Crezul unei mame

Mamei lui Ionuţ, copilul de 4 ani,
omorât de câini în parcul Tei

Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!…
Picături de ceară caldă, cad şi sfârâiesc mereu.
Azi secaţi sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,
Viaţa-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată.

***

Ştiu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,
Simt cum sufletu-ţi se zbate şi ar vrea ca să pătrundă,
Chiar în inima-mi rănită… să mă mângâie cu milă,
Să mă-mbărbăteze-n viaţă şi curajul să mi-l ţină.

***

Frăţiorul lui întreabă: „Ionuţ când o să mai vină?”
Soartă crudă, blestemată!… Inima ta nu suspină?
Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ţi pasă…
Pentru ce m-ai pedepsit şi-ai fost tare nemiloasă!

***

Vina mea, care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut;
Singură să fiu de-acuma, şi copilul în mormânt?
Doamne, viaţa mi-e distrusă şi-ntunecată mereu…
Sfinte bun, să-i pedepşeşti pe toţi ce-mi făcură rău!

***

Din durerea mea amară, dă otravă şi s-o beie…
Celor care m-au lovit; viaţa lor în iad să steie!
Doliu poarte ca şi mine, şi să fie blestemaţi!…
Disperarea mea s-o simtă în inimă şi-n ficaţi.

***

Este crezul unei mame care întruna se roagă:
Să aveţi aceeaşi soartă şi Dumnezeu să vă vadă
Aţi stins clipa fericirii unei mame ce suspină;
Pedepseşte-i preasfinţite şi de ei să nu ai milă!

***

Marin Voican Ghioroiu