TREZIŢI-VĂ, PIETRE!

 ***

Treziţi-vă, zei,

Şi frumoase femei,

Şi bărbaţi plini de griji,

Şi voi, pietre,

Şi întrebaţi-mă

Despre Câmpia Mierlei

Şi despre munţii

Care vor muri

Cu copii noştri în braţe!

 ***

PERLA POETULUI

 ***

Eşti ca boara cea uşoară

Ca o poftă legănată

La un piept de dumnişoară.

Eşti, oricând, ca niciodată.

Niciodată nu ştii când

Eşti ca pasărea furată

De văzduhuri pe pâmânt.

Eşti aripa care-n ceruri

Lasă-n urma ei un rand

Din poemul care zboară.

 ***

EROTICĂ

 ***

Cum să te laud, Femeie

Când te alinţi pe divan

Te răsuceşti ca o cheie

Şi te-apleci ca un lan

Şi te-arunci în oglindă

Şi te-neci tot mai goală

Şi nu-i nimeni să-ţi prindă

În agrafa din poală

Părul tău greu ca o beznă

Tremurând lăngă gleznă.

 ***

SĂRUTUL

 ***

Spune-mi, armâno,

Maică-ta cu ce te-a alăptat,

În ce odai te-a încuiat

De miroşi atât de frumos

A trup legănat

Şi a pustii mângâieri?

De unde furi oare pofta

Pe care ţi-o simt

Pe sânul amar sărutat

De norul descopciat

La cămaşa lui de bumbac?

 *

Buzele tale sunt fragi?

Vai, armâno,

La amiază când a fulgerat,

De la fulger s-au înmiresmat.

 ***

SUFLETUL VERII

 ***

Hai să privim în amurg

Disperarea

Şi marea-n ruină,

Pădurea care şi-a apus

Cununea de crengi.

De câte ori ne-npăcăm,

Suntem mai aproape de Dumnezeu.

Hai, vino în sufletul verii –

Vom fi

Precum doi inşi

Aplecaţi tare departe

Şi adormiţi…

 ***

DARURI

 ***

Dumnezeu îi dăruieşte femeii

Ceva sfânt

Care să-i aducă belşug.

Diavolul uneori trage foloase:

Strâmbă raza

Care-i luminează

Oglinda.

 ***

LA CAPĂTUL LUMII

***

O comoară se-ascunde

La capătul lumii.

De mii de ani

Stă acolo şi-aşteaptă

S-o lovească

Un fulger

Nemuritor.

 ***

DIALOG NAIV

 ***

Câţi ani ai porumbiţo?

Un stol, un stol, un stol!

Mi-e frică să-ţi spun!

De când gângureşti porumbiţo?

De când îngerul a ţipat ruşinat!

 ***

ATÂT DE DULCE

 ***

Atât de dulce

Încât

Buzele tale

Pun două amprente

Cu zmeuri de miere

Pe buzele mele.

 ***

MURMUR

 ***

Cu sufletul pe buze

Trebuie să fie fiinţa

Sau buzele să caute

Sufletu-acela

Care fuge de ele

Ori sufletul să afle

Buzele-acelea

Care să spună :

Stai liniştit,

Noi murmurăm pentru tine !

 ***

BUZE ÎNFLORITE

 ***

Floare tăcută erai –

Florile mor dacă tac!

Lujerul tău de multă vreme ştia

Cum buzele mele repetau sărutările:

Până şi ele ameţeau

Când înfloreai.

 *

Floare tăcuta erai –

Simţeam lipsa ta

Chiar şi atunci când dragostea ta

Din nou se-închidea în boboc

Şi venea clipa aceea

De care ne temeam amândoi.

 ***

FRICĂ

 ***

La cincisprezece ani

Furi primele mere –

În sâni le ascunzi.

Bagă vecinii de seamă.

La şaptesprezece ani

Văd şi eu

Că ţii ascunsă în sân

Privirea vecinilor.

La optesprezece ani

Mergi la piaţă :

Nu vinzi acolo nimic,

Dar te întorci bogată acasă.

Bogăţia ta aspră

Ne umple de frică.

 ***

CÂNTEC NAIV

 ***

Când pe trupu-ţi

Setos ca o plajă

Arsă de secetă

Se pune miza cea mare

Anii, casa şi averile toate

Cum să mai pot ajunge la tine

Gingăşie care în sânu-ţi ascunzi

Fructe divine

 ***

AŞTERNUT PURPURIU

 ***

Ieri ai fost ca mierea de dulce,

Şi azi-noapte – îmi şopteai

Dintr-o dorinţă de fericire în doi

Să dăm trecutului foc.

Îmi şopteai

Câte-n lună şi-n stele

Neştiuţi că

Orbiţi de iubire

Murmurându-ne

Sufletul ni se poate umbri.

De ieri

Trei mii de ani au trecut.

Când ne vom trezi, cine ştie

Dacă vom mai putea să ne-ntoarcem

În acel aşternut purpuriu.

 ***

SECUNDĂ

 ***

Trupul tău

Miroase a crâng de salcâmi

Brusc înflorit.

Pe buzele tale

Domnul pune,

La fiece adiere

Fragi de munte.

Tu treci şi eu simt

Cum cerul se prăbuşeşte

Peste-amândoi.

 ***

IZVORUL TĂMÂDUIRII

 ***

Ascunde-mă de timp

La sânul tău.

Păstrează-mă

Sub pleoapa

Dorinţelor tale.

Deschide-ţi irisul,

Strigă-mă-n şoaptă:

 *

Vino să mă lecuieşti,

Dezbracă-te în ape curgătoare

Şi rămâi, frumuseţe!

 ***

FLOAREA RUŞINII

 ***

De la mine la tine,

Sunt doi paşi de ruşine.

De la tine la mine

Nu mai e nici ruşine,

Nu mai e nici cărare,

Nu mai este nici vale,

Nici deal,

Doar aşternut ireal.

 ***

ÎNGER

 ***

Cu tine pot să zbor

Şi să cobor

Prefacând Pământul

Într-un rug al iubirii.

 *

Nimic nu respiră

Fără buzele tale.

Sufletul tău de copil

Îmblânzeşte vicleniile

Celor mulţi.

 ***

DIALOG ÎMPRUMUTAT

 ***

Duc o viaţă luminată de amante

Când umbra intră în groata de diamante

Cum trebuie să fie o femeie serioasă

Mă-ntreabă o muză curioasă
Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant
Credeam că aceea e o femeie adulteră

Femeia adulteră are soţ  şi mai mulţi amanţi
Credeam că aceea e o femeie uşoară
Femeia uşoară are doar amanţi
Credeam că aceea e o femeie pierdută
Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant
Credeam că aceea e o femeie singură
Femeia singură e aceea care are doar soţ

 ***

IDEI NECOAPTE

 ***

Dispare fericirea absolută

Şi fericirea simplă dispare

Când eros falsifică sentimentele.

Dacă lipseşte vârtejul pasiunii

Înflăcărarea inspiraţiei dispare

Precum gunoaiele pământului

Pe zăpada marginilor de şanţ.

 ***

LA DOLCE VITA

 ***

Locuiesc într-o ţară unde într-o zi

Îmbătrâneşti cât într-o mie de ani.

Locuiesc într-un oraş

Unde un om îmi spune senin

Tu te culci şi te scoli

Cu femeia mea în gând,

Adăugând:

Vorbeşte cu olteanca ta!

Locuiesc într-o casă

Care se-nvârteşte în jurul soarelui

Unde cuvintele sunt fete intacte şi fragede

Care explodează în inima Raiului.

 ***

MOTTO

 ***

Ce forma au dorinţele tale

Ce aprind focul sentimentelor

În lumea nebuniei?

Cine ne poate scoate din criza

Dorinţelor nebune

Care te aruncă

În cel de al nouălea cer?

 ***

CONTRAST

 ***

Tu nu ştii

Să fii recunoscătaoare!

Oricât ţi-aş da

Nu capăt nimic altceva

Decât nectarul buzelor tale

Care mă-nfloresc.

Ce vrei de la mine,

De ce nu ştii cerşi,

Te-ntreb când nu ceri.

 ***

DORINŢA

 ***

De ce mă vrei, te-ntreb.

Te vreau pentru un lucru

Fiindcă eşti Poet

Iar eu sunt Muza ta

Care arde mocnit ca focul,

Ca o comoară sfântă

Compusă din buze

Lumea ia formă de buze

Buzele mele cerşesc

Cerul iubirii infinite.

 ***

SĂRUT

 ***

Prima oară, prima oară

Erai pui de caprioară

Miroseai a domnişoară

Mai încolo, către seară

Erai zână

Când la margine de lună

Un cercel se furişa

Cu un zâmbet în fântână.

 ***

CIREŞE DE MAI

 ***

Tu eşti ceaţa care mângâie

Ca o pisică

Trupul unui cireş înflorit.

Lumina ta într-o zi

Îşi înceteşte puterile

Şi-n pom,

Într-o noapte,

Se aprind mici boabe de foc

Ţinute de îngeri la sân.

 ***

VECHI CÂNTEC DE DRAGOSTE

 ***

Dunărea e foarte tulbure şi rece,

Tu eşti foarte frumoasă şi caldă.

Dacă printre mâinile mele ai trece,

Cămaşa mi-ar prinde să ardă.

*

Dunărea bice de gheaţă îndură.

Tu eşti arşiţa în floare –

Doar ochiul meu e măsură

Bobocului coapselor tale.

 *

Dunărea tot vine şi trece.

Ca smirna tu arzi cu miresme –

Cămaşa mea rămâne mai rece;

O piatră m-aţine de glezne.

 ***

CÂNTEC UITAT

***

Dacă femeia nu-e frumoasă,

Ea mai că vrea

Şi mai că îi pasă

Să fie un pic mai frumoasă.

 *

Dacă femeia este frumoasă,

Ea mai nu vrea

Şi mai se lasă

Să fie şi mai frumoasă.

 ***

CÂNTEC DE DRAGOSTE

 ***

Zilnic mă uit cum mă uiţi.

Zilnic te caut ca să mă cauţi.

Uneori înţeleg:

Tăcerea tace.

 *

Vino mâine spre seară,

Te aştept de cu zori!

 ***

DIALOG

 ***

El:

Ce ai vrea mai întăi

Să mâncăm

Sau să ne iubim?

 *

Ea:

Cum vrei tu

Iar apoi vom mânca!

 ***

PREGĂTIRI PENTRU UN DISCURS

 ***

Ce vrei să fac mai întâi?

Să scriu despre tine

Sau să-mi pregătesc

Cu vinovăţie discursul

Despre importanţa

Aşternutului meu

Prin care

Mi-am îmbogăţit

Tezaurul limbii?

 ***

MINCIUNI DE DRAGOSTE

 ***

Mai ţii minte când ne-am întălnit?

– Da!

Mai ţii minte cum ne-am iubit?

– Da!

Mai ţii minte când te-am întrebat

De ce eşti atât de fierbinte?

– Da!

Mai ţii minte

Dacă ai fost vreodată cu minte?

– Da: pe când nu mă născusem

Şi chiar mai înainte!

 ***

PSIHI MU

 ***

Doamne,

Ce bărbaţi sunt aceia

Care găsesc mângâiere mai sfântă

În vâltoarea paharului

Decât între buzele unei femei?

 *

O, psihi mu!

Sufleţelul meu!,

Inimioară,

Îngeraşule,

Viaţa devine o gară

În care Venus din Milo

(Cea fără braţe!)

Nu poate să-ţi care

Bagajele.

 *

O, Doamne!

Ce bărbaţi sunt aceia

Care nu dau

O mâna de ajutor?

 ***

STARE DE TAINĂ

 ***

Când şi când mama, oftând,

Rostea în limba română un dor

Arnăutul de tata îi răspundea

Auzi

Te iubesc în limba română!

 *

Tata, din vreme în vreme,

Certându-se cu toate necazurile

Istoriei şi ale durerii,

Îi dăruia mamei mele o lacrimă.

 *

Astfel, din iubire şi lacrimă

Părinţii m-au zămislit

În această uimire

Din care şi eu gust

Toata iubirea

Acestor cuvinte

Crâncene de dulci

Ale limbii române.

 ***

MEDITAŢIE

 ***

Cine oare a zis

Că rugăciunea nu-i

Sfântă cântare a Logosului,

Linişte a amurgului

Şi a clarităţii mentale?

Cine oare a zis

Că trecutul este un cadavru,

Prezentul o mare minciună

Iar viitorul o-nchipuire?

Cine oare a zis

Că timpul nu există

Şi că el totuşi

Ne va înghiţi?

*

Cine oare a zis

Că forma e goală

Şi golul e forma

Iar cel mai bun viitor

E prezentul?

 *

Alături de Floarea însângerată

Eu cresc arzând.

 ***

GÂNDURI

 ***

Vrăjit pare totul

În turnul acesta:

Odăi fermecate,

Cuvinte fermecate,

Fermecătoare fete

Pe care încă nu

Le cunosc.

 *

Cred că ele sunt

Ca şi florile vrăjite,

Muşcate de iubire

Şi gustul nerăbdării

De a se alinta.

 *

Totul pare vrăjit

În turnul acesta:

Până şi havuzul din curte

Şuşoteşte

În versuri de dragoste.

 *

Vrăjit pare totul

În turnul acesta:

Până, şi eu, care

Nu ştiam prea bine

De unde

Poate să-nceapă dezastrul,

Mă lăcomesc să rămân.

 ***

PARADIS

***

Din bogăţiile de odinioară,

După trei mii de ani

Ţi-au rămas

Numai arta iubirii,

Poetica sufletului.

Din manufacturile zilelor

Acum şi ochiul şi gura

Ţi-s doar un fragment

Rătăcit

Într-un colţ de muzeu –

Epitaf împietrit.

 ***

DESPRE ÎNGER

 ***

De unde vine acest înger

Care îmi bate la poartă?

Două mari aripi

Duce în spate

Şi mă-ntreabă

Dacă nu-s şi eu înger!

Îi arăt, disperat,

Că eu nu am aripi

Iar el, parcă atât aşteăta:

Nu-ţi fie teamă, îmi spune

Aşezându-mi pe umeri

Cele două aripi

Şi îndemnându-mă

Să mergem împreunmă

Lumină din lumină.

 ***

RĂMAS BUN, LENEŞ TIMP !

 ***

Cât oare voi mai alerga

După frumuseţea aceasta

De cireaşă amară

Ce tace m-biindu-te

Si apoi

Pe sine se părăseşte?!

 ***

ÎN SFERA UMBRELOR LUMINOASE

***

A ruginit şi frunza respiraţiei

Şi sfera umbrelor luminoase

Uite cum se clatină stelele

În pomul celest

Buzele mele pe sânii tăi

Pun peceţi

Ei au gustul de strugure copt

Pe o colină dumnezeiască

Un foşnet de frunze

Alunecă împreună cu noi

În uriaşul extaz

Al planetei

Ce priveşte spre cer

 ***

FLOARE

 ***

Din cap şi până-n picioare

Ea este o floare

Care ca focu-nfloreşte.

Buzele ei rumenite de vânt

Sădesc în aer miresme,

Care stârneşte furtuna în soare,

Ea mă învaţă cum se greşeşte

Trăind zi de zi pe pământ.

 ***

NEMURIRE

***

Aşi vrea să ştiu c-ai să taci

Şi n-ai să dezvălui cum te prefaci

Într-o ciută prin crâng de cuvinte

Lunecând printre poftele sfinte.

 *

Du-mă, de poţi, prin livezi

Pe care în ochii mei tu le vezi

Şi-acolo pe-o pală de fân

Eu voi fi un tânăr bătrân.

 ***

TERŢINE DE DRAGOSTE

 ***

Cununi de săruturi

Azi noapte ne-am pus.

Greul lor aur ne-a îmbătat.

 *

Aşternutul dorinţei

A-nflorit în extaz.

În alba lui iasomie-am plutit.

 *

Fragi daţi în pârgă,

Ca-n miezul de vară

De pe buzele tale am cules.

 *

Sânii tăi

Mi-au rotunjit palmele

Aidoma gutuilor, toamna.

 *

Gura ta

Strivea o mireasmă

De busuioc infocat.

*

Dragostea ta

Mă făcuse să uit

Cât de fidelă e moartea.

 ***

MIERE

 ***

De ce mă vrei?

M-ai întrebat.

Pe buzele tale

Erau polen şi nectar.

Nevăzute albine

Îţi desenau pe buze o inimă.

De ce mă vrei?

M-ai întrebat.

Nevăzute albine

Se trudeau să poarte prin aer

Tremurul inimii tale.

—————————

 

Baki YMERI

Bucureşti

25 august 2015