magar

Cățelul către Măgar

***

–  Te privesc și-mi pare rău,

Crede-mă că te și plâng!…

Să ajungi din Măgar, Bou

Și să tragi ca prostu-n jug?

 *

Nu te-ai mulțumit, măcar,

De prestigiul ce-l aveai?!

Rang înalt, de prim-măgar:

Turmă mare conduceai.

 *

Musafir, cum nu se poate,

Primit erai de cumnat…

Hrană-ți da pe-ndestulate;

Că-mi erai un răsfățat.

 *

Iar cumnatu, om de vază,

Ministru-n guvern era…

Ca rudă te-a pus de pază:

Toată-ncrederea avea

 *

Că-l slujești precum un frate;

Nici prin cap nu-i putea trece

C-a lui Iapă, pe-nserate…

Cu tine noaptea petrece.

 *

Căci pe capul său avea

Trburi multe și-o idee…

Prim-ministru își dorea,

Nu se gânde la femeie

 *

C-a lui Iapă înfocată,

La recepții urmărită…

Păi, uneori catalogată

C-ar fi și dânsa dorită

 *

De vreun cavaler pedant,

Sau mai știi, un diplomat;

Că mi-l puse pe cumnat

S-o păzească ne-ncetat.

 *

Și de bine ce-o păzea

Să nu cadă în păcat…

Mai mereu erai cu ea –

Iesle-i devenise pat.

 *

Cum se sparge ades ulciorul,

Ghinionul te-a pândit…

S-a-ntâmplat ca Melu Chiorul

Te-a văzut și-a ciripit:

 *

–  Excelența ta, nu-i bine

Să te lași încornorat!…

Domn Măgar,  fără rușine,

La onoare… ți-a umblat.

*     *     *     *     *

În consiliul de coroană

Hătărâtu-s-a în plen:

„Bâte va primi pe blană

Și la jug o să îl punem!”

 *     *     *     *     *

În copite calci pe tină

Și iei bice pe spinare;

Spune, cine e de vină?

Te vaiți, cocoașa te doare.

 *

Geaba blestemi în surdină…

Ceasul, iapa zvăpăiată,

Și pe Calu fără milă,

Și-a ta soartă blestemată.

……………………………….

Numai eu latru la Lună,

Singurel mă plictisesc;

Hai odată, vin la stână,

Și lasă jugul domnesc!

*     *     *     *     *

 Epilog.

***

 Într-o toamnă foarte lungă,

Cine vine-n Deal oftând?

Domn Măgar intră în strungă

Și așa-i spune zâmbind

 *

Când Cățel l-a-ntâmpinat:

–  Să nu râzi! O poți păți…

Numai dracu’ m-a-ndemnat

Să nu văd în plină zi

 *

Cum păcatul l-am făcut;

Iapa creață m-a chemat,

Iar cumnatu’ m-a bătut

Ca pe-un hoț ma-a alungat.

 *

–  Lasă, nu te mai scuza!…

Ce te plângi ca un milog?

De-ți vedeai de turma ta

Nu erai acum olog…

 *

– Ah! Cățel neobrăzt!

N-ai rușine, ești un prost…

Atunci când te-am angajat,

Nu știam că dormi în post.

 *

Și un Chior, ca vai de el,

M-a văzut de dimineață

Când cinsteam un otonel

În blcon cu iapa creață…

 ……………………………….

Ce mai vremi! Doar amintiri,

Cățel drag, m-am săturat!

Știi, nemernicii de zbiri…

Ca pe Ghiță m-au și castrat.

 *

Iar acum ce rost mai are

Să gânesc că-mi va fi bine?

Pentru c-aveam gura mare

Mă făcură de rușine…

 *

–  Bai nu este, drag Măgar,

Mulți te văd, dar nu cunosc

Că pe suflet ai amar;

Tu ca șef să-i iei la rost.

 *

–  Nu e rău ce spui, amice,

Dar când hotărăsc în plen…

Orice prosă-mi poate zice:

„Scoal-o, odată, s-o vedem!”

***

Ochii mei au luat din raza

Stelelor aprinse de dor…

Iubirea cou mult fior,

Și am scris pe TIMP, încetișotr,

Vers de-alen unduitor.

 *

„Cel care și-a iubit mama,

Scumpa Țară, plaiul sfânt…

N-a trăit viața degeaba –

Fâcând umbră pe pământ!”

*****

Marin Voican Ghioroiu

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

George PETROVAI: Uriașa miză politică a alegerii unui președinte neputincios

Motto: Și iar va fi ce a mai fost în trei decenii necurmat, cu-alegeri prezidențiale și-un…