Un goût d’éclosion et de choses juteuses”

(„La verger”) Anna de Noilles, comtesse de Brancovan

FERICIREA

 *****

Fericirea este o pară zemoasă

Îmi înfig dinţii în ea – e pură, gustoasă,

Un pic amară, uneori,

Ca soarele strivit de nori…

 *

Şi, apoi, fericirea mai este…

***

REALITATEA

 *****

De cîteva ori mi-am imaginat

Că sînt fata unui împărat

Care stăpînea pămîntul şi văzduhul,

De i s-a dus duhul!

 *

Dar, dincolo de aparenţe,

Este realitatea îmbrăcată în zdrenţe!

 ***

LUPUL PEDEPSIT DE CAPRĂ

 *****

Este palpitant să visezi,

Ca în povestea „Capra cu trei iezi”,

Că lupul va fi, într-un sfîrşit,

Atît de aspru pedepsit !

 *

Dar, acolo, în poveste,

Mai era şi iedul cel mic

Care nu păţise nimic.

Ba, chiar, el era cel care

A plîns cu disperare

Că, idioţii lui de fraţi,

Nu aveau aceiaşi taţi!

 *

Morala fără de morală:

 *

Capra e tot capră, fîrtaţi,

Nu vă mai lamentaţi,

Că, şi lupul din poveste,

Tot fîrtat vă este !

 ***

FULGUL DE ZĂPADĂ

 *****

Neştiind ce este moartea

Cum să înţeleg că viaţa

E fulgul de zăpadă

Topindu-se timid…

Atît de multe visuri

Ne amăgesc cu şoapte

Dar timpu-i caravana

Dintr-un deşert arid!

 ***

LUCRURI DELICATE

 *****

Fulgul de zăpadă

Umbra păsării

Floarea soarelui coaptă

În cîmpia cerului

Şi cînd în tîmpla mea

Renasc alţi zei

Mai vii

Stelele cad din cer într-o lacrimă

Din care cu veşnicie se adapă

Fluturii striviţi de lumina din lampă

 ***

ZAPĂDA ZILEI

 *****

M-a troienit zăpada

M-au nins atîţia ani

Pe mine cine mai poate

Să mă dezăpezească ?

 *

M-au copleşit pădurile

Stejarii cei falnici

Au împietrit în sufletul meu

Mă mai bucură doar păpădia

Cea binecuvîntată cu delicateţe

De Zeu!

 *

Oceanele şi mările m-au atras

În adîncurile lor prăpăstioase

M-au părăsit şi cîmpiile

Cu parfumurile lor simandicoase,

 *

Şi totutşi eu iubesc florile, iubesc iarba,

Şi pe sfioasele căprioare le iubesc

Şi abia mai respir de atîta frumuseşe

Presărată peste sufletul meu pămîntesc!

 ***

CÎND BATE VÎNTUL

 *****

Cînd bate vîntul pe cîmpia rece,

Copacii cad răpuşi de umbra lor;

Timpul din viaţă-n moarte se petrece,

Ca ploaia presărată dintr-un nor.

 *

Şi cad zăpezi în zilele amare,

Troienele se-nalţă asasine.

Noi trecem vii prin zilele în care

Ne pierdem şi mai trişti în îndesine!

***

Cristina LILA

28 februarie 2012