Gheorghe DARGOMIOR: „România – Între scutul american antirachetă şi katiuşa rusească”

Memento: Dacă toţi cei care au călcat ţărâna dragei noastre patrii, ROMÂNIA, ar fi sădit un pom roditor care să ne dea roadele binelui, prieteniei, fraternităţii şi credinţei în viitorul ce va să vină, astăzi am trăi în Ţara Raiului, plai binecuvântat ce ni l-a dăruit bunul Dumnezeu să-l muncim, să-l apărăm şi să-l iubim ca pe propia noastră fiinţă, o rugă a unui român patriot, OM de înaltă omenie, generalul de brigadă GHEORGHE DRAGOMIR care vine să ne arate că încă timpul nu este trecut spre a îndeplini porunca strămoşilor, să ridicăm poporul şi să-l facem a fi recunoscut în întreaga lume ca o naţie liberă şi stăpână pe soarta sa într-o Europă UNITĂ.

În episoadele următoare am să vă familiarizez cu multiplele probleme ce stau în faţa guvernanţilor noştri şi a Parlamentului spre a clădi buna înţelgere şi cooperare între vecini, asigurând un climat de pace şi încredere reciprocă, ştergerea rănilor trecutului şi făurirea unui viitor luminos pentru noi şi generaţiile viitoare. < Marin VOICAN-GHIOROIU >

CĂTRE CITITOR: Dedic această carte tuturor celor care şi-au jertfit viaţa şi libertatea pentru apărarea istoriei, limbii şi credinţei străbune, în teritoriile româneşti rupte din trupul ţării, prin aranjamenta de culise între marile puteri şi RUSIA.

Motto:  Rămâne nealterat acest adevăr: „Armele pot fi înfrânte prin arme superioare ca număr şi tehnică; sufletul popoarelor nu se cucereşte însă decât prin sinceritatea şi tăria cre-dinţelor străbătute de arta elocinţei”.

Demonstene – „Despre arta elocinţei”

*******

Lucrarea de faţă, perfectibilă desigur, are în vedere să prezinte cititorului, mai presus de date,  fapte şi eve-nimente, evoluţia raporturilor României cu Federaţia Rusă de-a lungul secolelor, în strânsă legătură cu evoluţia poporului român din primii ani ai contactelor cu slavii şi ruşii,  până în zilele noastre. Se va urmări în această ecuaţie şi modul în care marile puteri europene au reacţionat în diferite epoci, iar începând din secolul al XX-lea S. U. A., ale căror prezenţe şi interese  în Europa, inclusiv în BALCANI şi în zona sacrificate din „interese de stat” şi pentru a da satisfacţii marelui vecin de la Răsărit.

Vom observa şi diversele tonalităţi din relaţiile României cu Rusia, în funcţie de evoluţia formelor de guvernământ, situaţia politică internă şi contextul internaţional în care s-au pus în discuţie aceste relaţii.

Treptat, vom ajunge în zilele noastre, când reconsiderarea relaţiile cu Federaţia Rusă se realizeză în mod paradoxal, nu direct, ci prin satisfacerea necon-diţionată a intereselor de securitate ale S.U.A.  prin insta-larea pe teritoriul României a elementelor scutului american antirachetă. Acest proiect este considerat de Rusia ca o nouă amneninţare la adresa propiei securităţi. Care vor fi implicaţiile de ordin politico-militar şi economic pentru ţara noastră pe termen mediu şi lung, nu vor întârzia să apară; aruncând din nou sămânţa  neîncrederii şi zavistiei între cele două state.

De altfel, pe parcursul ultimilor cinci ani, discursurile şi intervenţiile publice ale actualului preşedinte al României la adresa politicii interne şi externe a marelui vecin de la Răsărit au avut un caracter obsesiv şi au crescut în virulenţă, ceea ce au declanşat un adevărat război  al declaraţiilor de ambele părţi, asezonat cu scandaluri de spionaj  şi campanii denigratoare în media, tensionând inutil relaţiile bilaterale politice, diplomatice şi comerciale.        În tot acest interval de timp glasul Rusiei s-a auzit tot mai des şi apăsat, atât în  CONSILIUL MĂRII NEGRE, s-au intersectat şi interesele româneşti.

Voi încerca să ridic vălul care mai acoperă unele evenimente importante care fac parte din istoria zbuciumată a evoluţiei acestor relaţii, evidenţiind cinismul, ipocrizia şi dublul discurs ai  mai marilor lumii, când interesele lor geopolitce sunt în joc, negocierile secrete din spatele uşilor închise care au influienţat destinul popoarelor mici

N.A.T.O.–RUSIA; U.E.–RUSIA, S.U.A.–RUSIA, organisme care recunosc contribuţia acesteia ca partener euro-atlantic în lupta împotriva terorismului şi crimei organizate, cât şi statutul de jucător important pe pieţele financiar-bancare şi energetice ale EUROPEI şi lumii.

Efectele acestei politici externe româneşti de aproprierea de „licuriciul cel mare”  în detrimentul unor relaţii strânse cu partenerii europeni şi nu numai, a generat din partea ţărilor membre ale  U.E. o atitudine tot mai evidentă de ridiculizare a preşedintelui român şi de izolarea  României  în cadrul U.E. – cu implicaţii pentru românii aflaţi în căutarea unui loc de muncă pe pieţele europene.

Prezenta lucrare, „ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATIUŞA RUSEASCĂ, TIMP ŞI DESTIN” va încerca să descifreze resorturile interne care stau la baza acestor  decizii politice în contradicţie cu aspiraţiile şi interesele poporului român şi cu condiţiile politico-economice şi militare la nivel european, regional şi mondial, având convingerea  că acest proiect politico-militar va avea soarta „Războiului stelelor” care, din raţiuni financiare şi ineficienţă operaţională, a fost abandonat, dar la vremea respectivă a fost un avertisment dur la adresa  U.R.S.S. căreia i se dezvăluia uriaşa forţă tehnologică şi militară a S.U.A. Pe parcursul lucrării voi încerca să dau unele răspunsuri la întrebările fireşti pe care şi le poate pune fiacare român şi anume: oare destinul României este între scutul american antirachetă şi katiuşa rusească?   Chiar avem nevoie de un asemenea scut care  poate fi în final… o ploaie de stele?

Mai are România o şansă să amorseze un dialog pragmatic cu Rusia şi să devină un partener credibil la Marea Neagră, în Asia Centrală şi Caucazul de sud?        Interesele geostrategice, geopolitice şi geoeconomice ale S.U.A. şi Rusia în Europa de Est şi EURASIA pot genera apariţia unor conflicte etnico-religioase, la început, pe arii restrînse, având consecinţe dramatice pentru pacea şi stabilitatea lumii, iar România putând deveni teatrul unor asemenea confruntări?

Dar, cum fiecare lucrare are un început, mă voi strădui ca în paginile ce urmează să introduc cititorul într-o lume fascinantă  a istoriei trecute ale  propiului popor, pentru a trezi în inimile noastre, mândria că aparţinem unei naţii  a cărei limbă şi civilizaţie  s-au creat în creuzetul alchimic al misterelor RAM, APOLLO, ZAMOLXIS, popor care va renaşte  şi-şi va trăi propria singurătate  într-o lume aflată în derivă și căutarea une noi direcţii.         Poate că tocmai în această unicitate a poporului nostru, neînțeleasă cum se cuvine, voit, din ignoranţă şi cosmopolitism de o parte a intelectualităţii  de azi,  stă secretul supravieţuirii noastre, convinşi fiind că, „ce e val, ca valul trece”.   Sunt convins că şi acest val care s-a năpustit cu furia unui tsunami de înaltă magnitudine asupra României în ultimele decenii, va trece, se va retrage şi va lua cu el toate gunoaiele şi rezidurile ridicate la suprafaţă de furtuna timpurilor pe care le trăim, lăsând plaiurile mioritice pregătite să  primească sămânţa roditoare pentru viitor.

Cred că îşi găsesc locul aici cuvintele pline de înţelepciune ale scriitorului rus, NICOLAI BERDIAEV: „Timpul e blestemul omului decăzut: că acest om nu poate trăi plenitudinea prezentului, istovit, cum e, de propriul lui trecut” .

De asemenea, lucrarea va prezenta unele momente în care istoria poporului român s-a intersectat pe spirala timpului cu cea a vecinilor de la Răsărit, cu părţile bune, dar şi cu traume, care mai dăinuie şi azi în mentalul colectiv; fiind convins că abordarea relaţiilor cu Rusia ar trebui să se facă prin, abolirea trecutului, cu toate legăturile şi ferecăturile  pentru a reveni la începutul lumii, cum bine sublinia în „JURNAL” savantul şi istoric al religiilor, MIRCEA ELIADE.

Susţin această idee fiind convins că evoluţiile  din Europa ne vor arăta fără doar  şi poate că Rusia, România şi celelalte ţări vecine au un destin geopolitic şi geoeconomic  comun în secolul XXI. Ca urmare, este nevoie de o nouă regândire a relaţiilor ca aceste ţări, îndeosebi cu UCRAINA, MOLDOVA ŞI RUSIA, pentru a fi acceptaţi la masa verde a negocierilor în problama TRASNISTRIEI, masă deja ocupata de formatul 5+2, fără România, situaţie care ar trebui să ne îngrijoreze.

Sunt încrezător că dialogul interreligiii şi unificarea ortodoxiei, vor fi pilonii stabilităţii şi securităţii în acest areal al confluienţei creştinismului bizantin cu ISLAMUL din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, România putând deveni noul IERUSALIM, un IERUSALIM al ESTULUI, un IERUSALIM spiritual care să realizeze  legătura între ortodoxismul bizantin, catolicismul occidental şi islamul mediteraneean şi asiatic, punându-se capăt confruntărilor  dintre Orient şi Occident,dintre est şi vest, dintre nord şi sud, simbolizând foarte bine „Roza vânturilor”.

România trebuie să-şi recapete locul binemeritat de de mare putere culturală şi să folosească această forţă inepuizabilă şi regeneratoare pentru a deschide  canale de comunicare cu o altă forță culturală a EUROPEI, RUSIA, în vederea reaşezării relaţiilor bilaterale pe principii raţionale, învingând prejudecăţile şi orgoliile.

Aşa cum menţionam în lucrarea: „EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT” soarta Europei se joacă în Mediterana, la fel soarta Eurasiei, implicit a Rusiei se joacă în zona Mării Negre, România fiind un partener de luat în seamă.

Cred că este momentul ca mai întâi să „curăţim sufletele” celor două popoare şi a conducătorilor lor, în lumina binefăcătoare a credinţei în Dumnezeu, în învă-ţăturile Mântuitorului nostru, Iisus Hristos şi Maica Preacurată, Fecioara Maria, care se roagă pentru iertarea păcatelor noastre şi iubirea între semeni.

România aflată sub protecţia sfântului apostol Andrei, cel care a creştinat poporul  daco-român cu dragoste şi blân-deţe şi nu prin forţă sau autoritate imperială; merită pe deplin aprecierea formulată de regretatul suveran pontif, PAPA PAUL al II-lea , de ”grădina Maicii Domnului” –„pământul românesc fiind un pământ sfânt, care musteşte de sângele martirilor într-un Hristos” (părintele IUSTIN PÎRVU –  noiembrie 2011 – Piatra Neamţ).

Să ne pregătim, deci, pentru această nouă întâlnire cu destinul, când România și Rusia  se vor privi în ochi cu încredere și-și vor da acolada frățească care să consacre și legătura spirituală pe lângă cea rațională.

Un moment istoric prielnic pentru a da viață acestui proiect ar fi întâlnirea de la București  din 2014 a marilor loje masonice ale lumii, când se vor trasa noiile direcții de acțiune, cu implicații benefice, sperăm, asupra viitorului omenirii în secolul XXI.

Lucrarea se doreşte a fi un nou început al dialogului cultural, academic şi religios între cele două popoare care să atenueze pornirile blicoase ori „judecăţile istorice de valoare” ale unor politicieni fără minimă cultură istorică şi geopolitică. Pentru aceasta este nevoie să aducem la masa discuţiilor reprezentanţii de seamă a acestor medii, dar şi marii meştri ai lojilor naţionale şi ai diverselor ordine şi obedienţe pentru a supune analizei şi dezbaterilor, cu calm şi realism, problemele care afectează grav amorsarea dialogului politic, economic şi instituţional, în vederea găsirii de soluţii pentru abordarea viitorulului cu încredere şi speranţă.

Cartea „ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATIUŞA RUSEASCĂ, TIMP ŞI DESTIN” , departe de-a fi rezultatul unei cercetări ştiinţifice aprofundată, reprezintă rodul unei activităţi de documentare multidisciplinară şi viziunea mea privind lumea care va să vină şi NOUA ORDINE MONDIALĂ care se construieşte în timpul nostru istoric.

De aceea, cred că relaţia României cu Federaţia Rusă se află sub semnul zeităţii romane IANUS, care domină începuturile, dar influenţează decisiv finalitatea acestora, caracterizând o perioadă de tranziţie de la un trecut imperfect şi obsedant, la un prezent temător pentru un viitor incert.

Întrucât viitorul se construieşte pe încredere şi credinţă în Divinitate şi mai puţin pe forţa armelor, doctrinelor, prejudecăţilor, soluţia pe care o întrevăd este ca omul zilelor noastre să înţeleagă că ţelul vieţii este întoarcerea la misterele Duhului Sfânt, în care Dumnezeu se naşte în om, şi omul se naşte în Dumnezeu; fiind convins că libertatea de a alege ascunde misterul lumii, fiind un dar făcut oamenilor de Dumnezeu.

Drept urmare, adresez românilor îndemnul de-a alege libertatea, indiferent de tragediile personale şi colective care le-ar presupune!

Popor ROMÂN, descendent al dacilor liberi, ridică fruntea spre stele, priveşte cu speranţă şi smerenie la DUMNEZEU, ştiind că nu ne putem şterge păcatele până nu vom trece printr-un val aspru de suferinţă şi prigoană!