BALADA SFERTULUI DE VEAC RATAT

*****

Că viaţa-i scurtă ştim şi noi,

românii condamnaţi la somnolenţă

prin vrerea unui orb destin

şi-a ticăloşilor cu ştaif demenţă.

*

Demenţa de-a fura cu sacii

din tot mai firavul buget –

un ritual atotpolitic

ce-ngroapă ţara-ncet, încet.

*

Un sfert de veac s-a tot furat

şi se mai fură fără teamă,

dovadă că ni-s legile făcute

de-aleşi cu hoţii de o seamă.

*

Se fură mai ceva ca-n codru,

după ce codrii s-au cam dus;

dar una-s micii ciorditori,

cu totul alta leprele de sus:

*

Lichelele de jos şutesc

(cu legile înduşmăniţi)

ca traiul mizerabil să şi-l ducă

pân’ vor fi-n temniţi omeniţi,

*

pe când – cu legile în mână –

aleşii fură milioane,

pe veci pierdute pentru ţară

de-un vajnic Cod penal cu toane.

*

Ba şi mai şi, îşi rostuiesc

cu bani o scurtă-ntemniţare,

captivi să fie-apoi o viaţă

în cuşca faptelor acuzatoare.

*

N-admit să piardă nicio clipă

din viaţa lor nelegiuită

şi prea puţin se sinchisesc

că România-i vlăguită,

*

c-adică într-un sfert de veac

necinstea a ajuns în frunte,

iar cinstea stă să-şi deie duhul

sub al nesocotinţei munte.

*

Tocmai de-aceea ţara noastră

e bipolară-n toate cele:

Un bine în recul de-o parte,

dincolo zelul întru rele…

*

Şi iată că-n aceste zile

(un lucru greu de-anticipat),

Ilici, pentru mineriade,

să dea socoată-a fost chemat.

*

Nu-i rău, vor spune poate unii,

că-n fine legea-i aplicată –

mai bine mai târziu decât

să nu se-aplice niciodată!

*

Aşa e, şi cu toate astea

pace nu-mi dă o întrebare:

Chiar trebuiau atâţia ani

pentru corecta încadrare,

*

când faptele sunt grăitoare

în grozăvia lor finală,

iar martori mii şi-nregistrări

fac din dosar treabă banală?

*

Fiind, dar, totul la vedere,

tărăgăneala-i lucrătură –

justiţia „independentă”

n-avea-n vedere fapte, ci pe om

şi-a lui politică postură.

*

Au demarat acuma cazul

împinşi de jenă de la spate

şi de dorinţa

să-şi etaleze-independenţa,

c-oleacă de mai zăboveau

– taman ca-n cazul Vişinescu –

ia-l de-unde nu-i pe Iliescu…

*

Şi ce pedeapsă pot să-i dea

(la opt decenii şi jumate)

să-şi ispăşească vina toată

pentru tot răul făptuit

românilor şi ţării laolaltă,

iar juzii democraţi să pară

că nu fac omenia de ocară?!

***

BALADA CRUCIADEI À REBOURS

*****

Încreştinarea Europei

a fost un colosal proces

de seculare frământări

pân’ la-ncheierea cu succes.

*

Căci era vremea plămădirii

a viitoarelor popoare –

localnicii se-ncrucişau

cu păgâneşti oşti migratoare,

*

ce-şi împlineau crudul destin

printr-o feroce pustiire,

oriunde drumul apucau

conduşi de demonul din fire.

*

Din codrii centrului, germanii

în nord şi sud s-au opintit,

iar de la nord pornit-au slavii

spre est şi sudul însorit.

*

Apoi, din hăul asiatic,

au tot venit ordii păgâne,

ce-au călărit Evropa toată

până la apele-atlantine.

*

Dar tot de-acolo a pornit

cuceritorul crez creştin –

un fenomen fără egal

pentru o lume în declin,

*

în care tot se prăbuşea

(imperii, vise, zeităţi),

fiind vitală pentru suflet

zidirea unei noi cetăţi.

*

Încet, încet Mântuitorul

pe continent fu adorat

ca regele atotiubirii

de juzi evrei crucificat.

*

Cum creştinescul sentiment

era la nobili zgândărit

de stăruinţa neuitării,

în cruciade au pornit

*

cu bani şi-ndemn pontifical,

să libereze sfânta ţară

de Semiluna în urcare

prin ofensivă militară,

*

nu dintr-un scop religios

de omenie inspirat,

ci dintr-un calcul economic:

Să-nşface tot ce merită luat!

*

Pe-atunci Imperiul Bizantin

– bogat şi-n artă rafinat –

era tentant pentru barbari,

aşa c-Apusul s-a-nfruptat…

*

Răspunsul otoman veni

prin cuceririle-n Balcani

şi paşalâcul de la Buda

al celui mai măreţ dintre sultani.

*

Un veac şi jumătate mai târziu

la porţile Vienei s-a decis

că Europa islamistă

din strategia turcă-i doar un vis.

*

De-atunci, se spune în istorii,

de la bătaia încasată

imperiul turc a tot bolit

până la moartea-i nefrapantă.

*

Dar iată cum străvechiul vis

cu islamismul şi-a lui stea,

în Europa unitară

a devenit coşmar sadea.

*

De parcă nu erau de-ajuns

acele mari comunităţi

de musulmani fanatizaţi

din tot olatul apusean,

ce-i umilesc la ei acasă

pe băştinaşii timoraţi

prin legea lor nelegiuită

(făţiş atac interior

la ordinea constituită),

că azi

– prin vrerea unor şuţi

la cârmă-n astă făcătură –

Evropa-i cu asalt luată

de neomigratori arabi.

*

Şi-această cruciadă musulmană,

organizată şi duşmană

cu tot ce stă sub semnul crucii

(nici Roşa Cruce nu-i ferită!)

are ca scop să cucerească

în chip aparte Europa

prin rodnicia femeiască,

astfel ca-ntregul continent

în timp s-ajungă califat

şi creştinismul tot mai firav

în el să fie tolerat.

*

Epilog

*

Preacreştinesc Părinte,

acuma c-ai luat

cârmacilor gândirea,

de-au burduşit Evropa

cu-atâţia musulmani

fanatizaţi şi inumani,

aibi milă de noi cei mulţi

reducându-le fanatismul

şi rodnicia pântecului.

Amin.

***

BALADA ZEULUI AMOR

*****

De când mă ştiu am azvârlit

săgeţi de-amor la întâmplare

spre zei şi inimi omeneşti

ce doruri vor îmbătătoare.

*

Şi ţinta n-am greşit nicicând

cu arcul meu de soartă-ntins –

lumină şi căldură viul cată

pe al iubirii necuprins:

*

Bătrâni şi tineri, laolaltă

cu-ntreaga fire simţitoare,

sărutul dragostei adastă

ca pe acela dat de soare…

*

(Cântă şi dansează)

Iubirea mi-e mamă

şi tatăl amorul,

de-aceea din faşă

sunt totuna cu dorul.

*

De-o vârstă cu lumea-s

şi totuşi copil –

în floarea de dor

sunt dulce pistil.

*

Fragil ca un zbor

de cântec şoptit,

sunt concomitent

temut şi dorit:

*

Temut de acei

ce-ar vrea şi n-ar vrea,

dorit de mulţimi

ce cred că-s peltea.

*

Dar eu mă distrez

cu-ai mei săgetaţi,

tehui fericiţi

c-au fost încătuşaţi,

*

ce jurăminte-şi fac

pe cer şi pe pământ,

uitând de moda sex

cu bani-consimţământ.

*

(Apoi, revenind serios şi gânditor)

Nu-s obosit de-alergătura

pe-a lumii infinită sferă

atâtea mii şi mii de veacuri,

ci silă-mi e de-a Terrei atmosferă:

*

Cu arcul trag ca pân-acum

ca el cu ea să se unească,

dar sporu-i doar la-mperecheri

ce spurcă ordinea firească.

*

N-ajunge criza din familii

(divorţ şi nerodiri perene) –

asaltu-i dat de concubini

şi cupluri homo-lesbiene,

*

care câştigă-ncet teren

cu-ngăduinţa legii chioară

prin guvernanţi potrivnici firii,

şi-astfel morala-i de ocară.

*

Au fost abateri şi-nainte

de la porunca-mpreunării

la greci, romani şi asiatici,

dar nu la cotele turbării.

*

Globalizarea-i vinovată

şi crasa lipsă de ruşine

acolo unde altădată

cu mai puţin te simţeai bine.

*

De-aceea spun că nu mai vreau

s-aud de-a omului iubire –

amorul lui contrafăcut

în fond e doar batjocorire!

***

INFOBALADĂ

*****

Oricare om în felul lui

vrea să citească-n viitor,

deşi acest segment de timp

este-ncifrat de Creator.

*

Netaină-i numai pentru El,

Cel care toate le-a făcut –

fiind un permanent Prezent,

El e la modul absolut!

*

Nemuritorii-s zămisliţi

de vrerea Lui atemporală,

divin amestec de lumină

şi dragoste spirituală,

*

ce-i pentru timpul fragmentat

un existent de neatins;

dar viitorul se deschide

doar Unicului necuprins…

*

De fapt, ar fi de vreun folos

pentru sărmanul muritor

să ştie scrisul timpului

ca să citească-n viitor,

*

când el, cu-atâtea mărturii,

ştie trecutul neştiind,

dovadă că istoria

se tot rescrie scotocind?!

*

Nefericirea sa supremă

ar fi să ştie ce va fi:

Când suferinţa-l va-ncerca

şi-avanul ceas când va muri…

*

Mai bine-aşa, la mâna sorţii

ba cu iubire, ba cu ură,

lăsând în grija Domnului

a timpului cimilitură.

*

Cu-acest principiu sănătos

pentru condiţia umană,

n-au fost şi nu vor fi de-acord

toţi inspiraţii cu prihană:

*

Prezicători şi ghicitori

(în palmă, cărţi, cafea, ţigară)

se străduiesc să tălmăcească

a timpului vorbă neclară.

*

Futurologii vin şi ei

cu un pospai de-argumentare,

cum c-omenirea îşi urmează

al ei traseu spre progresare,

*

fapt pentru care, vrând-nevrând,

din stadiul postindustrial

musai se trece mai apoi

la stadiul info-cultural.

*

Iar statu-atuncea va marşa

pe informaţii şi cultură –

un fel de sân al lui Avram

faţă de-a noastră făcătură,

*

unde cultura-i siluită

de agramaţi şi falşii culţi,

iar informaţia-i minciună

pentru strunirea celor mulţi.

*

Atâta doar că n-or fi state

în acel stadiu de-avansaţi,

ci numai statul mondial

cu robii săi teleghidaţi.

––––––––––––

George PETROVAI

Sighetu Marmaţiei,

17 ianuarie 2016