TREZIŢI-VĂ, PIETRE!
***
Treziţi-vă, zei,
Şi frumoase femei,
Şi bărbaţi plini de griji,
Şi voi, pietre,
Şi întrebaţi-mă
Despre Câmpia Mierlei
Şi despre munţii
Care vor muri
Cu copii noştri în braţe!
***
PERLA POETULUI
***
Eşti ca boara cea uşoară
Ca o poftă legănată
La un piept de dumnişoară.
Eşti, oricând, ca niciodată.
Niciodată nu ştii când
Eşti ca pasărea furată
De văzduhuri pe pâmânt.
Eşti aripa care-n ceruri
Lasă-n urma ei un rand
Din poemul care zboară.
***
EROTICĂ
***
Cum să te laud, Femeie
Când te alinţi pe divan
Te răsuceşti ca o cheie
Şi te-apleci ca un lan
Şi te-arunci în oglindă
Şi te-neci tot mai goală
Şi nu-i nimeni să-ţi prindă
În agrafa din poală
Părul tău greu ca o beznă
Tremurând lăngă gleznă.
***
SĂRUTUL
***
Spune-mi, armâno,
Maică-ta cu ce te-a alăptat,
În ce odai te-a încuiat
De miroşi atât de frumos
A trup legănat
Şi a pustii mângâieri?
De unde furi oare pofta
Pe care ţi-o simt
Pe sânul amar sărutat
De norul descopciat
La cămaşa lui de bumbac?
*
Buzele tale sunt fragi?
Vai, armâno,
La amiază când a fulgerat,
De la fulger s-au înmiresmat.
***
SUFLETUL VERII
***
Hai să privim în amurg
Disperarea
Şi marea-n ruină,
Pădurea care şi-a apus
Cununea de crengi.
De câte ori ne-npăcăm,
Suntem mai aproape de Dumnezeu.
Hai, vino în sufletul verii –
Vom fi
Precum doi inşi
Aplecaţi tare departe
Şi adormiţi…
***
DARURI
***
Dumnezeu îi dăruieşte femeii
Ceva sfânt
Care să-i aducă belşug.
Diavolul uneori trage foloase:
Strâmbă raza
Care-i luminează
Oglinda.
***
LA CAPĂTUL LUMII
***
O comoară se-ascunde
La capătul lumii.
De mii de ani
Stă acolo şi-aşteaptă
S-o lovească
Un fulger
Nemuritor.
***
DIALOG NAIV
***
Câţi ani ai porumbiţo?
Un stol, un stol, un stol!
Mi-e frică să-ţi spun!
De când gângureşti porumbiţo?
De când îngerul a ţipat ruşinat!
***
ATÂT DE DULCE
***
Atât de dulce
Încât
Buzele tale
Pun două amprente
Cu zmeuri de miere
Pe buzele mele.
***
MURMUR
***
Cu sufletul pe buze
Trebuie să fie fiinţa
Sau buzele să caute
Sufletu-acela
Care fuge de ele
Ori sufletul să afle
Buzele-acelea
Care să spună :
Stai liniştit,
Noi murmurăm pentru tine !
***
BUZE ÎNFLORITE
***
Floare tăcută erai –
Florile mor dacă tac!
Lujerul tău de multă vreme ştia
Cum buzele mele repetau sărutările:
Până şi ele ameţeau
Când înfloreai.
*
Floare tăcuta erai –
Simţeam lipsa ta
Chiar şi atunci când dragostea ta
Din nou se-închidea în boboc
Şi venea clipa aceea
De care ne temeam amândoi.
***
FRICĂ
***
La cincisprezece ani
Furi primele mere –
În sâni le ascunzi.
Bagă vecinii de seamă.
La şaptesprezece ani
Văd şi eu
Că ţii ascunsă în sân
Privirea vecinilor.
La optesprezece ani
Mergi la piaţă :
Nu vinzi acolo nimic,
Dar te întorci bogată acasă.
Bogăţia ta aspră
Ne umple de frică.
***
CÂNTEC NAIV
***
Când pe trupu-ţi
Setos ca o plajă
Arsă de secetă
Se pune miza cea mare
Anii, casa şi averile toate
Cum să mai pot ajunge la tine
Gingăşie care în sânu-ţi ascunzi
Fructe divine
***
AŞTERNUT PURPURIU
***
Ieri ai fost ca mierea de dulce,
Şi azi-noapte – îmi şopteai
Dintr-o dorinţă de fericire în doi
Să dăm trecutului foc.
Îmi şopteai
Câte-n lună şi-n stele
Neştiuţi că
Orbiţi de iubire
Murmurându-ne
Sufletul ni se poate umbri.
De ieri
Trei mii de ani au trecut.
Când ne vom trezi, cine ştie
Dacă vom mai putea să ne-ntoarcem
În acel aşternut purpuriu.
***
SECUNDĂ
***
Trupul tău
Miroase a crâng de salcâmi
Brusc înflorit.
Pe buzele tale
Domnul pune,
La fiece adiere
Fragi de munte.
Tu treci şi eu simt
Cum cerul se prăbuşeşte
Peste-amândoi.
***
IZVORUL TĂMÂDUIRII
***
Ascunde-mă de timp
La sânul tău.
Păstrează-mă
Sub pleoapa
Dorinţelor tale.
Deschide-ţi irisul,
Strigă-mă-n şoaptă:
*
Vino să mă lecuieşti,
Dezbracă-te în ape curgătoare
Şi rămâi, frumuseţe!
***
FLOAREA RUŞINII
***
De la mine la tine,
Sunt doi paşi de ruşine.
De la tine la mine
Nu mai e nici ruşine,
Nu mai e nici cărare,
Nu mai este nici vale,
Nici deal,
Doar aşternut ireal.
***
ÎNGER
***
Cu tine pot să zbor
Şi să cobor
Prefacând Pământul
Într-un rug al iubirii.
*
Nimic nu respiră
Fără buzele tale.
Sufletul tău de copil
Îmblânzeşte vicleniile
Celor mulţi.
***
DIALOG ÎMPRUMUTAT
***
Duc o viaţă luminată de amante
Când umbra intră în groata de diamante
Cum trebuie să fie o femeie serioasă
Mă-ntreabă o muză curioasă
Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant
Credeam că aceea e o femeie adulteră
Femeia adulteră are soţ şi mai mulţi amanţi
Credeam că aceea e o femeie uşoară
Femeia uşoară are doar amanţi
Credeam că aceea e o femeie pierdută
Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant
Credeam că aceea e o femeie singură
Femeia singură e aceea care are doar soţ
***
IDEI NECOAPTE
***
Dispare fericirea absolută
Şi fericirea simplă dispare
Când eros falsifică sentimentele.
Dacă lipseşte vârtejul pasiunii
Înflăcărarea inspiraţiei dispare
Precum gunoaiele pământului
Pe zăpada marginilor de şanţ.
***
LA DOLCE VITA
***
Locuiesc într-o ţară unde într-o zi
Îmbătrâneşti cât într-o mie de ani.
Locuiesc într-un oraş
Unde un om îmi spune senin
Tu te culci şi te scoli
Cu femeia mea în gând,
Adăugând:
Vorbeşte cu olteanca ta!
Locuiesc într-o casă
Care se-nvârteşte în jurul soarelui
Unde cuvintele sunt fete intacte şi fragede
Care explodează în inima Raiului.
***
MOTTO
***
Ce forma au dorinţele tale
Ce aprind focul sentimentelor
În lumea nebuniei?
Cine ne poate scoate din criza
Dorinţelor nebune
Care te aruncă
În cel de al nouălea cer?
***
CONTRAST
***
Tu nu ştii
Să fii recunoscătaoare!
Oricât ţi-aş da
Nu capăt nimic altceva
Decât nectarul buzelor tale
Care mă-nfloresc.
Ce vrei de la mine,
De ce nu ştii cerşi,
Te-ntreb când nu ceri.
***
DORINŢA
***
De ce mă vrei, te-ntreb.
Te vreau pentru un lucru
Fiindcă eşti Poet
Iar eu sunt Muza ta
Care arde mocnit ca focul,
Ca o comoară sfântă
Compusă din buze
Lumea ia formă de buze
Buzele mele cerşesc
Cerul iubirii infinite.
***
SĂRUT
***
Prima oară, prima oară
Erai pui de caprioară
Miroseai a domnişoară
Mai încolo, către seară
Erai zână
Când la margine de lună
Un cercel se furişa
Cu un zâmbet în fântână.
***
CIREŞE DE MAI
***
Tu eşti ceaţa care mângâie
Ca o pisică
Trupul unui cireş înflorit.
Lumina ta într-o zi
Îşi înceteşte puterile
Şi-n pom,
Într-o noapte,
Se aprind mici boabe de foc
Ţinute de îngeri la sân.
***
VECHI CÂNTEC DE DRAGOSTE
***
Dunărea e foarte tulbure şi rece,
Tu eşti foarte frumoasă şi caldă.
Dacă printre mâinile mele ai trece,
Cămaşa mi-ar prinde să ardă.
*
Dunărea bice de gheaţă îndură.
Tu eşti arşiţa în floare –
Doar ochiul meu e măsură
Bobocului coapselor tale.
*
Dunărea tot vine şi trece.
Ca smirna tu arzi cu miresme –
Cămaşa mea rămâne mai rece;
O piatră m-aţine de glezne.
***
CÂNTEC UITAT
***
Dacă femeia nu-e frumoasă,
Ea mai că vrea
Şi mai că îi pasă
Să fie un pic mai frumoasă.
*
Dacă femeia este frumoasă,
Ea mai nu vrea
Şi mai se lasă
Să fie şi mai frumoasă.
***
CÂNTEC DE DRAGOSTE
***
Zilnic mă uit cum mă uiţi.
Zilnic te caut ca să mă cauţi.
Uneori înţeleg:
Tăcerea tace.
*
Vino mâine spre seară,
Te aştept de cu zori!
***
DIALOG
***
El:
Ce ai vrea mai întăi
Să mâncăm
Sau să ne iubim?
*
Ea:
Cum vrei tu
Iar apoi vom mânca!
***
PREGĂTIRI PENTRU UN DISCURS
***
Ce vrei să fac mai întâi?
Să scriu despre tine
Sau să-mi pregătesc
Cu vinovăţie discursul
Despre importanţa
Aşternutului meu
Prin care
Mi-am îmbogăţit
Tezaurul limbii?
***
MINCIUNI DE DRAGOSTE
***
Mai ţii minte când ne-am întălnit?
– Da!
Mai ţii minte cum ne-am iubit?
– Da!
Mai ţii minte când te-am întrebat
De ce eşti atât de fierbinte?
– Da!
Mai ţii minte
Dacă ai fost vreodată cu minte?
– Da: pe când nu mă născusem
Şi chiar mai înainte!
***
PSIHI MU
***
Doamne,
Ce bărbaţi sunt aceia
Care găsesc mângâiere mai sfântă
În vâltoarea paharului
Decât între buzele unei femei?
*
O, psihi mu!
Sufleţelul meu!,
Inimioară,
Îngeraşule,
Viaţa devine o gară
În care Venus din Milo
(Cea fără braţe!)
Nu poate să-ţi care
Bagajele.
*
O, Doamne!
Ce bărbaţi sunt aceia
Care nu dau
O mâna de ajutor?
***
STARE DE TAINĂ
***
Când şi când mama, oftând,
Rostea în limba română un dor
Arnăutul de tata îi răspundea
Auzi
Te iubesc în limba română!
*
Tata, din vreme în vreme,
Certându-se cu toate necazurile
Istoriei şi ale durerii,
Îi dăruia mamei mele o lacrimă.
*
Astfel, din iubire şi lacrimă
Părinţii m-au zămislit
În această uimire
Din care şi eu gust
Toata iubirea
Acestor cuvinte
Crâncene de dulci
Ale limbii române.
***
MEDITAŢIE
***
Cine oare a zis
Că rugăciunea nu-i
Sfântă cântare a Logosului,
Linişte a amurgului
Şi a clarităţii mentale?
Cine oare a zis
Că trecutul este un cadavru,
Prezentul o mare minciună
Iar viitorul o-nchipuire?
Cine oare a zis
Că timpul nu există
Şi că el totuşi
Ne va înghiţi?
*
Cine oare a zis
Că forma e goală
Şi golul e forma
Iar cel mai bun viitor
E prezentul?
*
Alături de Floarea însângerată
Eu cresc arzând.
***
GÂNDURI
***
Vrăjit pare totul
În turnul acesta:
Odăi fermecate,
Cuvinte fermecate,
Fermecătoare fete
Pe care încă nu
Le cunosc.
*
Cred că ele sunt
Ca şi florile vrăjite,
Muşcate de iubire
Şi gustul nerăbdării
De a se alinta.
*
Totul pare vrăjit
În turnul acesta:
Până şi havuzul din curte
Şuşoteşte
În versuri de dragoste.
*
Vrăjit pare totul
În turnul acesta:
Până, şi eu, care
Nu ştiam prea bine
De unde
Poate să-nceapă dezastrul,
Mă lăcomesc să rămân.
***
PARADIS
***
Din bogăţiile de odinioară,
După trei mii de ani
Ţi-au rămas
Numai arta iubirii,
Poetica sufletului.
Din manufacturile zilelor
Acum şi ochiul şi gura
Ţi-s doar un fragment
Rătăcit
Într-un colţ de muzeu –
Epitaf împietrit.
***
DESPRE ÎNGER
***
De unde vine acest înger
Care îmi bate la poartă?
Două mari aripi
Duce în spate
Şi mă-ntreabă
Dacă nu-s şi eu înger!
Îi arăt, disperat,
Că eu nu am aripi
Iar el, parcă atât aşteăta:
Nu-ţi fie teamă, îmi spune
Aşezându-mi pe umeri
Cele două aripi
Şi îndemnându-mă
Să mergem împreunmă
Lumină din lumină.
***
RĂMAS BUN, LENEŞ TIMP !
***
Cât oare voi mai alerga
După frumuseţea aceasta
De cireaşă amară
Ce tace m-biindu-te
Si apoi
Pe sine se părăseşte?!
***
ÎN SFERA UMBRELOR LUMINOASE
***
A ruginit şi frunza respiraţiei
Şi sfera umbrelor luminoase
Uite cum se clatină stelele
În pomul celest
Buzele mele pe sânii tăi
Pun peceţi
Ei au gustul de strugure copt
Pe o colină dumnezeiască
Un foşnet de frunze
Alunecă împreună cu noi
În uriaşul extaz
Al planetei
Ce priveşte spre cer
***
FLOARE
***
Din cap şi până-n picioare
Ea este o floare
Care ca focu-nfloreşte.
Buzele ei rumenite de vânt
Sădesc în aer miresme,
Care stârneşte furtuna în soare,
Ea mă învaţă cum se greşeşte
Trăind zi de zi pe pământ.
***
NEMURIRE
***
Aşi vrea să ştiu c-ai să taci
Şi n-ai să dezvălui cum te prefaci
Într-o ciută prin crâng de cuvinte
Lunecând printre poftele sfinte.
*
Du-mă, de poţi, prin livezi
Pe care în ochii mei tu le vezi
Şi-acolo pe-o pală de fân
Eu voi fi un tânăr bătrân.
***
TERŢINE DE DRAGOSTE
***
Cununi de săruturi
Azi noapte ne-am pus.
Greul lor aur ne-a îmbătat.
*
Aşternutul dorinţei
A-nflorit în extaz.
În alba lui iasomie-am plutit.
*
Fragi daţi în pârgă,
Ca-n miezul de vară
De pe buzele tale am cules.
*
Sânii tăi
Mi-au rotunjit palmele
Aidoma gutuilor, toamna.
*
Gura ta
Strivea o mireasmă
De busuioc infocat.
*
Dragostea ta
Mă făcuse să uit
Cât de fidelă e moartea.
***
MIERE
***
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Pe buzele tale
Erau polen şi nectar.
Nevăzute albine
Îţi desenau pe buze o inimă.
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Nevăzute albine
Se trudeau să poarte prin aer
Tremurul inimii tale.
—————————
