„ADAM si EVA”, de la religie la erotism
Dr. DOREL SCHOR
Conform Bibliei, Cartea Genezei in primele trei capitole, Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva. Pe Adam (om in ebraica) din adama (pamint, tarina) si pe femeie din coasta acestuia. Apoi i-a lasat sa se plimbe goi prin gradina Edenului, liberi sa faca ce vor, cu o exceptie: sa nu manince din Pomul Cunoasterii. Dar din trufie, spune legenda si din cauza tentatiei, spunem noi, perechea inocenta a muscat din fructe, probabil smochine (de unde mere pe vremea acea in Orientul Apropiat?), au devenit constienti de goliciunea lor si si-au acoperit partile intime cu frunze. Tot de smochin.
Ce a urmat se cunoaste…Au fost izgoniti din rai si au ajuns pe pamint, unde ii asteptau o multime de teologi, filozofi, literati, muzicieni, pictori, umoristi, comercianti care s-au inspirat din biografia lor. Dupa conceptul teologic, si in parte filozofic, povestea lui Adam si Eva exprima adevaruri fundamentale despre lume si om, creatia, originea, drama omului, speranta. Antropologii demonstreaza unitatea neamului omenesc, unii chiar sustin ca primii oameni si, desigur, fii lor Abel si Cain erau negri si mici de statura. Iar biologii sustin ca, practic, legenda se incadreaza perfect in teoria evolutionista a originii speciilor.
Artistii, evident, incearca sa descopere enigmaticele dedesubturi ale cunoasterii. Ei considera ca mitul biblic sta la baza creatiilor artistice, acesta fiind un excelent punct de plecare, de inspiratie…Pictorii, de pilda, au pus accentul si pe constientizarea conditiei umane, dar mai ales pe legitimizarea dagostei, a atractiei trupesti. Cuplul primordial beneficiaza, in timp, de atentia marilor maestri, de celebritati si de alti faimosi la vremea lor. Mari pinze in stilul clasic sau academic, premerg simbolistilor, manieristilor, impresionistilor, cubistilor, surrealistilor, expresionistilor, naivilor si chiar…caricaturistilor.
De la Albert Durrer la Cranach cel batrin, la Michelangelo si Titian, Rafael sau Tintoretto si Rubens, cei doi pacatosi izgoniti din rai ajung , eternizind mituri, alegorii si legende la mai apropiatii de noi Gustav Klimt, Gauguin, Picasso, Chagall, Brancusi, Dali, Leger, Munch, van Dongen, Masson…Si chiar la mari pictori pe care i-am cunoscut, Elron, Balasa…
Atractia pentru fructul oprit, tentatia pentru interzis, curiozitatea proprie fintei umane au, probabil, dincolo de semnificatia pacatului originar si partea lor buna, ele sint, intr-o buna masura, una din conditiile progresului.
Dr. DOREL SCHOR
Partajează acest conținut:
Publică comentariul