CERERE DE TRUBADUR

(in memoriam GEORGE ANCA)

-în numele trubadurilor – eu – fiu de Lună

îți cer ție Mâna – preagrațioasă Regină bună!

în numele Zânelor și al tărâmurilor neumblate

te implor – Zeiță-a Capriciului – nu-ntoarce spate!

în numele Imperiilor Viselor – cărora Văzduhul mă făcu Rege

în numele a tot ce nu mă are decât pe mine și Lăuta mea – drept Lege

în numele Îngerilor  – și a tot ce Cântă – Stihuiește și Zboară

te implor să ai milă de mine – cel ce-ntr-una  –

cu Stâncile Cele mai ‘Nalte se-nsoară

în numele Crinului Munților și-n numele a tot ce se-nnoură

lasă-mă – Regină – o dată – o dată măcar –

să-ți sărut Ochii de Rouă!

-dar cine ești tu – de fapt – îndrăznețule-n zdrențe

ce-mi faci – precum Soarele – mii de reverențe

cine ești tu – cari nu te temi de Pedeapsa cea Sfântă

sub pretext că – sub Mâna-ți – strunele se supun și –

zici – tu despre ele – cum ”cântă”?

cine ești tu – doar Văr al Zefirului și-al Albinei

tu – tu – suindu-te – neîngăduit de cutezător

acolo unde toți ceilalți știu că se-apune și mor

și îndrăznind să ceri Mâna Fiicei Luminii

Mâna Reginei

când Mâna-ți altceva nu știe –

decât să lunece pe Strunele Lăutei – Multstătutei

Mâna-ți alt Meșteșug nu știe  – altă Iscusință nu are –

decât să supună – Sărmane și Ne-Curtene Cântece  –

Lunii – de-atâtea mii de ani – Mutei?

-Regină – nu eu – ci tu ai rostit Cuvinte ne-ngăduite

Blasfemii – ce nici măcar nu trebuie – în șoaptă – zvonite

O – tu – Regină – aceea ce-n Petale se-nveșmântă

(dar asta n-o știe – și de ce plâng Florile – în zadar se frământă!)

o – tu – Regină – care zici că spinteci pe Cel care Minte

dar îl disprețuiești pe Marele Greier de-Ispite –

Cel Care – cu Sângele Său – Adevăru-l lecuiește –

în Vechiul Descântec și-n Sfinte Labirinte

(unde Boala și Moartea se-nspăimântă să intre!)

arăți Lebedelor – Pădurilor – Ondinelor și Cocorilor

Izvoarelor – Câmpiilor – Mărilor și Norilor

că tocmai tu nu te-arăți a fi vrednică de mine

în această Seară și de-această Mână –

ce spre tine – atât de luminos și curat – vine –

însoțită de un alai de Albine-ale Hebleiși de mine – Umilul Spine

nevrednică te-arăți și de-Uraganele-mi – Selenare Cuvinte:

ar fi răsărit Mii de Sori – de Tâlcuri Înalte:

ar fi luminat Sfinte și-Aprinse Ninsori –

cu Magii și Steaua Cea Sfântă – la subsuori

rămâi – dar’ – Regină – la tine-n Serai

adio-ți zic: Trubadurul se duce – înapoi – la Mare – la Mume – în Rai

da – se duce-napoi la Mume – la Mume!

să-i pețească – Atotștiutoarele –

Ele – altă Cerească Soție  –

Mai-Vie-Decât-Vie: LUNA DINTRE DUNE

ce-mi aduce drept Zestre – o

Altă – Viscolit-Fermecată Lume – de Vis și Minune!

VINA DE A FI POET

Basm – Umor – Carte Deschisă: tot – FICȚIUNE!

cine-mi dă – de-un Ban – Amărăciune? – ori Minune?

crudă – ne-ndurată-i lumea: potrivește-te cu ea!

altfel – vei rămâne doar Poet – căzut din Stea!

am citit – nu doar Ceasloavele Deschise

ci am violat – prădalnic – Uși Închise

Infractor-fără-de-Casă – m-am ferit de Închisoare

stând pitit – mereu – pe după Stele – după Soare

căci Minunile nu stau cu Ușa-Nchisă:

uite Flori – privește-Izvoare – și citește – -n șoaptă – Cartea Scrisă

iar Amar îmi furnizează Cristul-Dumnezeu

Răstignitul – cu sau făr’ Certificat de Derbedeu!

sunt – în felul meu – un Criminal Cinstit (”Om de la Munte”):

mi-am scris Vina de a fi Poet: pe Palme – și pe Frunte!

 

 

CE-I FRUMOS – NU E SAVANT!

a iubit – și El – odată – parcă-s mii de ani de-atunci

Zânele – înmiresmate – însoțeau Feții – prin Lunci

a iubit – și El – odată – iar în urmă – numai Fum:

degeaba privește Cerul: s-a închis – acolo – Drum

unde-s Lebedele Verii? – au zburat – cu Ea – spre Nori

unde-s Inorogi și Stele? – dar Izvoare? – dară Sori?

a venit un Viscol Strașnic – un Vârtej de Ceasuri Rele

măturând – în Cale – Zeii – abătând – din Bezne – Iele

acum El –  Bătrân ca Munții – zăvorăște-n Trup – Izvoare

Sufletu-și năpăstuiește – azvârlind – în Foc – o Floare

dacă nu mai e-Amintirea – tragi nădejdi de Leac Târziu

ce ți-e scris în Cartea  Vieții – strâmb vibrează – sângeriu

Slovă după Slovă – Soarta Îl topește-n Pagini Albe

pe El l-a zdrobit Vecia – Ea e-un Dans de Îngeri-Salbe

cine vrea să-și uite viața – iscă duhori de Neant

cine – -n Ceruri – Armonia și-o răsfață – Zeu Vagant

naște Cântec după Cântec: ce-i Frumos – nu e Savant!

SURÂDE EA – VISÂNDU-SE – PAIAȚĂ – ’NTRE FECIOARE

surâde Ea – visându-se – Paiață – ’ntre Fecioare

dar Inocența-i Cancerată-o dă de Gol: Grotescă

Petală cu Petală – -și iau adio de la Ciot-de-Floare

Gesturi de Înger – și rămâne – ștearsă – doar o Frescă

Vicii sapă la Izvoare: oarbă-i – stearpă – Valea Vieții:

demult  cheamă Înserarea – chircind Zeii Dimineții

dintr-o Divă-Arborescentă – abia Zvâcul de Cenușă

ține-i loc de Chip-Lumină – deschizând Lugubră Ușă

totu’ – -acuma – se târăște – zvârcolește

putrezește – fără preget: doar Nimicul ce mai crește

o Femeie Dumnezee: -Acum duhnește – Veșted – a Morminte

Ea nu știe: se-oglindește – în orice – cu-Exasperată Luare-Aminte:

”poate – oare – Marea-a fi Secată?” – cum vezi! – chiar și Universul!

când e Seară -vine Noaptea: tre’ să știi – să-ți strângi Soldații

să înfrunți – demn – Prăbușirea (cum – al’dat’ – primeai Ovații!)!

ÎMI STRÂNG MULȚIMEA DE MORȚI

îmi strâng Mulțimea de

Morți – în

Vis

ce nu-ncape – trimit la

Antrepozitele de

vis-a-vis – în

Paradis

SCÂRBOASĂ LUME! – CINE-A MINȚIT C-AȘ VREA SĂ MAI ÎNTÂRZII?

Scârboasă Lume! – cine-a mințit c-aș vrea să mai întârzii?

mă spăl pe mâini cu Foc – mă șterg cu Gura Pânzii

Cleiosul Aer mă sufocă – -mi dă Migrene:

nu mai vreau Hoit: un Duh – și două-trei Antene!

păcat de Munții Sfinți! – dar sunt așa departe

și scad – pe zi ce trece – -n orișicare parte

și ei intra-vor sub Pământ – ca și Pădurea

când voi pleca – nu voi uita nici Floarea – nici Securea

mai e Femeia! – Doagă duhnind – Celest! – a Smoală

pe care Dumnezeu iscat-o-a: din Capac de Oală

făcutu-i-a lu’-Adam – Capacul de Coșciug!

să nu-i vâri Demiurgului – în nară – un Belciug?

cu-așa Siniștri Făcători de Lume

voi cere – -imperios! – o Nouă Cheie: SINGUR clădesc Sălaș-de-Glume!

FOST-A-AICI SĂLAȘ DE CAI

fost-a-aici Sălaș de Cai

acu-i – pentru mine – Rai!

Lumina nu-i din Femeie

ci-i din Duh și din Curmeie!

altfel – de Amar ai parte

și nimic nu te desparte

Hriste! – ai împlut Hogeagul

se-ncălzește și Moșneagul

Nouă Rază-ncepe Veacul:

ba chiar Moșu-ntinerește

și vă spune – iar – Poveste!

o Poveste cu Bărbați

Oșteni de la Șapte Frați:

dau Năcazul de Pământ

cheamă Duh cu Jurământ!

nu Femeie – nu Descânt

nu-amăgiri și nu Mormânt

ci – din Sori – Cântec de Flori

din Luni – Colinzi de Ninsori

CINE ȘI DE CE SĂ MĂ FI BLESTEMAT

cine și de ce să mă fi blestemat

să nu mor la ceas de seară – potrivit?

cine și-mpotriva cui s-a-nnourat

Duhul Nopții să oprească din plivit?

eu sunt Negura Munților – Ornicul Florilor

și răzbesc cu voie-ori fără voie – la Zeul Ploilor

eu sunt Fiu Pădurilor – Bufnița și Mâinele

pe mine mă iubesc – în Agonie – toate Zânele

nu mai blestemați – să nu vi se-ntoarcă Blestemul

numai mie Ceasurile-mi mor! – tot Haremul!

iar eu mor – spre-a fi Nemuritor! – Neînvinsul

Cel pe care-l caută – prin Eoni – Necuprinsul!

Izvoarele nu se-ntreabă – SE CÂNTĂ:

Ele – de mult – s-au luat – cu Dumnezeu – la Trântă!

LUNA – DE CÂND UMBLĂ PE PĂMÂNT – DESCULȚĂ

Luna – de când umblă pe

Pământ – desculță – și pășește peste

Munți – Pietre și Cetăți – peste

Suflete Scrumite – Ornice Sparte și Cochilii

Marine – Picioarele Ei – Cele de

Lumină Albă – au început să

sângereze – iar Degetele Picioarelor Ei – să

facă Bătături – unele tot mai

înalte – altele – tot mai

scobite

în Bătătura  de la Degetul

Mic – al Piciorului

Stâng – Lunar – m-am

furișat – m-am

scufundat eu – și

de acolo – din Adâncul

Dureroasei Bătături

Selenare – cânt și vă

povestesc – toate câte le-am

cântat și povestit – de la

Începutul Lumii

nimeni nu mă

bagă în seamă – nici cât pe-n sărman

Greiere Pribeag – dar

eu nu mă las – eu îmi

cânt Poveștile și-mi

povestesc Cântecele – până când

Luna se va sui – Regină

Deplină – înapoi pe

Cer – întru

Desăvârșirea Senină

SFÂNTUL SFINX

fiecare Por de Zid – al

Camerei mele – explodează

Solemn – aproape

Ritualic – dar – totodată – Grăbit și

Implacabil – Înnebunitor de

Răpăitor – cu

Împușcături și

Oribile Detonări – Otrăvite de

Timp – încât

simt că – de voi mai gândi un

singur Gând  –  va trebui să

alerg – ca-n Vis – cu iuțeala

Viscolului și-a

Supremului Păcat – s-alerg – debusolat – prin

mine și să m-aplec – în Fugă (ca prin

Tranșee – pe Front) – să nu ajung a fi

cumva – Victima Propriilor

Schije de Gânduri

fiecare Por din

Zidurile Camerei mele – îmi

întoarce – acum – sub Formă de

Țăndări și

Schije – Rafale de

Mitralii – Gânduri trimise

inconștient – de mine

spre Pereți – timp de mii de

Ani – timp de mii de

Ere: până acum – Porii

Zidurilor Camerei mele – își târau

Rănile Stelare – făcute de

Gândurile mele – ca pe niște

Gândaci Diformi și

Enormi – Gândaci molfăind – între

Mandibule Amenințătoare – Otrăvuri

Letale – da – se târau – în

jurul meu – deasupra mea – sau

atârnau – periculos – ca niște Țurțuri de

Scrum și

Cenușă – dar acum: GATA!

gata cu

Toleranța: EXPLODEAZĂ! – totul

în jurul meu – deasupra

mea – Împușcă și

EXPLODEAZĂ

îmi explodează drept

în Față – tocmai Armamentul pe care

eu li l-am oferit – de

Mii de Ani – de Mii de

Ere: Explozia Sângelui

Proaspăt – din

Gânduri Milenare – ale unui Om

Pitit – Chircit – într-o

INEXPLICABILĂ

SECUNDĂ

nu mai rezistă – Porii de Zid ai

Camerei mele – nu mai rezistă

nicicum – să mai

trimit – spre ele

Cometele – Supernovele

Gândurilor mele – Gândurilor

Tragicului Amurg – al

Omului din

Lună – Omul pogorât din

Lună – drept între

Jocurile Liniștii

Zidurilor unei Case de

Om Normal și

Neînarmat cu

Moarte: el – Omul din

Lună – Letalul Om din

Lună – Gânditorul Om din

Lună – care a conlocuit cu

ele – dar mult prea

mult – și mult prea

intens – și

mult prea lăbărțat de

Intim – ca acum

ele – să considere

Absurd – a nu

riposta – cu Foc și

Explozii Perseverente – cu Foc și

Sânge – închegat

Sânge – tulbure și

tulburător – până la

demență – MILENAR VINOVAT

SÂNGE

Sânge – în care se simte

pregnant – înnebunitor de

expresiv (ca-ntr-un

Cosmic Bocet – ca-ntr-un Fascinant

Cântec de

Moarte  – de pe

Lună!) – Miros de Praf de

Pușcă – și Miros de

Apostoli – dar și de

Veste Bună

m-am retras după

Alte Ziduri – Proaspete – precum

Dimineața Cea

Adevărată – m-am retras și

IARĂȘI NĂSCUT – după

alte Cărți – după alte

Izvoare – după alte

Evanghelii

și – dintr-odată – eu nu mai sunt – și – deci

nu mai există nici

Furibundele Riposte – Împușcătoare și

Explozive – ale

Vechilor mele

Ruine – ale

Vechilor mele

Ziduri – prăfuite cu Praful de

Foc și de

Lună – al

Gândurilor: a rămas – singur și

Gigantic – Curat și

Gigantic – doar

EL!

Sfântul Sfinx

ORICARE MURMURARE-CÂNTEC A-MBRĂCAT PETALE

să treci prin Rai? – să treci prin Iad? – atâta doar?

când Munți – Câmpìi – Păduri – Izvoare-ți suntBudoàr?

n-a fost și nici va fi vreun Zeu – să-aducă-atâta Sărăcie:

NOI n-avem Minți: Safir n-am copt – aici – sub Scăfârlìe!

haide  și-alungă – Timp și Umbre –  dimpreun’ cu mine – Frate

cutreierând și Cartea – și Vulcànii – -n Deplină Libertate

cântând cu Greierii deolaltă – alunecând – pe Cer – cu Lebedele-Zâne

încât Călătoria noastră s-aibă și-AZI – dar – mai cu seamă: MÂNE!

cât de târziu – s-aprindem – pe-unde trecem – Bal de Focuri

făr’ să-ntrebăm – re-aprindem – astfel – Stelele – în Jocuri!

veniți cu noi – Frați Sfinți – prin Ceruri Neumblate

și hoinăriți – cu Aripi Translucide – pe Câmpii Ninși: SENINĂTATE!

atâtea-s de văzut – tu – Coborâtule din Hărți Astrale

încât oricare Murmurare-CÂNTEC a-mbrăcat Petale!

CASA LUI

(lui Vincent van Gogh)

Casa lui e Cerul – cu Stele-Explodate

Casa lui sunt Vulcanii – sunt Primăverile – cu Flori Detonate

Casa lui e-oriunde nu-s Case de Oameni – ci-Aureole de Sfinți

Casa lui sunt îndelungi Buciumările – din Părinți în Părinți

Casa lui e PRETUTINDENI – unde Dumnezeu îl strânge la Pieptu-i pe OM

ca FRATE SUBLIM – ÎNSÂNGERAT CERȘETOR – chiar ATOM

Casa lui e-n Soarele-Floare – acolo unde  DOARE – cel mai turbat și fără-ncetare

Casa lui e Noul Pământ – unde Grădinile se pleacă sub Înfloritor Jurământ

nu  întreba de el – ci călătorește prin MIRUL SAFIR!

nu întreba de el: oriunde vei afla Gazdă – lui îi vei fi Musafir!

nu întreba de Continua Înflorire-n EXPLOZII:

el este CĂLĂUZA FOCULUI  – dar și PAHARNIC DE-AMBROZII..

Filfizoana Minte las-o la Poartă – când vii în Cosmosul-Ospeție:

pune-ți pe Cap – COROANĂ DE-ASTRAL CERȘETOR – ca totul – în Rânduială Sfântă – pentru Vecie – SĂ FIE!

MI-AI VORBIT

mi-ai vorbit de-un Pelerinaj la Mânăstirea-din-Stele –

de-o Călătorie Solitară – prin Câmpii de Argint

pe la Zimbri și Crai – pe la toți ce s-au rugat și-au venit

mi-ai vorbit despre Mari Lacuri – unde Ape nu mint

mi-ai vorbit despre Măiestria de-a deveni Pasăre cu Grai

m-ai trecut prin Tulpinile a Mii de Crini – prin Sfânta Roură – prin Rai

dar vorba ta a căzut împușcată – și Azi – și Ieri

pentru că – înainte de-a-ți termina Povestea – năvăliră Păsări de Seri

am mușcat – și eu – Țărâna: nu-i De Cea Bună – -i numai Nisip:

pe-aici s-au îngropat Mii de Mări Selenare –

iar mie – ca Vechi Matroz – mi-a venit să țip

de ce n-ai scos Bufnițele – la Plimbare?

măcar aveam asigurată o Noapte – fiecare

de ce nu dăruiești Cornuri de Lună?

măcar am învăța diferența – între Zâna Cea Rea și Zâna Cea Bună

așa – Caracatițele vin și pleacă –

nestingherite – prin Umbre de Sticlă – prin Amintirea Străbună

așa – trebuie să VISĂM – fiecare pe Țărmul lui

să ne ghemuim și să ne trăim viețile NUMAI în Vis –

ca-n Pântecul Mamei Oricui

să ne întreținem –  în Saloane Băloase – cu Fioroșii Gargui

vom rămâne – curând – fără de Slovă și Grai

ni se va lua – de la Gură – până și Ultimul Nai:

în loc de Sfinte Mânuri și Piept – ni s-aleg Fulger și Cui

dar – presimt: în următoarele Veștede Ceasuri –

vom afla că nu se petrece –

niciunde – nicicând – Răstignirea nimănui

am rămas – Părăsiți și Orbi – pe-al Lumii Ruinat Grui

fără Timp – fără Rost – fără Candelă – fără-a mai avea ce – cui – unde SĂ SPUI

pe Malurile Râpei spre Lumină – măcar acum – TĂCEȚI!

noi Îl așteptăm – totuși – pe Învietorul de Săgeți

cari va șterge din TERFELOG niște Vieți –

pentru a face posibil de respirat – FĂRĂ NUMĂR SAFIRE-DIMINEȚI

dar noi nu mai scriem Cuvânt pe Pământ

căci noi așteptăm și un Nou Legământ

Întrutotul Biruitor – Întrutotul SFÂNT!

DOINĂ DE TAINĂ

 

Candelă de Rugăciuni

Plinesc Stele de Minuni

Stalagmite de Izvoară

păzesc  Taina ce Omoară

Munte-de-Tămâie:

zboară – Ciocârlie!

râzi și plângi – Oame Sărace

căci Veșmânt de-AICI nu-ți place:

ACOLO – însă – nu-i Jale:

îmbraci Straie-de-Petale

iar pe Cap îți ții

Nimburi Străvezii

Cununi Purpurii:

Cunună de Foc

Hristul – la Mijloc!

CÂNTEC BARBAR

ineluctabile luxații de Lumină

șontorogite cârje de vermină!

ăsta-i Adevăratul Început de Lume

nu Mii Versete – pline de Minciune:

va ține-așa – pierzându-se-ntre Dune

Șacal Mârșav! – duhnești Zeamă de Stârvuri

secat-a-n Lume tot ce are Vârfuri

și – în definitiv – ne merităm ”parfumul”

căci urmăm Iudei – neabătut – Drumul!

o Gâlmă ni s-a-umflat – în loc de Cap

un Sac de Flatulații: Suflet de Casap

și – înmulțind – spre Stele – -orice nimicnicie

s-a sinucis – în Lună – Biata Ciocârlie

refuz să cânt  – în Stihuri – CATASTROFA:

aștept ca Îngerii să-și renoveze Strofa!

SAR DIN LUME-N ALTĂ LUME

sar din Lume – -n Altă Lume

unde se pot face Glume:

Altă Lume – făr’ Noroaie

fără Zăpadă cu Zoaie

făr’ Prostie – doar Lumină

nu s-orbești: Rază Senină

nu mă credeți – încercați:

nu ucideți – nu trădați

nu furați și nu-nșelați

iubiți și Spinii Savanți

de umblă vreun Cerșetor

de Hristos fie-vă Dor

Bolnavul de zace-n Prag

e Hristos – Roua-de-Drag

și de te-ntâlnești – în Zori

cu-o Ceată de Trecători

strânge-i – câte pe-un’ – la Piept

(căci îți este Frate Drept!)

privește la Munți și Stele

nu la Spartele Ulcele

privește Păduri și Lună

nu la Piatra Cea Nebună

pune-ți Inima pe-Izvoară

să te doară – să te doară

adu-ne Crăciun și Paște

Sfânta Mumă – Noi Lumi Naște

și-Nvierea Strepezită

‘n orice Zi – fie-ți Ursită:

căci pe Gòlgota sunt Sfinții

în Lumină sunt Părinții!

iar nu prin Crâșme de Zei

Lacrimi mu-u-ulte: LACRIMI-CLEI

și să nu mai fie-alt Sânge

decât Crinu-n Zori – când plânge

ÎN MIJLOCUL FĂPTUIRII COSMICE

Vârtejuri de Stele

pătrund prin Zidurile

Casei mele – Aștri

Sihaștri – îmi duc și-mi

aduc – Veștile

Bune – ca și

Veștile Rele

Vârtejuri de Stele

îmi rotesc – ca pe niște Neastâmpărate

Sfredele – Capul și

Sufletul – să facă din

Cer – numai

Rumeguș și

Surcele

Vârtejuri de Stele – învârtind

Aștrii – precum

Paie-de-Jele – ridică

Cetăți și

Munți – spre

Noapte – spre Umbritele de

Taină – PUNȚI

în Mijlocul Haoticelor

Vârtejuri de Stele (pentru

Pribegi: LOGO-STELE!) – ne

ridicăm – neabătuți de niciun

Puhoi de Umbră-Lumină:

DREPȚI-SULIȚE-DE-RUBIN  – precum

Stâlpii de FOC-MONASTIRE – și

ne-mbrățișăm  (din

Braț și Privire!)

noi – COSMICI-EROII – din

Mituri – Istorii și

Glorii:

eu – și

HRISTOS – Frate mai Mare al lui

FĂT-FRUMOS!

VIS VECHI ȘI VECHI DESCÂNTECE

am visat – cândva

parcă mă chema

parcă voci strigau

furioase – -urlau

vechi descântece

negre cântece:

”nu încape – nu încape!

să mai sape – să mai sape!

că doar nu-i o putinică

o purcică sau o sticlă

ci sunt Soarele și Luna:

dezvață-i să vrea Cununa!

tu ești Zmeul – iar noi – Iele:

vrem să piară Nunți și Stele

vrem zburare-am – Vulturese

pân’ de unde Fumul iese

și se face Focul – GHEM

iar noi nu mai încăpem!

acolo Lumina stingem

pe Regina noastră-o frângem

cu Descântec tot mai crâncen

și alegem dintre noi

Regină de Bezne Moi!

haide – Zmeule – la treabă

c-ajunge Regina – BABĂ!”

nu vi-i dat să stingeți Sorii

și nici Lunele! – iar Norii

vă vor fi Însoțitorii

înapoi spre Lumi-de-Umbră

Paznici Tainelor – și sumbră

ostenire spre Regatul

Nestematelor – cu Sfatul

de-a lăsa – în Lumi – Lumina:

altfel – toate Ielele

s-or preface – Relele

într-un Singur Crin-de-Sânge:

numai Inorogu-l plânge!

DOINĂ ȘI DESCÂNTEC

voi – din Vale

Flori de Jale

v-a venit Regele-Crin

să vă supună la chin:

chin de a vedea Prinț-Soare

cum – în Cer – plânge și moare!

nu vă duceți Vântului

la Câinii Pământului:

poate nimerim la Zâne

să facă – iarăși – un Bine

să dezlege Apele

să tocească Àcele

Prinț s-ademenească

de rău să-i menească

ca să îl spăimânte

să-i aducă-aminte

de vechi jurăminte

către Mumele din Peșteri

către Zidarii Cei Meșteri

Mumele-or trudi

tot la Temelii

și vor scoate Soare

din Neagră Strânsoare

Meșteri meșteri-vor

Meșteri înălța-vor

Meșteri – iar – dura-vor

Chipul Soarelui

Capăt Răului

Piatră după Piatră

Cerului dând Vatră

nouă – Candelă

Rugăciunilor:

Graiul Zeilor

Raza-Arheilor

Muma Doinelor

și s-o lepăda

Crin – de Umbra Sa

și va fi iar Crist

UNIC AMETIST

BLESTEME PENTRU VOITORII DE IMPERII

vreți imperii? – vreți putere?

vreți doar zările mizere?

foc și plâns și neputinți

agoniile de sfinți

vreți să ștrenguiți

frații osteniți?

să vă cadă morții-n cap

din orice banal dulap?

să ia foc a voastră vrere

(drac din crime și putere!)

nume  nobil – ca de crap

după-oricàre – strig: ”CASAP!”

blestemați să fiți în veci

de Mume cu sânii reci

cu Izvoare-oprite – seci:

noaptea  vor veni – tiptil

la pătuțul de copil

(răsfățatul vostru tril):

îl vor  arde-ncet – fitil

”urmașul” vost’: volatil!

să vă sece gâtul

să vă crească râtul!

nu grăiți – ci mormăiți

urșii – iarna – -i zădărâți

de vă scarmăn’ – opăriți!

să vedeți doar ciori

și spânzurători!

să intrați – în Mori

sub Piatră – din zori!

blestemat vă fie neamul

semințìa – râul – ramul!

când copiii vă vor plânge

să aflați – în loc – doar Sânge!

sânge-n zoaie

și puroaie!

zvârliți să fiți pe gunoaie

și ciupiți de ghionoaie!

sânge – foc – nenorocire

fie-a voastră fericire

demoni umflați în imperii

draci de mahala – cozi-perii

copiii – prin voi – cenușă

strecura-s-or pe sub ușă

și în somnul vostru spart

în visul vostru deșart

veți vedea doar chipul lor

demoni fără coridor!

stàfii albe – -nduioșate

vă vor mângâia de moarte:

chipuri înghețate

mâini încețoșate

vă vor mângâia

până veți urla

și veți implora:

moarte de lup

liniște de stup

moarte în hazna

(nu v-or număra)

la șobolani – lung sejur

caracatiți împrejur

sânge-amar – în guri și-n supă

fără nădejdi de vreun ”după”

făr’ vestire de vreun ”după”

doar neant – când viața-astupă

ciocoii în Jaf-de-Cupă

oripeunde -i trap de ”trupă”!

ÎN LUMINA CATIFELEI-DE-MĂGAR

în Lumina Catifelei-de-Măgar

am scos Foaie – și-ncepui să Ar

(mi-amintii c-am fost – cândva – Zidar!):

Slovele vor fi Fructe de Aur

Stihurile – Flăcări de Balaur!

pogorât – răznit – sub Zodie de Foc

începui să socotesc Văpăi:

Hristosul – sigur! – arde la Mijloc

dar și eu împușc – ascuns în Clăi

Vânător de Salamandre – Pavezi Mii

m-am întors în Limba de Copii:

vindec Crini și oblojesc la Păpădii

până-mi curge-n vine Sânge-Adevărat: treji Oameni Vii!

interzis să m-alungați din Bătătură!

sunt Cuvânt-de-Flăcări – a Lui Hristos – GURĂ!

UCIDE-N GURĂ ORICE GREU ȚI-ATÂRNĂ

ucide-n Gură orice greu ți-atârnă:

Cuvânt – Sărutul Desfrânat – Ocări de Scârnă

și-n Cerul Gurii – iscă-ți Miracole de Stele

Meniri Înalte – -a Firii Large Schele

tăcând – veni-vor Sfinți în Ospeție

Auzului bănuitor – cum și Privirii:

și-Aureolele – Laviți de-Mpărăție

s-or înșira – binecuvântând Mirii

prea multă Gălăgie-aduce Bezne

Sumbre Bătăi de Aripi și Piroane-n Glezne:

e ARMONIA –  CUMPĂTAREA ZEE!

fără Capricii – ori Narduri de Femeie

într-un Celest Bordei – stau Nobilii Veciei:

Sfântă Lumină – în Strâmtul Hardughiei!

DOINA  DRAGOSTEI  NĂCAZULUI

păsări vin și păsări pleacă

numa-n casa mea săracă

e un Musafir ce șade:

e Năcazulcum-se-cade!

în tot mușuroi de oameni

tu cu nimeni nu te-asameni:

lipit de Inima-ți-Munte

stă Năcaz – cu Stea în Frunte

‘l-întrebai de n-are drum

și la alții – de-mpart scrum

o fi mai tihnit pe-acolo

i-or mai da și niște ouă

Năcaz mă privi duios:

”pentru mine – -ești Cel Frumos!”

lipsi-m-aș de frumusețe

să văd Năcaz dând binețe

luând căciula de pe masă

și ieșind – vreun ceas – din casă

cu tărie-aș respira

de Pădurea s-ar mira:

atâta de-ușor mi-ar fi

că-n Văzduh eu m-aș sui

dar Năcazul mă iubește

totu-ntr-însul crește – crește:

mi-e atâta pacoste

de duioasa-i dragoste

de mă mai iubește mult

am să intru în pământ

de mă mai iubește-așa

mi-e că Marți m-oi agăța

SFAT PENTRU TOȚI NEROZII

nu e bine – și

nici nevoie – să

fluieri în

Biserică: așteaptă

întâi – să cânte

Îngerii: atunci

sigur vei înțelege de ce

”NU”

oricând – vei constata că

se poate afla – de la

Îngeri – ceva

mult mai mult de

învățat – decât

Vulgaritatea Prăfoasă a

Șuierului – sau Mascarada

Huiduielii Plebeie – ori

Blasfemia Neroadă – care să

azvârle – iar – în

Umbră – în

Bezna Neantului – Sfințenia

Cântecului – Demiurgia

Cuvântului – Atotbiruitoarea

Arătare a

CRINULUI !

CERUL IPOCRIZIEI

se bagă târfele în seamă

făcând mânăstirii reclamă:

spre-altar le-orientează un astrolab

dar ochii lor sunt – mereu – la prohab!

DOINA IDENTITĂȚII

Frunză de Spin

spintec Suspin:

nu răstigniți

până nu știți

cine suntèți

de ce rămânèți

sau unde vă dùceți

când Crist vrea să ùmpleți

Potir de Porfir

Plecări pe Zefir

Foaie Roșă de Graal

mult nu e până la Mal:

lăsați Câinii la culcare

să nu sece vre o Mare

lăsați Vidrele să cânte

și Cuțitele să-mplânte

în Pământul fără spor:

Fulger iscă Nou Izvor

MATROZ ȘI MARANGOZ

mai dă o gură Fetei dintre Aștri

să pună-n Ceruri încă Trei Pilaștri

mai ceartă Ielele-de-Gălăgie

că prea dansează cum îmi place mie:

să nu se-nvețe-a fi lingușitoare

la Curtea-unui Matroz – venit pe Mare:

sunt Regi și Regi – dar noi – Matrozii

bem – precum Zei – Nectar și-Ambrozii

și stăpânim – în joacă – Cer – Pământ

Feuda Sfântă-a Celui mai Nesfânt!

ne închinăm – egal! – lui Crist – cât și Satanei:

cu Două Feței-i Vara Mistic-Ranei

noi ne-am născut din Taină și Rogoz:

fieștecare-i Zeu și – Marangoz!

AL DOILEA BAL

dansați – dansați – în Dansul Satanei

căci Muzica Boantă a dat drumul Vranei:

toți Dansatorii – vestiți Hahalere

orbesc – când e vorba de-Alei Grănicere!

Poetul nu-i Dansator-în-Neant – nu-i Paiață

n-a făcut – niciodată – Satanei – Slujul de Rață:

Dansul Poetic e-n Explozii de Aștri

în Vârtej de Lumină – ajungând la Sihaștri

nu vreau – ca Vechìl al Satanei – să-njur:

Cuvântul e – doar – Mântuire-n Azur!

mai răsună un Bal – de puțini auzit:

e-al Serafilor Cântec –  al Iubirii Sfânt Rit

de nu mă potrivesc – cu voi – la Mituri

e pentru că dansez cu Munți – Păduri – Izvoare-n

Fără-de-Sfârșituri!

——————–

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

29 februarie 2020

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …