*

–      Dracul ştie cum mai fură!…

Cine crezi că-i cunoscu?

De-i spusei, pe muica-njură…

Nene, -un pumn îmi şi dădu.

*

–      Uite-ai dracu, derbedei!

Nu putuşi cu puşca ta…

Să-mi pui bătuta pe ei?

De eram eu, dracul îi lua!

*

Mi se clatină olteanul,

Fiind ciupit de băutură:

–       Îl luam pe măgădanul…

Şi-i  căram la puni în gură,

*

Că ţi-l săturam pe loc.

Să lovească un soldat?!…

Necă! Mi-au avut noroc;

Prea uşor mi i-ai lăsat.

*

–      De ce nu fuseşi pe aproape?

Doamne, praf făceai din ei…

–      Ia dă arma, măi nepoate,

Să-ţi arăt mişcări vreo trei!

*

Soldat prost şi fără minte,

Îi dă arma, vrea să vadă

Cum îi arată-un părinte –

Mişcări scurte, de paradă.

*

–      Arm’ pe umăr…rezemat!

Stop! La piept, pentru onor!

Ia priveşte acum, soldat!

…Cum se lasă la picior.

*

Ce zici, Gâgă, c-am uitat?

În armată-am fost sergent;

Să te văd de-ai învăţat?…

–      Nu prea cred, zice încet:

*

Eu…cu puşca stau de pază;

Nu prea-mi place să mă joc;

Şi îţi spun: îmi este groază,

Numai dacă-aud de foc…

*

–      Ai văzut care-i mişcarea?

Drepţi, soldat! Am ordonat:

La stejar, marş!  Adunarea!!!

Hei!… pe burtăstai culcat!

*

–      Nene, ce-ai, ce îţi făcui?!…

Nu-ţi e milă?… Vai de mine!

Neică, la major să nu mă spui

…Că în carceră mă ţine..

*

Fac arest, cinstit vă spun,

Fii bun!…că sunt disperat.

Stau culcat… şi mă supun;

Lasă-mi arma, şi-am plecat.

*

–      Ia te scoală tu, oleacă!…

Dezbrăcarea!… îţi ordon!

Când nevasta mi-l împacă:

–      Mă Vrabete, hai, fii domn!…

*

–      Pricepuşi ceva, măi puţă?

Arma, calul şi muierea…

Nu le dai, bă’ găgăuţă!!…

Că pierzi, dracului, plăcerea.

*

De-acum, minte să te-nveţi!

Ţine-ţi arma, nu mai plânge;

Nu vreau să-aud de juveţi…

Că sunt proşti. Gata, ajunge!

*

–      Mulţumesc! Eşti un om bun…

Şi-a prins puşca de la cap.

–      Mă-nţelegi bine ce-ţi spun?

…Să nu uiţi asta, soldat!

*

A plecat soldatu,-n grabă,

Cam vreo zece metri ,-n sus,

A băgat un glonţ pe ţeavă,

Şi râzând, lui neica,-a zis:

*

–      Dezbrăcat! Hai, sări în apă!

Şi un glonţ a tras în vânt;

Olteanul s-aruncă-n baltă

…Şi pe burtă mi-a şezut.

*

Soldatul s-a dus, cum venise,

Fără capul să-l întoarcă;

Cum să uite ce păţise?…

Pe când olteanul, din baltă,

*

Zise: „Îl văzuşi, nărodul dracu’…

Tu-l înveţi, iar el…te-mpuşcă!

Ce-a putut să-l ducă capul!?…”

Şi-mi rânjea ca leu-n cuşcă,

*

Pe când nevasta-i răspunde:

-Te scăldaşi, te răcorişi…

Văzuşi mintea und’ s-ascunde?

Cred că-n gârlă ţi-o găsişi.

 ***

  Marin Voican Ghioroiu