Adina Rosenkranz-Herscovici – „De vei pleca” (poezii)

Adina-2003 Adina Rosenkranz-Herscovici - "De vei pleca" (poezii)

De vei pleca

***

Dacă tu vei pleca,

Eu voi muri… un pic,

Sau mă voi ofili!

Dece nu spui nimic?

De mine draga mea,

Nu te îndepărta…

De cîte ori plecai

Lacrimi multe vărsai

Și chiar de nu știai,

Din suflet presărai

Pe unde te aflai…

Te rog, rămâi pe loc.

Ăsta nu e un joc.

Sufletul tau îl vreau

Și nimănui nu-l dau.

Nu spun cuvinte-n van.

Mai așteaptă un an,

Mai așteaptă o lună,

Să mai fim împreună!

N-a sosit vremea ta;

Dece să pleci deja?

Vino la pieptul meu,

Veghează- mă mereu…

Nu te mai dezlipi,

Nu mă mai părăsi…

Hai să ne legănăm,

De rele să uităm!

***

 

Iubește-ți aproapele

***

 ca pe tine însuți!”

Ce precept sublim!

 Și eu mă întreb:

acest precept

ce i-a călăuzit

tatălui meu

pașii pe pământ,

spune că trebuie

să-i dau in inimă

prioritate

semenului meu ,

înainte de-a mă gândi

la mine însămi?

 *

Ori să-mi încălzesc

aproapele la piept

cu aceeași dragoste

pe care o păstrez

   în primul rând

pentru mine?

 *

Sau poate înainte

de-a iubi pe altul,

de-a fi atentă

la nevoile lui,

să învăț întâi

a mă iubi pe mine,

a mă-ngriji

de bunăstarea mea?

*

În definitiv,

dacă-ți iubești

aproapele

ca pe tine însuți,

de ce dai dovadă :

de un pur și

binecuvântat

altruism,

sau de un subtil și

nefericit

egoism?

***

 

Te leagănă domol

***

Glasuri cerești

Te leagănă domol…

Un monolog comic,

Unul dramatic,

Îl spui, îl joci…

Nimic nu te apasă.

Deodată, ești alt om.

 *

O piesă bună

Te cufundă

În ape tulburi,

În ape tumultoase,

Din alte lumi,

Din alte vremuri.

Tu ești Doamna

Care dansează twist

Și cântă în aur

Și violet…

 *

O,cât de bine este

Să fii la unison!

Să simți o mângâiere,

Un gest, o vorbă de duh;

Să-nțelegi, să înveți,

Să creezi!

Apropierea de fiii tăi,

S-o dorești;

Cu sufletul la gură,

Sa tânjești,

Să te bucuri de ea.

 *

Acum ești singură

Acasă, nestânjenită,

Fără pretenții,

Fără reproșuri.

Ce-o veni, o veni!

Ascultă! Bate la ușă,

Inima-ți bate,

Îti chiuie!

Te simți în ceruri,

Amețită,

Dezrobită,

Dezlănțuită…

Fericită.

***

Adina Rosenkranz-Herscovici

Partajează acest conținut:

Eu sunt principalul “vinovat” pentru existenta acestei publicații electronice, pretențios numita “Revista”, care își consuma existenta acum în mediul virtual. Sunt un simplu blogger, fără veleități de jurnalist sau studii de specialitate în acest domeniu, fiind economist la baza și manager în activitatea profesionala. Aceasta revista este pentru mine, în primul rand, un hobby, un rezultatul al unei munci zilnice susținută cu mare pasiune și dragoste de tot ce tot ce înseamna frumos în viata (caractere, fapte, locuri), veștile bune și gândirea pozitiva în special, din simpla dorința de a COMUNICA și de a fi mai aproape de OAMENI.

Publică comentariul

You May Have Missed