Adrian BOTEZ – Vina de a fi poet (versuri dedicate lui George Anca)

ANCA-George-1944-2020B Adrian BOTEZ - Vina de a fi poet (versuri dedicate lui George Anca)

CERERE DE TRUBADUR

(in memoriam GEORGE ANCA)

-în numele trubadurilor – eu – fiu de Lună

îți cer ție Mâna – preagrațioasă Regină bună!

în numele Zânelor și al tărâmurilor neumblate

te implor – Zeiță-a Capriciului – nu-ntoarce spate!

în numele Imperiilor Viselor – cărora Văzduhul mă făcu Rege

în numele a tot ce nu mă are decât pe mine și Lăuta mea – drept Lege

în numele Îngerilor  – și a tot ce Cântă – Stihuiește și Zboară

te implor să ai milă de mine – cel ce-ntr-una  –

cu Stâncile Cele mai ‘Nalte se-nsoară

în numele Crinului Munților și-n numele a tot ce se-nnoură

lasă-mă – Regină – o dată – o dată măcar –

să-ți sărut Ochii de Rouă!

-dar cine ești tu – de fapt – îndrăznețule-n zdrențe

ce-mi faci – precum Soarele – mii de reverențe

cine ești tu – cari nu te temi de Pedeapsa cea Sfântă

sub pretext că – sub Mâna-ți – strunele se supun și –

zici – tu despre ele – cum ”cântă”?

cine ești tu – doar Văr al Zefirului și-al Albinei

tu – tu – suindu-te – neîngăduit de cutezător

acolo unde toți ceilalți știu că se-apune și mor

și îndrăznind să ceri Mâna Fiicei Luminii

Mâna Reginei

când Mâna-ți altceva nu știe –

decât să lunece pe Strunele Lăutei – Multstătutei

Mâna-ți alt Meșteșug nu știe  – altă Iscusință nu are –

decât să supună – Sărmane și Ne-Curtene Cântece  –

Lunii – de-atâtea mii de ani – Mutei?

-Regină – nu eu – ci tu ai rostit Cuvinte ne-ngăduite

Blasfemii – ce nici măcar nu trebuie – în șoaptă – zvonite

O – tu – Regină – aceea ce-n Petale se-nveșmântă

(dar asta n-o știe – și de ce plâng Florile – în zadar se frământă!)

o – tu – Regină – care zici că spinteci pe Cel care Minte

dar îl disprețuiești pe Marele Greier de-Ispite –

Cel Care – cu Sângele Său – Adevăru-l lecuiește –

în Vechiul Descântec și-n Sfinte Labirinte

(unde Boala și Moartea se-nspăimântă să intre!)

arăți Lebedelor – Pădurilor – Ondinelor și Cocorilor

Izvoarelor – Câmpiilor – Mărilor și Norilor

că tocmai tu nu te-arăți a fi vrednică de mine

în această Seară și de-această Mână –

ce spre tine – atât de luminos și curat – vine –

însoțită de un alai de Albine-ale Hebleiși de mine – Umilul Spine

nevrednică te-arăți și de-Uraganele-mi – Selenare Cuvinte:

ar fi răsărit Mii de Sori – de Tâlcuri Înalte:

ar fi luminat Sfinte și-Aprinse Ninsori –

cu Magii și Steaua Cea Sfântă – la subsuori

rămâi – dar’ – Regină – la tine-n Serai

adio-ți zic: Trubadurul se duce – înapoi – la Mare – la Mume – în Rai

da – se duce-napoi la Mume – la Mume!

să-i pețească – Atotștiutoarele –

Ele – altă Cerească Soție  –

Mai-Vie-Decât-Vie: LUNA DINTRE DUNE

ce-mi aduce drept Zestre – o

Altă – Viscolit-Fermecată Lume – de Vis și Minune!

VINA DE A FI POET

Basm – Umor – Carte Deschisă: tot – FICȚIUNE!

cine-mi dă – de-un Ban – Amărăciune? – ori Minune?

crudă – ne-ndurată-i lumea: potrivește-te cu ea!

altfel – vei rămâne doar Poet – căzut din Stea!

am citit – nu doar Ceasloavele Deschise

ci am violat – prădalnic – Uși Închise

Infractor-fără-de-Casă – m-am ferit de Închisoare

stând pitit – mereu – pe după Stele – după Soare

căci Minunile nu stau cu Ușa-Nchisă:

uite Flori – privește-Izvoare – și citește – -n șoaptă – Cartea Scrisă

iar Amar îmi furnizează Cristul-Dumnezeu

Răstignitul – cu sau făr’ Certificat de Derbedeu!

sunt – în felul meu – un Criminal Cinstit (”Om de la Munte”):

mi-am scris Vina de a fi Poet: pe Palme – și pe Frunte!

 

 

CE-I FRUMOS – NU E SAVANT!

a iubit – și El – odată – parcă-s mii de ani de-atunci

Zânele – înmiresmate – însoțeau Feții – prin Lunci

a iubit – și El – odată – iar în urmă – numai Fum:

degeaba privește Cerul: s-a închis – acolo – Drum

unde-s Lebedele Verii? – au zburat – cu Ea – spre Nori

unde-s Inorogi și Stele? – dar Izvoare? – dară Sori?

a venit un Viscol Strașnic – un Vârtej de Ceasuri Rele

măturând – în Cale – Zeii – abătând – din Bezne – Iele

acum El –  Bătrân ca Munții – zăvorăște-n Trup – Izvoare

Sufletu-și năpăstuiește – azvârlind – în Foc – o Floare

dacă nu mai e-Amintirea – tragi nădejdi de Leac Târziu

ce ți-e scris în Cartea  Vieții – strâmb vibrează – sângeriu

Slovă după Slovă – Soarta Îl topește-n Pagini Albe

pe El l-a zdrobit Vecia – Ea e-un Dans de Îngeri-Salbe

cine vrea să-și uite viața – iscă duhori de Neant

cine – -n Ceruri – Armonia și-o răsfață – Zeu Vagant

naște Cântec după Cântec: ce-i Frumos – nu e Savant!

SURÂDE EA – VISÂNDU-SE – PAIAȚĂ – ’NTRE FECIOARE

surâde Ea – visându-se – Paiață – ’ntre Fecioare

dar Inocența-i Cancerată-o dă de Gol: Grotescă

Petală cu Petală – -și iau adio de la Ciot-de-Floare

Gesturi de Înger – și rămâne – ștearsă – doar o Frescă

Vicii sapă la Izvoare: oarbă-i – stearpă – Valea Vieții:

demult  cheamă Înserarea – chircind Zeii Dimineții

dintr-o Divă-Arborescentă – abia Zvâcul de Cenușă

ține-i loc de Chip-Lumină – deschizând Lugubră Ușă

totu’ – -acuma – se târăște – zvârcolește

putrezește – fără preget: doar Nimicul ce mai crește

o Femeie Dumnezee: -Acum duhnește – Veșted – a Morminte

Ea nu știe: se-oglindește – în orice – cu-Exasperată Luare-Aminte:

”poate – oare – Marea-a fi Secată?” – cum vezi! – chiar și Universul!

când e Seară -vine Noaptea: tre’ să știi – să-ți strângi Soldații

să înfrunți – demn – Prăbușirea (cum – al’dat’ – primeai Ovații!)!

ÎMI STRÂNG MULȚIMEA DE MORȚI

îmi strâng Mulțimea de

Morți – în

Vis

ce nu-ncape – trimit la

Antrepozitele de

vis-a-vis – în

Paradis

SCÂRBOASĂ LUME! – CINE-A MINȚIT C-AȘ VREA SĂ MAI ÎNTÂRZII?

Scârboasă Lume! – cine-a mințit c-aș vrea să mai întârzii?

mă spăl pe mâini cu Foc – mă șterg cu Gura Pânzii

Cleiosul Aer mă sufocă – -mi dă Migrene:

nu mai vreau Hoit: un Duh – și două-trei Antene!

păcat de Munții Sfinți! – dar sunt așa departe

și scad – pe zi ce trece – -n orișicare parte

și ei intra-vor sub Pământ – ca și Pădurea

când voi pleca – nu voi uita nici Floarea – nici Securea

mai e Femeia! – Doagă duhnind – Celest! – a Smoală

pe care Dumnezeu iscat-o-a: din Capac de Oală

făcutu-i-a lu’-Adam – Capacul de Coșciug!

să nu-i vâri Demiurgului – în nară – un Belciug?

cu-așa Siniștri Făcători de Lume

voi cere – -imperios! – o Nouă Cheie: SINGUR clădesc Sălaș-de-Glume!

FOST-A-AICI SĂLAȘ DE CAI

fost-a-aici Sălaș de Cai

acu-i – pentru mine – Rai!

Lumina nu-i din Femeie

ci-i din Duh și din Curmeie!

altfel – de Amar ai parte

și nimic nu te desparte

Hriste! – ai împlut Hogeagul

se-ncălzește și Moșneagul

Nouă Rază-ncepe Veacul:

ba chiar Moșu-ntinerește

și vă spune – iar – Poveste!

o Poveste cu Bărbați

Oșteni de la Șapte Frați:

dau Năcazul de Pământ

cheamă Duh cu Jurământ!

nu Femeie – nu Descânt

nu-amăgiri și nu Mormânt

ci – din Sori – Cântec de Flori

din Luni – Colinzi de Ninsori

CINE ȘI DE CE SĂ MĂ FI BLESTEMAT

cine și de ce să mă fi blestemat

să nu mor la ceas de seară – potrivit?

cine și-mpotriva cui s-a-nnourat

Duhul Nopții să oprească din plivit?

eu sunt Negura Munților – Ornicul Florilor

și răzbesc cu voie-ori fără voie – la Zeul Ploilor

eu sunt Fiu Pădurilor – Bufnița și Mâinele

pe mine mă iubesc – în Agonie – toate Zânele

nu mai blestemați – să nu vi se-ntoarcă Blestemul

numai mie Ceasurile-mi mor! – tot Haremul!

iar eu mor – spre-a fi Nemuritor! – Neînvinsul

Cel pe care-l caută – prin Eoni – Necuprinsul!

Izvoarele nu se-ntreabă – SE CÂNTĂ:

Ele – de mult – s-au luat – cu Dumnezeu – la Trântă!

LUNA – DE CÂND UMBLĂ PE PĂMÂNT – DESCULȚĂ

Luna – de când umblă pe

Pământ – desculță – și pășește peste

Munți – Pietre și Cetăți – peste

Suflete Scrumite – Ornice Sparte și Cochilii

Marine – Picioarele Ei – Cele de

Lumină Albă – au început să

sângereze – iar Degetele Picioarelor Ei – să

facă Bătături – unele tot mai

înalte – altele – tot mai

scobite

în Bătătura  de la Degetul

Mic – al Piciorului

Stâng – Lunar – m-am

furișat – m-am

scufundat eu – și

de acolo – din Adâncul

Dureroasei Bătături

Selenare – cânt și vă

povestesc – toate câte le-am

cântat și povestit – de la

Începutul Lumii

nimeni nu mă

bagă în seamă – nici cât pe-n sărman

Greiere Pribeag – dar

eu nu mă las – eu îmi

cânt Poveștile și-mi

povestesc Cântecele – până când

Luna se va sui – Regină

Deplină – înapoi pe

Cer – întru

Desăvârșirea Senină

SFÂNTUL SFINX

fiecare Por de Zid – al

Camerei mele – explodează

Solemn – aproape

Ritualic – dar – totodată – Grăbit și

Implacabil – Înnebunitor de

Răpăitor – cu

Împușcături și

Oribile Detonări – Otrăvite de

Timp – încât

simt că – de voi mai gândi un

singur Gând  –  va trebui să

alerg – ca-n Vis – cu iuțeala

Viscolului și-a

Supremului Păcat – s-alerg – debusolat – prin

mine și să m-aplec – în Fugă (ca prin

Tranșee – pe Front) – să nu ajung a fi

cumva – Victima Propriilor

Schije de Gânduri

fiecare Por din

Zidurile Camerei mele – îmi

întoarce – acum – sub Formă de

Țăndări și

Schije – Rafale de

Mitralii – Gânduri trimise

inconștient – de mine

spre Pereți – timp de mii de

Ani – timp de mii de

Ere: până acum – Porii

Zidurilor Camerei mele – își târau

Rănile Stelare – făcute de

Gândurile mele – ca pe niște

Gândaci Diformi și

Enormi – Gândaci molfăind – între

Mandibule Amenințătoare – Otrăvuri

Letale – da – se târau – în

jurul meu – deasupra mea – sau

atârnau – periculos – ca niște Țurțuri de

Scrum și

Cenușă – dar acum: GATA!

gata cu

Toleranța: EXPLODEAZĂ! – totul

în jurul meu – deasupra

mea – Împușcă și

EXPLODEAZĂ

îmi explodează drept

în Față – tocmai Armamentul pe care

eu li l-am oferit – de

Mii de Ani – de Mii de

Ere: Explozia Sângelui

Proaspăt – din

Gânduri Milenare – ale unui Om

Pitit – Chircit – într-o

INEXPLICABILĂ

SECUNDĂ

nu mai rezistă – Porii de Zid ai

Camerei mele – nu mai rezistă

nicicum – să mai

trimit – spre ele

Cometele – Supernovele

Gândurilor mele – Gândurilor

Tragicului Amurg – al

Omului din

Lună – Omul pogorât din

Lună – drept între

Jocurile Liniștii

Zidurilor unei Case de

Om Normal și

Neînarmat cu

Moarte: el – Omul din

Lună – Letalul Om din

Lună – Gânditorul Om din

Lună – care a conlocuit cu

ele – dar mult prea

mult – și mult prea

intens – și

mult prea lăbărțat de

Intim – ca acum

ele – să considere

Absurd – a nu

riposta – cu Foc și

Explozii Perseverente – cu Foc și

Sânge – închegat

Sânge – tulbure și

tulburător – până la

demență – MILENAR VINOVAT

SÂNGE

Sânge – în care se simte

pregnant – înnebunitor de

expresiv (ca-ntr-un

Cosmic Bocet – ca-ntr-un Fascinant

Cântec de

Moarte  – de pe

Lună!) – Miros de Praf de

Pușcă – și Miros de

Apostoli – dar și de

Veste Bună

m-am retras după

Alte Ziduri – Proaspete – precum

Dimineața Cea

Adevărată – m-am retras și

IARĂȘI NĂSCUT – după

alte Cărți – după alte

Izvoare – după alte

Evanghelii

și – dintr-odată – eu nu mai sunt – și – deci

nu mai există nici

Furibundele Riposte – Împușcătoare și

Explozive – ale

Vechilor mele

Ruine – ale

Vechilor mele

Ziduri – prăfuite cu Praful de

Foc și de

Lună – al

Gândurilor: a rămas – singur și

Gigantic – Curat și

Gigantic – doar

EL!

Sfântul Sfinx

ORICARE MURMURARE-CÂNTEC A-MBRĂCAT PETALE

să treci prin Rai? – să treci prin Iad? – atâta doar?

când Munți – Câmpìi – Păduri – Izvoare-ți suntBudoàr?

n-a fost și nici va fi vreun Zeu – să-aducă-atâta Sărăcie:

NOI n-avem Minți: Safir n-am copt – aici – sub Scăfârlìe!

haide  și-alungă – Timp și Umbre –  dimpreun’ cu mine – Frate

cutreierând și Cartea – și Vulcànii – -n Deplină Libertate

cântând cu Greierii deolaltă – alunecând – pe Cer – cu Lebedele-Zâne

încât Călătoria noastră s-aibă și-AZI – dar – mai cu seamă: MÂNE!

cât de târziu – s-aprindem – pe-unde trecem – Bal de Focuri

făr’ să-ntrebăm – re-aprindem – astfel – Stelele – în Jocuri!

veniți cu noi – Frați Sfinți – prin Ceruri Neumblate

și hoinăriți – cu Aripi Translucide – pe Câmpii Ninși: SENINĂTATE!

atâtea-s de văzut – tu – Coborâtule din Hărți Astrale

încât oricare Murmurare-CÂNTEC a-mbrăcat Petale!

CASA LUI

(lui Vincent van Gogh)

Casa lui e Cerul – cu Stele-Explodate

Casa lui sunt Vulcanii – sunt Primăverile – cu Flori Detonate

Casa lui e-oriunde nu-s Case de Oameni – ci-Aureole de Sfinți

Casa lui sunt îndelungi Buciumările – din Părinți în Părinți

Casa lui e PRETUTINDENI – unde Dumnezeu îl strânge la Pieptu-i pe OM

ca FRATE SUBLIM – ÎNSÂNGERAT CERȘETOR – chiar ATOM

Casa lui e-n Soarele-Floare – acolo unde  DOARE – cel mai turbat și fără-ncetare

Casa lui e Noul Pământ – unde Grădinile se pleacă sub Înfloritor Jurământ

nu  întreba de el – ci călătorește prin MIRUL SAFIR!

nu întreba de el: oriunde vei afla Gazdă – lui îi vei fi Musafir!

nu întreba de Continua Înflorire-n EXPLOZII:

el este CĂLĂUZA FOCULUI  – dar și PAHARNIC DE-AMBROZII..

Filfizoana Minte las-o la Poartă – când vii în Cosmosul-Ospeție:

pune-ți pe Cap – COROANĂ DE-ASTRAL CERȘETOR – ca totul – în Rânduială Sfântă – pentru Vecie – SĂ FIE!

MI-AI VORBIT

mi-ai vorbit de-un Pelerinaj la Mânăstirea-din-Stele –

de-o Călătorie Solitară – prin Câmpii de Argint

pe la Zimbri și Crai – pe la toți ce s-au rugat și-au venit

mi-ai vorbit despre Mari Lacuri – unde Ape nu mint

mi-ai vorbit despre Măiestria de-a deveni Pasăre cu Grai

m-ai trecut prin Tulpinile a Mii de Crini – prin Sfânta Roură – prin Rai

dar vorba ta a căzut împușcată – și Azi – și Ieri

pentru că – înainte de-a-ți termina Povestea – năvăliră Păsări de Seri

am mușcat – și eu – Țărâna: nu-i De Cea Bună – -i numai Nisip:

pe-aici s-au îngropat Mii de Mări Selenare –

iar mie – ca Vechi Matroz – mi-a venit să țip

de ce n-ai scos Bufnițele – la Plimbare?

măcar aveam asigurată o Noapte – fiecare

de ce nu dăruiești Cornuri de Lună?

măcar am învăța diferența – între Zâna Cea Rea și Zâna Cea Bună

așa – Caracatițele vin și pleacă –

nestingherite – prin Umbre de Sticlă – prin Amintirea Străbună

așa – trebuie să VISĂM – fiecare pe Țărmul lui

să ne ghemuim și să ne trăim viețile NUMAI în Vis –

ca-n Pântecul Mamei Oricui

să ne întreținem –  în Saloane Băloase – cu Fioroșii Gargui

vom rămâne – curând – fără de Slovă și Grai

ni se va lua – de la Gură – până și Ultimul Nai:

în loc de Sfinte Mânuri și Piept – ni s-aleg Fulger și Cui

dar – presimt: în următoarele Veștede Ceasuri –

vom afla că nu se petrece –

niciunde – nicicând – Răstignirea nimănui

am rămas – Părăsiți și Orbi – pe-al Lumii Ruinat Grui

fără Timp – fără Rost – fără Candelă – fără-a mai avea ce – cui – unde SĂ SPUI

pe Malurile Râpei spre Lumină – măcar acum – TĂCEȚI!

noi Îl așteptăm – totuși – pe Învietorul de Săgeți

cari va șterge din TERFELOG niște Vieți –

pentru a face posibil de respirat – FĂRĂ NUMĂR SAFIRE-DIMINEȚI

dar noi nu mai scriem Cuvânt pe Pământ

căci noi așteptăm și un Nou Legământ

Întrutotul Biruitor – Întrutotul SFÂNT!

DOINĂ DE TAINĂ

 

Candelă de Rugăciuni

Plinesc Stele de Minuni

Stalagmite de Izvoară

păzesc  Taina ce Omoară

Munte-de-Tămâie:

zboară – Ciocârlie!

râzi și plângi – Oame Sărace

căci Veșmânt de-AICI nu-ți place:

ACOLO – însă – nu-i Jale:

îmbraci Straie-de-Petale

iar pe Cap îți ții

Nimburi Străvezii

Cununi Purpurii:

Cunună de Foc

Hristul – la Mijloc!

CÂNTEC BARBAR

ineluctabile luxații de Lumină

șontorogite cârje de vermină!

ăsta-i Adevăratul Început de Lume

nu Mii Versete – pline de Minciune:

va ține-așa – pierzându-se-ntre Dune

Șacal Mârșav! – duhnești Zeamă de Stârvuri

secat-a-n Lume tot ce are Vârfuri

și – în definitiv – ne merităm ”parfumul”

căci urmăm Iudei – neabătut – Drumul!

o Gâlmă ni s-a-umflat – în loc de Cap

un Sac de Flatulații: Suflet de Casap

și – înmulțind – spre Stele – -orice nimicnicie

s-a sinucis – în Lună – Biata Ciocârlie

refuz să cânt  – în Stihuri – CATASTROFA:

aștept ca Îngerii să-și renoveze Strofa!

SAR DIN LUME-N ALTĂ LUME

sar din Lume – -n Altă Lume

unde se pot face Glume:

Altă Lume – făr’ Noroaie

fără Zăpadă cu Zoaie

făr’ Prostie – doar Lumină

nu s-orbești: Rază Senină

nu mă credeți – încercați:

nu ucideți – nu trădați

nu furați și nu-nșelați

iubiți și Spinii Savanți

de umblă vreun Cerșetor

de Hristos fie-vă Dor

Bolnavul de zace-n Prag

e Hristos – Roua-de-Drag

și de te-ntâlnești – în Zori

cu-o Ceată de Trecători

strânge-i – câte pe-un’ – la Piept

(căci îți este Frate Drept!)

privește la Munți și Stele

nu la Spartele Ulcele

privește Păduri și Lună

nu la Piatra Cea Nebună

pune-ți Inima pe-Izvoară

să te doară – să te doară

adu-ne Crăciun și Paște

Sfânta Mumă – Noi Lumi Naște

și-Nvierea Strepezită

‘n orice Zi – fie-ți Ursită:

căci pe Gòlgota sunt Sfinții

în Lumină sunt Părinții!

iar nu prin Crâșme de Zei

Lacrimi mu-u-ulte: LACRIMI-CLEI

și să nu mai fie-alt Sânge

decât Crinu-n Zori – când plânge

ÎN MIJLOCUL FĂPTUIRII COSMICE

Vârtejuri de Stele

pătrund prin Zidurile

Casei mele – Aștri

Sihaștri – îmi duc și-mi

aduc – Veștile

Bune – ca și

Veștile Rele

Vârtejuri de Stele

îmi rotesc – ca pe niște Neastâmpărate

Sfredele – Capul și

Sufletul – să facă din

Cer – numai

Rumeguș și

Surcele

Vârtejuri de Stele – învârtind

Aștrii – precum

Paie-de-Jele – ridică

Cetăți și

Munți – spre

Noapte – spre Umbritele de

Taină – PUNȚI

în Mijlocul Haoticelor

Vârtejuri de Stele (pentru

Pribegi: LOGO-STELE!) – ne

ridicăm – neabătuți de niciun

Puhoi de Umbră-Lumină:

DREPȚI-SULIȚE-DE-RUBIN  – precum

Stâlpii de FOC-MONASTIRE – și

ne-mbrățișăm  (din

Braț și Privire!)

noi – COSMICI-EROII – din

Mituri – Istorii și

Glorii:

eu – și

HRISTOS – Frate mai Mare al lui

FĂT-FRUMOS!

VIS VECHI ȘI VECHI DESCÂNTECE

am visat – cândva

parcă mă chema

parcă voci strigau

furioase – -urlau

vechi descântece

negre cântece:

”nu încape – nu încape!

să mai sape – să mai sape!

că doar nu-i o putinică

o purcică sau o sticlă

ci sunt Soarele și Luna:

dezvață-i să vrea Cununa!

tu ești Zmeul – iar noi – Iele:

vrem să piară Nunți și Stele

vrem zburare-am – Vulturese

pân’ de unde Fumul iese

și se face Focul – GHEM

iar noi nu mai încăpem!

acolo Lumina stingem

pe Regina noastră-o frângem

cu Descântec tot mai crâncen

și alegem dintre noi

Regină de Bezne Moi!

haide – Zmeule – la treabă

c-ajunge Regina – BABĂ!”

nu vi-i dat să stingeți Sorii

și nici Lunele! – iar Norii

vă vor fi Însoțitorii

înapoi spre Lumi-de-Umbră

Paznici Tainelor – și sumbră

ostenire spre Regatul

Nestematelor – cu Sfatul

de-a lăsa – în Lumi – Lumina:

altfel – toate Ielele

s-or preface – Relele

într-un Singur Crin-de-Sânge:

numai Inorogu-l plânge!

DOINĂ ȘI DESCÂNTEC

voi – din Vale

Flori de Jale

v-a venit Regele-Crin

să vă supună la chin:

chin de a vedea Prinț-Soare

cum – în Cer – plânge și moare!

nu vă duceți Vântului

la Câinii Pământului:

poate nimerim la Zâne

să facă – iarăși – un Bine

să dezlege Apele

să tocească Àcele

Prinț s-ademenească

de rău să-i menească

ca să îl spăimânte

să-i aducă-aminte

de vechi jurăminte

către Mumele din Peșteri

către Zidarii Cei Meșteri

Mumele-or trudi

tot la Temelii

și vor scoate Soare

din Neagră Strânsoare

Meșteri meșteri-vor

Meșteri înălța-vor

Meșteri – iar – dura-vor

Chipul Soarelui

Capăt Răului

Piatră după Piatră

Cerului dând Vatră

nouă – Candelă

Rugăciunilor:

Graiul Zeilor

Raza-Arheilor

Muma Doinelor

și s-o lepăda

Crin – de Umbra Sa

și va fi iar Crist

UNIC AMETIST

BLESTEME PENTRU VOITORII DE IMPERII

vreți imperii? – vreți putere?

vreți doar zările mizere?

foc și plâns și neputinți

agoniile de sfinți

vreți să ștrenguiți

frații osteniți?

să vă cadă morții-n cap

din orice banal dulap?

să ia foc a voastră vrere

(drac din crime și putere!)

nume  nobil – ca de crap

după-oricàre – strig: ”CASAP!”

blestemați să fiți în veci

de Mume cu sânii reci

cu Izvoare-oprite – seci:

noaptea  vor veni – tiptil

la pătuțul de copil

(răsfățatul vostru tril):

îl vor  arde-ncet – fitil

”urmașul” vost’: volatil!

să vă sece gâtul

să vă crească râtul!

nu grăiți – ci mormăiți

urșii – iarna – -i zădărâți

de vă scarmăn’ – opăriți!

să vedeți doar ciori

și spânzurători!

să intrați – în Mori

sub Piatră – din zori!

blestemat vă fie neamul

semințìa – râul – ramul!

când copiii vă vor plânge

să aflați – în loc – doar Sânge!

sânge-n zoaie

și puroaie!

zvârliți să fiți pe gunoaie

și ciupiți de ghionoaie!

sânge – foc – nenorocire

fie-a voastră fericire

demoni umflați în imperii

draci de mahala – cozi-perii

copiii – prin voi – cenușă

strecura-s-or pe sub ușă

și în somnul vostru spart

în visul vostru deșart

veți vedea doar chipul lor

demoni fără coridor!

stàfii albe – -nduioșate

vă vor mângâia de moarte:

chipuri înghețate

mâini încețoșate

vă vor mângâia

până veți urla

și veți implora:

moarte de lup

liniște de stup

moarte în hazna

(nu v-or număra)

la șobolani – lung sejur

caracatiți împrejur

sânge-amar – în guri și-n supă

fără nădejdi de vreun ”după”

făr’ vestire de vreun ”după”

doar neant – când viața-astupă

ciocoii în Jaf-de-Cupă

oripeunde -i trap de ”trupă”!

ÎN LUMINA CATIFELEI-DE-MĂGAR

în Lumina Catifelei-de-Măgar

am scos Foaie – și-ncepui să Ar

(mi-amintii c-am fost – cândva – Zidar!):

Slovele vor fi Fructe de Aur

Stihurile – Flăcări de Balaur!

pogorât – răznit – sub Zodie de Foc

începui să socotesc Văpăi:

Hristosul – sigur! – arde la Mijloc

dar și eu împușc – ascuns în Clăi

Vânător de Salamandre – Pavezi Mii

m-am întors în Limba de Copii:

vindec Crini și oblojesc la Păpădii

până-mi curge-n vine Sânge-Adevărat: treji Oameni Vii!

interzis să m-alungați din Bătătură!

sunt Cuvânt-de-Flăcări – a Lui Hristos – GURĂ!

UCIDE-N GURĂ ORICE GREU ȚI-ATÂRNĂ

ucide-n Gură orice greu ți-atârnă:

Cuvânt – Sărutul Desfrânat – Ocări de Scârnă

și-n Cerul Gurii – iscă-ți Miracole de Stele

Meniri Înalte – -a Firii Large Schele

tăcând – veni-vor Sfinți în Ospeție

Auzului bănuitor – cum și Privirii:

și-Aureolele – Laviți de-Mpărăție

s-or înșira – binecuvântând Mirii

prea multă Gălăgie-aduce Bezne

Sumbre Bătăi de Aripi și Piroane-n Glezne:

e ARMONIA –  CUMPĂTAREA ZEE!

fără Capricii – ori Narduri de Femeie

într-un Celest Bordei – stau Nobilii Veciei:

Sfântă Lumină – în Strâmtul Hardughiei!

DOINA  DRAGOSTEI  NĂCAZULUI

păsări vin și păsări pleacă

numa-n casa mea săracă

e un Musafir ce șade:

e Năcazulcum-se-cade!

în tot mușuroi de oameni

tu cu nimeni nu te-asameni:

lipit de Inima-ți-Munte

stă Năcaz – cu Stea în Frunte

‘l-întrebai de n-are drum

și la alții – de-mpart scrum

o fi mai tihnit pe-acolo

i-or mai da și niște ouă

Năcaz mă privi duios:

”pentru mine – -ești Cel Frumos!”

lipsi-m-aș de frumusețe

să văd Năcaz dând binețe

luând căciula de pe masă

și ieșind – vreun ceas – din casă

cu tărie-aș respira

de Pădurea s-ar mira:

atâta de-ușor mi-ar fi

că-n Văzduh eu m-aș sui

dar Năcazul mă iubește

totu-ntr-însul crește – crește:

mi-e atâta pacoste

de duioasa-i dragoste

de mă mai iubește mult

am să intru în pământ

de mă mai iubește-așa

mi-e că Marți m-oi agăța

SFAT PENTRU TOȚI NEROZII

nu e bine – și

nici nevoie – să

fluieri în

Biserică: așteaptă

întâi – să cânte

Îngerii: atunci

sigur vei înțelege de ce

”NU”

oricând – vei constata că

se poate afla – de la

Îngeri – ceva

mult mai mult de

învățat – decât

Vulgaritatea Prăfoasă a

Șuierului – sau Mascarada

Huiduielii Plebeie – ori

Blasfemia Neroadă – care să

azvârle – iar – în

Umbră – în

Bezna Neantului – Sfințenia

Cântecului – Demiurgia

Cuvântului – Atotbiruitoarea

Arătare a

CRINULUI !

CERUL IPOCRIZIEI

se bagă târfele în seamă

făcând mânăstirii reclamă:

spre-altar le-orientează un astrolab

dar ochii lor sunt – mereu – la prohab!

DOINA IDENTITĂȚII

Frunză de Spin

spintec Suspin:

nu răstigniți

până nu știți

cine suntèți

de ce rămânèți

sau unde vă dùceți

când Crist vrea să ùmpleți

Potir de Porfir

Plecări pe Zefir

Foaie Roșă de Graal

mult nu e până la Mal:

lăsați Câinii la culcare

să nu sece vre o Mare

lăsați Vidrele să cânte

și Cuțitele să-mplânte

în Pământul fără spor:

Fulger iscă Nou Izvor

MATROZ ȘI MARANGOZ

mai dă o gură Fetei dintre Aștri

să pună-n Ceruri încă Trei Pilaștri

mai ceartă Ielele-de-Gălăgie

că prea dansează cum îmi place mie:

să nu se-nvețe-a fi lingușitoare

la Curtea-unui Matroz – venit pe Mare:

sunt Regi și Regi – dar noi – Matrozii

bem – precum Zei – Nectar și-Ambrozii

și stăpânim – în joacă – Cer – Pământ

Feuda Sfântă-a Celui mai Nesfânt!

ne închinăm – egal! – lui Crist – cât și Satanei:

cu Două Feței-i Vara Mistic-Ranei

noi ne-am născut din Taină și Rogoz:

fieștecare-i Zeu și – Marangoz!

AL DOILEA BAL

dansați – dansați – în Dansul Satanei

căci Muzica Boantă a dat drumul Vranei:

toți Dansatorii – vestiți Hahalere

orbesc – când e vorba de-Alei Grănicere!

Poetul nu-i Dansator-în-Neant – nu-i Paiață

n-a făcut – niciodată – Satanei – Slujul de Rață:

Dansul Poetic e-n Explozii de Aștri

în Vârtej de Lumină – ajungând la Sihaștri

nu vreau – ca Vechìl al Satanei – să-njur:

Cuvântul e – doar – Mântuire-n Azur!

mai răsună un Bal – de puțini auzit:

e-al Serafilor Cântec –  al Iubirii Sfânt Rit

de nu mă potrivesc – cu voi – la Mituri

e pentru că dansez cu Munți – Păduri – Izvoare-n

Fără-de-Sfârșituri!

–––––––

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

29 februarie 2020

Partajează acest conținut:

Publică comentariul

You May Have Missed