BALADA SFERTULUI DE VEAC RATAT
*****
Că viaţa-i scurtă ştim şi noi,
românii condamnaţi la somnolenţă
prin vrerea unui orb destin
şi-a ticăloşilor cu ştaif demenţă.
*
Demenţa de-a fura cu sacii
din tot mai firavul buget –
un ritual atotpolitic
ce-ngroapă ţara-ncet, încet.
*
Un sfert de veac s-a tot furat
şi se mai fură fără teamă,
dovadă că ni-s legile făcute
de-aleşi cu hoţii de o seamă.
*
Se fură mai ceva ca-n codru,
după ce codrii s-au cam dus;
dar una-s micii ciorditori,
cu totul alta leprele de sus:
*
Lichelele de jos şutesc
(cu legile înduşmăniţi)
ca traiul mizerabil să şi-l ducă
pân’ vor fi-n temniţi omeniţi,
*
pe când – cu legile în mână –
aleşii fură milioane,
pe veci pierdute pentru ţară
de-un vajnic Cod penal cu toane.
*
Ba şi mai şi, îşi rostuiesc
cu bani o scurtă-ntemniţare,
captivi să fie-apoi o viaţă
în cuşca faptelor acuzatoare.
*
N-admit să piardă nicio clipă
din viaţa lor nelegiuită
şi prea puţin se sinchisesc
că România-i vlăguită,
*
c-adică într-un sfert de veac
necinstea a ajuns în frunte,
iar cinstea stă să-şi deie duhul
sub al nesocotinţei munte.
*
Tocmai de-aceea ţara noastră
e bipolară-n toate cele:
Un bine în recul de-o parte,
dincolo zelul întru rele…
*
Şi iată că-n aceste zile
(un lucru greu de-anticipat),
Ilici, pentru mineriade,
să dea socoată-a fost chemat.
*
Nu-i rău, vor spune poate unii,
că-n fine legea-i aplicată –
mai bine mai târziu decât
să nu se-aplice niciodată!
*
Aşa e, şi cu toate astea
pace nu-mi dă o întrebare:
Chiar trebuiau atâţia ani
pentru corecta încadrare,
*
când faptele sunt grăitoare
în grozăvia lor finală,
iar martori mii şi-nregistrări
fac din dosar treabă banală?
*
Fiind, dar, totul la vedere,
tărăgăneala-i lucrătură –
justiţia „independentă”
n-avea-n vedere fapte, ci pe om
şi-a lui politică postură.
*
Au demarat acuma cazul
împinşi de jenă de la spate
şi de dorinţa
să-şi etaleze-independenţa,
c-oleacă de mai zăboveau
– taman ca-n cazul Vişinescu –
ia-l de-unde nu-i pe Iliescu…
*
Şi ce pedeapsă pot să-i dea
(la opt decenii şi jumate)
să-şi ispăşească vina toată
pentru tot răul făptuit
românilor şi ţării laolaltă,
iar juzii democraţi să pară
că nu fac omenia de ocară?!
***
BALADA CRUCIADEI À REBOURS
*****
Încreştinarea Europei
a fost un colosal proces
de seculare frământări
pân’ la-ncheierea cu succes.
*
Căci era vremea plămădirii
a viitoarelor popoare –
localnicii se-ncrucişau
cu păgâneşti oşti migratoare,
*
ce-şi împlineau crudul destin
printr-o feroce pustiire,
oriunde drumul apucau
conduşi de demonul din fire.
*
Din codrii centrului, germanii
în nord şi sud s-au opintit,
iar de la nord pornit-au slavii
spre est şi sudul însorit.
*
Apoi, din hăul asiatic,
au tot venit ordii păgâne,
ce-au călărit Evropa toată
până la apele-atlantine.
*
Dar tot de-acolo a pornit
cuceritorul crez creştin –
un fenomen fără egal
pentru o lume în declin,
*
în care tot se prăbuşea
(imperii, vise, zeităţi),
fiind vitală pentru suflet
zidirea unei noi cetăţi.
*
Încet, încet Mântuitorul
pe continent fu adorat
ca regele atotiubirii
de juzi evrei crucificat.
*
Cum creştinescul sentiment
era la nobili zgândărit
de stăruinţa neuitării,
în cruciade au pornit
*
cu bani şi-ndemn pontifical,
să libereze sfânta ţară
de Semiluna în urcare
prin ofensivă militară,
*
nu dintr-un scop religios
de omenie inspirat,
ci dintr-un calcul economic:
Să-nşface tot ce merită luat!
*
Pe-atunci Imperiul Bizantin
– bogat şi-n artă rafinat –
era tentant pentru barbari,
aşa c-Apusul s-a-nfruptat…
*
Răspunsul otoman veni
prin cuceririle-n Balcani
şi paşalâcul de la Buda
al celui mai măreţ dintre sultani.
*
Un veac şi jumătate mai târziu
la porţile Vienei s-a decis
că Europa islamistă
din strategia turcă-i doar un vis.
*
De-atunci, se spune în istorii,
de la bătaia încasată
imperiul turc a tot bolit
până la moartea-i nefrapantă.
*
Dar iată cum străvechiul vis
cu islamismul şi-a lui stea,
în Europa unitară
a devenit coşmar sadea.
*
De parcă nu erau de-ajuns
acele mari comunităţi
de musulmani fanatizaţi
din tot olatul apusean,
ce-i umilesc la ei acasă
pe băştinaşii timoraţi
prin legea lor nelegiuită
(făţiş atac interior
la ordinea constituită),
că azi
– prin vrerea unor şuţi
la cârmă-n astă făcătură –
Evropa-i cu asalt luată
de neomigratori arabi.
*
Şi-această cruciadă musulmană,
organizată şi duşmană
cu tot ce stă sub semnul crucii
(nici Roşa Cruce nu-i ferită!)
are ca scop să cucerească
în chip aparte Europa
prin rodnicia femeiască,
astfel ca-ntregul continent
în timp s-ajungă califat
şi creştinismul tot mai firav
în el să fie tolerat.
*
Epilog
*
Preacreştinesc Părinte,
acuma c-ai luat
cârmacilor gândirea,
de-au burduşit Evropa
cu-atâţia musulmani
fanatizaţi şi inumani,
aibi milă de noi cei mulţi
reducându-le fanatismul
şi rodnicia pântecului.
Amin.
***
BALADA ZEULUI AMOR
*****
De când mă ştiu am azvârlit
săgeţi de-amor la întâmplare
spre zei şi inimi omeneşti
ce doruri vor îmbătătoare.
*
Şi ţinta n-am greşit nicicând
cu arcul meu de soartă-ntins –
lumină şi căldură viul cată
pe al iubirii necuprins:
*
Bătrâni şi tineri, laolaltă
cu-ntreaga fire simţitoare,
sărutul dragostei adastă
ca pe acela dat de soare…
*
(Cântă şi dansează)
Iubirea mi-e mamă
şi tatăl amorul,
de-aceea din faşă
sunt totuna cu dorul.
*
De-o vârstă cu lumea-s
şi totuşi copil –
în floarea de dor
sunt dulce pistil.
*
Fragil ca un zbor
de cântec şoptit,
sunt concomitent
temut şi dorit:
*
Temut de acei
ce-ar vrea şi n-ar vrea,
dorit de mulţimi
ce cred că-s peltea.
*
Dar eu mă distrez
cu-ai mei săgetaţi,
tehui fericiţi
c-au fost încătuşaţi,
*
ce jurăminte-şi fac
pe cer şi pe pământ,
uitând de moda sex
cu bani-consimţământ.
*
(Apoi, revenind serios şi gânditor)
Nu-s obosit de-alergătura
pe-a lumii infinită sferă
atâtea mii şi mii de veacuri,
ci silă-mi e de-a Terrei atmosferă:
*
Cu arcul trag ca pân-acum
ca el cu ea să se unească,
dar sporu-i doar la-mperecheri
ce spurcă ordinea firească.
*
N-ajunge criza din familii
(divorţ şi nerodiri perene) –
asaltu-i dat de concubini
şi cupluri homo-lesbiene,
*
care câştigă-ncet teren
cu-ngăduinţa legii chioară
prin guvernanţi potrivnici firii,
şi-astfel morala-i de ocară.
*
Au fost abateri şi-nainte
de la porunca-mpreunării
la greci, romani şi asiatici,
dar nu la cotele turbării.
*
Globalizarea-i vinovată
şi crasa lipsă de ruşine
acolo unde altădată
cu mai puţin te simţeai bine.
*
De-aceea spun că nu mai vreau
s-aud de-a omului iubire –
amorul lui contrafăcut
în fond e doar batjocorire!
***
INFOBALADĂ
*****
Oricare om în felul lui
vrea să citească-n viitor,
deşi acest segment de timp
este-ncifrat de Creator.
*
Netaină-i numai pentru El,
Cel care toate le-a făcut –
fiind un permanent Prezent,
El e la modul absolut!
*
Nemuritorii-s zămisliţi
de vrerea Lui atemporală,
divin amestec de lumină
şi dragoste spirituală,
*
ce-i pentru timpul fragmentat
un existent de neatins;
dar viitorul se deschide
doar Unicului necuprins…
*
De fapt, ar fi de vreun folos
pentru sărmanul muritor
să ştie scrisul timpului
ca să citească-n viitor,
*
când el, cu-atâtea mărturii,
ştie trecutul neştiind,
dovadă că istoria
se tot rescrie scotocind?!
*
Nefericirea sa supremă
ar fi să ştie ce va fi:
Când suferinţa-l va-ncerca
şi-avanul ceas când va muri…
*
Mai bine-aşa, la mâna sorţii
ba cu iubire, ba cu ură,
lăsând în grija Domnului
a timpului cimilitură.
*
Cu-acest principiu sănătos
pentru condiţia umană,
n-au fost şi nu vor fi de-acord
toţi inspiraţii cu prihană:
*
Prezicători şi ghicitori
(în palmă, cărţi, cafea, ţigară)
se străduiesc să tălmăcească
a timpului vorbă neclară.
*
Futurologii vin şi ei
cu un pospai de-argumentare,
cum c-omenirea îşi urmează
al ei traseu spre progresare,
*
fapt pentru care, vrând-nevrând,
din stadiul postindustrial
musai se trece mai apoi
la stadiul info-cultural.
*
Iar statu-atuncea va marşa
pe informaţii şi cultură –
un fel de sân al lui Avram
faţă de-a noastră făcătură,
*
unde cultura-i siluită
de agramaţi şi falşii culţi,
iar informaţia-i minciună
pentru strunirea celor mulţi.
*
Atâta doar că n-or fi state
în acel stadiu de-avansaţi,
ci numai statul mondial
cu robii săi teleghidaţi.
———————————–
George PETROVAI
Sighetu Marmaţiei,
17 ianuarie 2016
