Cățelul către Măgar

***

–  Te privesc și-mi pare rău,

Crede-mă că te și plâng!…

Să ajungi din Măgar, Bou

Și să tragi ca prostu-n jug?

 *

Nu te-ai mulțumit, măcar,

De prestigiul ce-l aveai?!

Rang înalt, de prim-măgar:

Turmă mare conduceai.

 *

Musafir, cum nu se poate,

Primit erai de cumnat…

Hrană-ți da pe-ndestulate;

Că-mi erai un răsfățat.

 *

Iar cumnatu, om de vază,

Ministru-n guvern era…

Ca rudă te-a pus de pază:

Toată-ncrederea avea

 *

Că-l slujești precum un frate;

Nici prin cap nu-i putea trece

C-a lui Iapă, pe-nserate…

Cu tine noaptea petrece.

 *

Căci pe capul său avea

Trburi multe și-o idee…

Prim-ministru își dorea,

Nu se gânde la femeie

 *

C-a lui Iapă înfocată,

La recepții urmărită…

Păi, uneori catalogată

C-ar fi și dânsa dorită

 *

De vreun cavaler pedant,

Sau mai știi, un diplomat;

Că mi-l puse pe cumnat

S-o păzească ne-ncetat.

 *

Și de bine ce-o păzea

Să nu cadă în păcat…

Mai mereu erai cu ea –

Iesle-i devenise pat.

 *

Cum se sparge ades ulciorul,

Ghinionul te-a pândit…

S-a-ntâmplat ca Melu Chiorul

Te-a văzut și-a ciripit:

 *

–  Excelența ta, nu-i bine

Să te lași încornorat!…

Domn Măgar,  fără rușine,

La onoare… ți-a umblat.

*     *     *     *     *

În consiliul de coroană

Hătărâtu-s-a în plen:

„Bâte va primi pe blană

Și la jug o să îl punem!”

 *     *     *     *     *

În copite calci pe tină

Și iei bice pe spinare;

Spune, cine e de vină?

Te vaiți, cocoașa te doare.

 *

Geaba blestemi în surdină…

Ceasul, iapa zvăpăiată,

Și pe Calu fără milă,

Și-a ta soartă blestemată.

……………………………….

Numai eu latru la Lună,

Singurel mă plictisesc;

Hai odată, vin la stână,

Și lasă jugul domnesc!

*     *     *     *     *

 Epilog.

***

 Într-o toamnă foarte lungă,

Cine vine-n Deal oftând?

Domn Măgar intră în strungă

Și așa-i spune zâmbind

 *

Când Cățel l-a-ntâmpinat:

–  Să nu râzi! O poți păți…

Numai dracu’ m-a-ndemnat

Să nu văd în plină zi

 *

Cum păcatul l-am făcut;

Iapa creață m-a chemat,

Iar cumnatu’ m-a bătut

Ca pe-un hoț ma-a alungat.

 *

–  Lasă, nu te mai scuza!…

Ce te plângi ca un milog?

De-ți vedeai de turma ta

Nu erai acum olog…

 *

– Ah! Cățel neobrăzt!

N-ai rușine, ești un prost…

Atunci când te-am angajat,

Nu știam că dormi în post.

 *

Și un Chior, ca vai de el,

M-a văzut de dimineață

Când cinsteam un otonel

În blcon cu iapa creață…

 ……………………………….

Ce mai vremi! Doar amintiri,

Cățel drag, m-am săturat!

Știi, nemernicii de zbiri…

Ca pe Ghiță m-au și castrat.

 *

Iar acum ce rost mai are

Să gânesc că-mi va fi bine?

Pentru c-aveam gura mare

Mă făcură de rușine…

 *

–  Bai nu este, drag Măgar,

Mulți te văd, dar nu cunosc

Că pe suflet ai amar;

Tu ca șef să-i iei la rost.

 *

–  Nu e rău ce spui, amice,

Dar când hotărăsc în plen…

Orice prosă-mi poate zice:

„Scoal-o, odată, s-o vedem!”

***

Ochii mei au luat din raza

Stelelor aprinse de dor…

Iubirea cou mult fior,

Și am scris pe TIMP, încetișotr,

Vers de-alen unduitor.

 *

„Cel care și-a iubit mama,

Scumpa Țară, plaiul sfânt…

N-a trăit viața degeaba –

Fâcând umbră pe pământ!”

*****

Marin Voican Ghioroiu