AMINTIRI

 ***

În România de-altădată,

Indiferent de unde eşti,

Fiecare avem un loc

Scris în cartea de poveşti…

 *

Iaşul îşi are „Copoul”,

Şi teiul „Eminescian”…

Sighişoara are turnul,

Clujul, floarea de castan…

 *

Braşovul îşi are „poiana”…

„TURNUL falnic” e la Bran…

În deltă peştele şi stuful,

Şi barba unui Lipovean…

 *

Munţii îşi îndreaptă creasta,

Către bolta infinită…

Bărăganul, pe câmpie,

Îşi leagănă iarbă cosită…

Ape, râuri şi izvoare,

Dunărea alimentează,

Şi se varsă-n Marea Neagră,

Care-n vals de val vibrează…

 *

Fila mea e Bucureştiul,

Aşa cum a fost odată…

Cartiere vechi şi Cişmigiul…

Unde mă plimbam ca fată…

*

Lacul, salcia pletoasă…

„Buturuga” şi fanfară…

Aleea trandafirilor,

Şi banca de odinioară…

 *

Pe toate şi-a pus amprenta timpul,

Şi nu ştim ce-o să mai fie…

Se umple zilnic „cartea vieţii”

Cu file de… Nostalgie.

 ***

DOUĂZECI DE PRIMĂVERI

 ***

A ieşit în zori din casă,

În pragul unei veri…

Avea în geantă uniformă

Şi… douăzeci de primăveri…

*

Ea, l-a condus până la poartă

Tăcută, ca de obicei…

Nu i-a reproşat nimica…

Nu că pleacă, nu că-i al ei…

 *

A privit-o adânc în ochi,

Şi i-a spus: „Nu-ţi fie teamă…

Mă întorc curând la tine,

Chiar dacă azi, ţara mă cheamă…

 *

Nu te gândi la lucruri rele,

Războiul nu-i o veşnicie…

Eu sunt ocrotit de-un înger

Ce mă va întoarce… ţie…”

 *

O sărutare dată-n fugă…

„Băieţii mă aşteaptă”…

Un autobuz oprit pe stradă,

Şi el, privind-o de pe treaptă…

 *

Tunuri bat, cartuşe zboară…

Frontul dansează dansul morţii…

Douăzeci de primăveri,

Lăsate-n voia sorţii…

 *

O zecime de secundă,

Şi timpul s-a oprit…

Douăzeci de primăveri

Au trecut în infinit…

 *

Anii s-au scurs, nenumăraţi…

Prieteni, astăzi sunt părinţi…

Părinţii au încărunţit,

Ea, încă strânge greu din dinţi…

 *

Dintr-un sertar ia o agendă,

În ea, doar o fotografie…

Douăzeci de primăveri

Îi zâmbesc cu bucurie…

 *

Îşi priveşte în oglindă

Părul alb… faţa cutată…

Nici nu-şi mai aduce-aminte

Cum a arătat odată…

 *

Îl va reîntâlni desigur…

Şi totul va fi iar ca… ieri…

El îi va da în dar buchetul

Cu… douăzeci de primăveri.

 ***

FLOAREA DE SALCÂM

 ***

Când primăvara bate-n poartă
Natura-i toată-n sărbătoare…
Albinuţa-n miez de ziuă
Sărută fiecare floare…

 *

Vântul adie pe cărare…
Ciufuleşte păpădia…
Şi o rândunică-n zbor,
Întregeşte armonia…

 *

Iarba-ncepe să se-nalţe…
Acuşi îi trebuie coasă…
Şi păsărele călătoare
De la frig, se-ntorc acasă…

 *

Un trandafir într-o grădină
Îşi ridică căpşorul…
A auzit de sus chemarea
Ce-o cântă-n mers izvorul…

*
Seara dulce se coboară…
Învăluită-n stele…
Pe-alei însiră-ndrăgostiţii
Sărutări… şirag… mărgele…

 *

Însă nimeni nu-nţelege
Ce-i-a ameţit pe toţi ca fumul…
Şi a îmbătat tot parcul…
Pe alei a înflorit „salcâmul”…

 *

Floare albă şi timidă,
Înghesuită în ciorchin…
Simplă, aproape insipidă,
Dar plină de parfum divin…

 *

Floare plină de dulceaţă,
Cu miezul gălbior,
Îmbrăcată ca mireasă,
La alesul tuturor…

 *

Fecioară albă a primăverii,
Şi a lebedei, pe lac…
Părăsită la altar,
De „trădătorul”… liliac…

 *

El avea, precum parfumul,
Şi culoarea la decor…
Mândru rezista în glastră,
Pe tocul ferestrelor…

 *

Ea, micuţa şi gingaşă,
Tremura la orice-adiere…
Se desprindea de rămurică…
Care-i lăsa un gust de miere…

 *

Aşa este făcută viaţa…
Rezistă doar cei falnici
Şi lăsa-n urma lor, pe drumuri
Pe cei slăbuţi şi jalnici…

 *

Nu vă uitaţi numai în sus
Cum face liliacul…
Şi floricelei de salcâm
I se cuvine „veacul”.

 ***

IERI ŞI AZI

 ***

Azi, trăim cu toţi-o viaţă

Zburători, precum comete…

Maşini şi calculatoare…

Lansări spre alte planete…

 *

Telefoane celulare,

Peste tot în buzunar,

De ani de zile, n-am mai „rupt”

O filă din calendar…

 *

Cei „normali”, trec drept „nebuni”,

„Nebunii” sunt „savanţi”

Cei ce studiază sunt „tâmpiţi”…

Şi „hoţii” sunt „giganţi”…

 *

Copiii nu ştiu ce-i o ciorbă,

Trăiesc din „Cola”, „Burger”, „Pizze”,

Îţi mestecă în faţă „guma”

Şi scot „baloane” pe guriţe…

 *

Părinţii, le dau „Retalină”,

Să nu fie „hiperactivi”…

Ei, să poată să se plimbe

Şi să-I educe-n mod „pasiv”…

 *

Şcoala e un loc cu „pată”,

Cine mai are timp de ea,

Mai bine gardu’ şi-o ţigara,

Să nu vorbim de „altceva”…

 *

Cărţile, sunt doar la „Poker”,

„Mozart” e o ciocolată,

„Dickens” e necunoscut,

Nu intră-n cluburi niciodată…

 *

„Schubert” nu cânta „manele”,

Sopranei nu-I dansează burta,

La teatru, vin doar „boşorogii”

Şi „Hare Krishna” rupe turta…

 *

Noaptea zboară pe şosele,

Cu bolidul de la „tata”…

Dacă mai e cu ei şi-o fată

„Cocoşăreala”-i gata…

 *

Poarta aripi de la „Red Bull”,

Fac „Body building” şi „Fitness”…

Cu steroizi îşi umfla muşchii,

E de la sine înţeles…

 *

Asta-i valabil pentru sexul

Cel cunoscut de toţi că „tare”,

Acum ne vom opri puţin

Şi pe la domnişoare…

 *

De la doişpe ani în sus,

Rimelul e deja în geanta…

Fusta-I „lungă” după fund,

Burtă se vede apetisanta…

 *

Decolteul, la buric

Îşi termina „anchiorul”,

Iar acolo un cercel

Îşi are locuşorul…

 *

La mare, plajă ne arată

Costume, cât mai micuţe…

Anul ăsta vor purta

„Tampon cu breteluţe”…

 *

Unghiile-au „asigurare”

Precum safe-ul de la banca…

Un kilogram de „pietre rare”

Pe ele se încarca…

 *

Viorelele sunt „o floare”…

Copiii sunt „din flori”…

Moartea nu e ceva ce doare,

Aduce doar „fiori”…

 *

Stau şi mă gândesc: În urmă

Cu numai două generaţii,

Când „casa” era ceva sfânt…

Şi-mi vin în minte „aberaţii”:

 *

Dacă toţi înaintaşii

Au fost culţi şi veneraţi…

De unde s-a umplut pământul

De-atâţia „arieraţi”?

––––––––––––

Ada SEGAL

Gan Yavne, Israel

28 iulie 2015