Home Breaking News Stiri interne Adrian Păunescu: Rugă pentru România – poemul născut din durere

Adrian Păunescu: Rugă pentru România – poemul născut din durere

24 min read
0
0
257

Adrian Păunescu a acordat un interviu în exclusivitate pentru Agentul VIP. Maestrul a vorbit despre ultimele luni din viaţa sa şi despre încercările prin care a trebuit să treacă în această perioadă. Încercări din care s-a născut şi un poem: Rugă pentru România.

SURSA: http://videonews.antena3.ro

 

Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, Spitalul Floreasca, București) a fost un poet, publicist și om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet și ca organizator al Cenaclului Flacăra. A fost unul din cei mai prolifici poeți români contemporani.[judecată de valoare]

A debutat ca poet în 1960. Din 1973 conduce revista Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul Analfabeții, publicat în 1980 în Flacăra).

În perioada comunistă, a fost considerat de mulți români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe dictatorul Nicolae Ceaușescu.

După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă în 1999, și a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.

Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stânga. Spre deosebire de alte personalități ale perioadei comuniste, Păunescu a promovat idei de stânga mai liberale, de inspirație occidentală.[necesită citare] Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. Păunescu a întreținut relații strânse cu membri ai aparatelor comuniste de stat și partid. După 1989, Păunescu este unul din puținii care nu renegă complet ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeț.

Familia și educația

Deși născut în Basarabia (în Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a trebuit să aștepte 3 ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București.
Activitatea politică

Între anii 1970-1980, Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înființat, și revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracție indiscutabilă asupra tineretului și a vieții publice din România datorită combinației de idei de stânga de inspirație occidentală și de naționalism. Mulți artiști[cine?] pe care autoritățile comuniste îi puteau considera „subversivi” au fost lansați sau promovați de Păunescu prin Cenaclul Flacăra.

Relația lui Păunescu cu regimul Ceaușescu este în general considerată ca ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică și varietatea pozițiilor pro și contra Păunescu de după 1989.

Din 1992 până în 1998 a fost membru în Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD.

Actualmente este senator de Hunedoara din partea PSD.

* 1966-1968 – secretar al organizației U.T.C. de la Uniunea Scriitorilor din România;
* august 1968 – devine membru al Partidului Comunist Român. Este sancționat cu vot de blam cu avertisment, în toamna anului 1985;
* 1992-1998 – membru al Partidului Socialist al Muncii, căruia îi devine vicepreședinte în 1993 și prim-vicepreședinte și purtător de cuvânt în 1994. În februarie 1996 este desemnat candidat al PSM la alegerile prezidențiale din 1996. Pierde alegerile prezidențiale.
* 1992-1996 – senator de Dolj;
o președinte al Comisiei senatoriale de cultură, artă și mass-media și al Grupului Parlamentar „Partida Națională”;
o membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei de la Strasbourg. Observator european la alegerile din Republica Moldova (1994) și Republica Croația (1995).

În 1994, este ales vicepreședinte al Grupului Politic Stânga Europeană Unită

* Membru al Partidului Democrației Sociale din România (devenit, din 16 iunie 2001, Partidul Social Democrat)
* 2000-2004 – Membru al Senatului, din partea Circumscripției electorale Dolj
o Președinte al Comisiei Senatului pentru Cultură, Culte, Artă și Mijloace de Informare în Masă
o Membru al Comisiei Interparlamentare București – Chișinău
o Președinte al Grupulului Parlamentar de prietenie România – China
o Membru al Grupului Parlamentar de prietenie România – Turcia
o Membru al Grupului de prietenie România – Portugalia.

Cenaclul „Flacăra”

* 17 septembrie 1973 – înființează Cenaclul „Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susține, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1.615 manifestări de muzică, poezie și dialog, în fața a mai mult de 6 milioane de spectatori[necesită citare] * Pe scena Cenaclului „Flacăra”, se lansează spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere românești, poeți și alți creatori
* În 1982, apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacăra în concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea fi cuprinse decat puține filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra – Te salut, generație în blugi”, interzisă imediat de autorități
* În urma unor incidente înregistrate la un concert al Cenaclului Flacăra la Ploiești, activitatea cenaclului este interzisă până în 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte condițiilor meteo (furtună) care au făcut să fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul, iar pe de altă parte faptului că unii participanți au profitat de această ocazie și au creat o busculadă, soldată, se pare cu victime. La acel moment incidentul a fost trecut sub tăcere de către autoritățile comuniste.
* 7 mai 1990 – înființează Cenaclul „Totuși iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vișan și al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu susține concerte de mare succes, în țară și dincolo de actualele granițe, în special la Chișinău. O parte din activitatea de excepție a Cenaclului „Totuși iubirea” (690 de manifestări, până la 25 mai 2000[necesită citare]) se regăsește în seria de casete audio și video editate de Fundația Iubirea, între 1995 și 1999

Televiziune

* 1977-1981, la ideea lui Dumitru Popescu, realizează la Televiziunea Română un ciclu de emisiuni de descoperire și valorificare a potențialului creator cultural național („Antena vă aparține”, „Antena Cântării României”, „Gala Antenelor”, „Descoperirea României”, „Redescoperirea României”, etc.)
* 1985-1989 – numele său nu mai poate apărea pe posturile de radio și televiziune, măsură restrictivă care continuă până în 1992[necesită citare].
* Din 1992 participă, în calitate de invitat, la emisiuni pe teme politice și culturale, la Televiziunea Româna 1 (cea mai de răsunet fiind cea realizată de Mihai Tatulici, în 17 iulie 1992[judecată de valoare]) și TVR 2 (Seratele muzicale ale lui Iosif Sava, Ceaiul de la ora 5, al Marinei Almășan), TV Antena 1 (inclusiv la „Milionarii de la miezul nopții”, realizator Marius Tucă și la emisiunea „Printre rânduri”, a lui Radu Herjeu), Tele 7 abc, Pro TV, Tv Sigma, Super Nova din București, Tele + și Cinemar Baia Mare, TV-Valcea, TV-Deva, TerraSat Craiova, Dags TV Petroșani, TV Slobozia, TV Bacău, TV Lugoj, Terra Sat Reșița, Cony Sat Tulcea, alte posturi locale de televiziune, la Radio România, Radio 21, Radio 2M+, Radio Total, Radio Blue Jeans Slobozia, Europa Liberă etc.
* 27 martie 1998 – realizează Duplexul București-Chișinau, la TVR 2
* 21 martie 1998 – 2 aprilie 1999 – realizează, la Televiziunea Națională Antena 1, emisiunea saptămânala de cultură, civilizație, eveniment și performanță „Schimbul de noapte – Pariul pe insomnie” (dialoguri cu personalități, recitaluri de muzică de toate genurile, lansări și relansări de talente din muzică, literatură, plastică, știință, sănătate, teatru, expoziții de pictură, fotografie si sculptură, rubrici de cultură economică, mitologie istorică a neamului, limba română actuală, reportaje de actualitate, alte rubrici de cultură, dialog și civilizație vii (49 ediții până în 2 aprilie 1999[necesită citare]). Din 9 aprilie 1999, emisiunea iși schimbă denumirea, respectiv „O șansă pentru fiecare” (se difuzează vinerea, 12 ediții, până la 25 iunie 1999[necesită citare]) iar din 25 iulie 1999 până în 14 decembrie 1999, când are loc ultima ediție, emisiunea se difuzează duminică noaptea, de la ora 1, în continuarea emisiunii „Meciul meciurilor”, în cadrul mega-emisiunii „O noapte cu Adrian Paunescu”.
* 7 martie-14 decembrie 1999 – realizator al emisiunii duminicale TV Meciul Meciurilor – Fotbal Club Antena 1
* Din 26 ianuarie 2000 – realizează, la Tele 7 abc, două noi emisiuni saptămânale: „O noapte cu Adrian Paunescu” (talk–show, sâmbătă noaptea) și „Cenaclul Totuși iubirea” (duminică seara)

Afilieri

* Președinte al Fundației “Iubirea”
* Președinte al Fundației “Constantin”

Cărți publicate

* Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial)
* Mieii primi (1966, poezii)
* Fântâna somnambulă (1968, poezii)
* Cărțile poștale ale morții (1970, proză fantastică)
* Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (1970, literatură pentru copii, cu ilustrații de Constanța Buzea, prima lui soție)
* Viața de excepții (1971, antologie de poezii)
* Sub semnul întrebării (1971, interviuri)
* Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid)
* Lumea ca lume (1973, publicistică)
* Repetabila povară (1974, poezii)
* Pământul deocamdată (1976, poezii, două ediții)
* Poezii de până azi (1978, antologie de poezii, record mondial de tiraj pentru poezie, 155.000 exemplare, în colectia BPT, cu o prefață de Eugen Barbu și o postfață de Șerban Cioculescu)
* Sub semnul întrebării (1979, ediție revăzută și adăugită, interviuri)
* Manifest pentru sănătatea pământului (1980, poezii)
* Iubiți-vă pe tunuri (1981, poezii)
* De la Bârca la Viena și înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustrații de Andrei Păunescu)
* Rezervația de zimbri (1982, poezii, cu ilustrații de Ioana Păunescu)
* Totuși iubirea (1983, antologie de poezii)
* Manifest pentru mileniul trei – volumul 1 (1984, antologie de poezii)
* Manifest pentru mileniul trei – volumul 2 (1986, antologie de poezii, care conține un capitol de poeme inedite și unul de referințe critice)
* Locuri comune (1986, poezii)
* Viața mea e un roman(1987, poezii)
* Într-adevăr (1988, poezii, ilustrate de Andrei Paunescu)
* Sunt un om liber (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piață, în septembrie 1989, de îndată ce a apărut și a revenit printre cititori în martie 1990.
* Poezii cenzurate (1990, poezii, cu ilustrații de Andrei Păunescu, două ediții)
* Romaniada (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
* Bieți lampagii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
* Noaptea marii beții (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
* Front fără învingători (1995, poezii)
* Infracțiunea de a fi (1996, poezii, cu o prezentare și o bibliografie de Andrei Păunescu)
* Tragedia națională (1997, poezii)
* Deromânizarea României (1998, poezii)
* Cartea Cărților de Poezie (1999, ediția I, integrala poeziilor apărute în volume, și un capitol de versuri inedite. Cartea cuprinde toate cărțile de versuri publicate de Adrian Păunescu, de la debutul din 1965, până în 1999. Pe cât s-a putut, autorul a reconstituit și a oferit variantele adevărate ale poeziilor sale, pe care, în anumite cazuri, datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu titluri sau versuri schimbate)
* Meserie mizarabilă, sufletul (2000, poezii)
* Măștile însîngerate (2001, proze)
* Nemuritor la zidul morții (2001, poezii)
* Până la capăt (2002, poezii)
* Liber să sufăr (2003, poezii)
* Din doi în doi (2003, poezii)
* Eminamente (2003, poezii)
* Cartea Cărților de Poezie (2003, ediție revăzută, adăugită și actualizată)
* Logica avalanșei (2005, poezii)
* Antiprimăvara (2005, poezii)
* Ninsoarea de adio (2005, poezii)
* Un om pe niște scări (2006, poezii)
* De mamă și de foaie verde (2006, poezii)
* Copaci fără pădure (2006, poezii)
* Vagabonzi pe plaiul mioritic (2007, poezii)
* Rugă pentru părinți (2007, poezii)
* Încă viu (2008, poezii)
* Libertatea de unică folosință (2009, poezii)

Tirajul

* De peste 1.000.000 exemplare, este un record pentru un poet român în viață.[necesită citare] [necesită citare] Câteva poeme remarcabile[judecată de valoare]

* Repetabila povară (Rugă pentru părinți)
* Tăierea porcului
* Analfabeților (text în linie in referința 1).
* Iubiți-vă pe tunuri
* Totuși iubirea
* Nebun de alb
* Umbra
* Ieșirea din sobă

Premii decernate

De ziua poetului, 21 iulie 2010, la implinirea varstei de 67 de ani i s-a acordat “Meritul Academic” pentru creația literară și pentru susținerea proiectelor Academiei Române. [1] Statui

* 1986 – bust al poetului executat de sculptorul Deac (păstrat cu discreție în casa poetului)
* 1999 – bustul poetului, executat de artistul Rodion Gheorghiță și asezat în centrul localitatii Slătioara (Vâlcea), în același complex statuar cu Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și prozatorul Dinu Săraru.

SURSA: http://ro.wikipedia.org

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri interne

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

3 tipuri de cadouri pentru a impresiona pe cineva drag

Pana in perioada sarbatorilor nu mai este foarte mult timp, ceea ce insemana ca poti incep…