Home Breaking News Stiri Exclusive Nicolae Nicoară-HORIA – “Lectură în Februarie…” (poeme)

Nicolae Nicoară-HORIA – “Lectură în Februarie…” (poeme)

5 min read
1
0
183

Lectură în Februarie…

*****

Horea, sfântule, Horea, blestematule!

Citesc şi astăzi scrisorile regale,

Cele lămurite sub dogoarea flăcărilor,

Acolo, în Scorucetul vinderii tale!

*

Vai! Dealul acelaGolgotă spre care

Moţii mei ar trebui să urce pe brânci!

Vinovatul sunt eu, vinovat fiecare

Pentru Dealul Furcilor de atunci!

*

Istoria ta nu o ştim îndeajuns,

Nici drumurile tale spre Viena, departe,

De lacrima care durută te-a plâns

Câtă veşnicie ne mai desparte?!…

*

Iarba peste mormântul tăcerilor creşte-

Vai de fântâna care îşi uită izvorul!

Tu, cel ce ştiai pe deplin româneşte

Şi în alte graiuri să îţi tulnici Dorul,

*

Tu, cel blestemat, ai încredere-n mine,

Memoria ta va rămâne curată-

Neamul acesta şi cel care vine

Nu va uita ce e trasul  pe roată!

*

Trupul tău, cel despuiat de veşminte

Şi de inimă, rupt în bucăţi,

Acum, când de noi îşi aduce aminte-

HOREA, bunule, tu să ne ierţi!

***

 

Mormântul lui Horea…

 *****

Copiii mei mă-ntreabă de tine precum

Întrebau de bunicul culcat sub livadă,

Flori albe şi roşii le tremură-n mâini,

Mormântul tău Horea, vreau să îl vadă!

*

Le spun despre Alba şi despre Albac,

În ochii lor arde-o lumină ciudată,

Ei încă mă-ntreabă de tine şi tac,

Nu ştiu ce e trasul acela pe roată.

*

Tresare gorunul la Ţebea departe,

Când noaptea prin somn îi aud cum se roagă:

“Scoate-l pe Horea-ntreg de la moarte

Şi de durerea trădării-l dezleagă!

*

Călăul sălbatic aşteaptă la pândă

Şi roata sticleşte pe cer îngheţată,

Amână această cumplită osândă,

În numele vieţii, ascultă-ne, tată!”

*

O lacrimă prinde sub gene să cadă,

Rotidu-se lin pe obrajii fierbinţi,

Mormântul tău, Horea, vreau să îl vadă,

Doamne al nostru, cum să-i mai minţi?

***

 

Autoportret…

 *****

Cu tine mi  s-a spus că seamăn-

Ce viu te păstrează memoria!

Sufletul meu cu al tău este geamăn,

Bunule, străbunule Horea!

 *

Fruntea înaltă şi ochii de pară,

Buzele mereu arcuite pe şoaptă,

De-au început şi Munţii aceştia să doară

Amirosind a ţipăt şi-a linişte coaptă…

 *

Sufletul tău risipit în mulţime

A trecut ca o pasăre oarbă prin sate,

Mi s-a spus că seamăn cu tine,

Numai roata cuvântului ne mai desparte…

***

Fără titlu…

*****

Plecaseră

În somn

Toate cuvintele.

Mută

Ca zăpada

Coala de hârtie

În zori

Şi creionul

Negru de supărare…

Fără cuvinte

Nu poţi să te naşti,

Nici să mori!

Îmi pipăiam sufletul

Şi parcă

Nu-l mai aveam.

Nemurisem

Oare?

***

Nicolae Nicoară-HORIA

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. iuga Nic. brad.

    2 martie 2012 at 5:58 PM

    Dvs care aveti in memorie chipul de efigie al legendarului erou HOREA din motime vedeti ce asemanare fizica izbitoare este intre El si HORIA N.N, mot din aceeasi motime ? Dar observati o linie neintrerupta care vine catre HORIA N.N dinspre HOREA si trece spre viitorime ? Acest fir care traverseaza Timpul si vremurile este un dat transcedental si liftele pagane nu-l pot nici curma sau intrerupe pentru ca nu-l inteleg si el, pe limba lui Horea si a lui Horia N.N, care este una si nedespartita se numeste dragostea de glie si de truditorii ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

“ODĂ MĂRIEI SALE, SFINXUL” de Ion Iancu Vale

“Poarta Bucegilor”, (oraşul Buşteni), ni s-a “deschis” în acel gla…