Sergiu GĂBUREAC

Abia acum, când marcăm Anul European, Internaţional sau Mondial al Voluntariatului, mă găsesc, eu, Sergiu Găbureac, să spun că o viaţă întreagă de BIBLIOTECAR PUBLIC m-am bazat pe voluntari. Mult timp nici nu am ştiut că aşa se chemau acei semeni care mă ajutau să derulez diverse proiecte culturale.

A trebuit să vină iar Europa, americanii (prin dragul nostru Paul Baran),  să afle ce mai făceam noi prin biblioteca publică românească. Aşa cum unii cauta să ne înveţe noi servicii de bibliotecă, care în multe biblioteci publice se practicau încă de dinaintea primului Război mondial.

Ura! Am găsit limba română pe acest laptop de voiaj!

Ştiam, de la Grigore Moisil, că nu calculatorul e idiot!

Să continuăm.

După cum spuneam, serviciile de bibliotecă nu s-au prea schimbat în cei 2600 de ani de la apariţia primei biblioteci publice în actualul program Homo sapiens. S-au schimbat mult tehnologiile, tipurile de suport pentru informaţii, dar asta  e o altă problemă. Ceea ce nu prea avem noi, în România, sunt spaţiile pentru BIBLIOTECĂ PUBLICĂ, una dintre cele mai importante instituţii civilizatoare ale unei comunităţii, dacă nu cea mai importantă! A început, unul, numit Spiru Haret, un program de construire de biblioteci, dar l-au mâncat grupurile de interese!

Aveţi marea şansă să vă aflaţi, în acest moment, la Baia Mare, într-una din cele opt-nouă biblioteci publice construite în România, de când există România! Nu de statul român, cum ar fi fost firesc, ci de comunitatea locală judeţeană, la presiunea unui om de toată isprava, prietenul nostru, Theodor Ardelean (Directorul Bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare n.r.). Fără îndoială, că în Maramureş, există oameni inteligenţi, aleşi locali, care sunt cu adevărat, în slujba semenilor lor. Să ne amintim marile tradiţii culturale ale Maramureşului (mulţi nu ştiu că în evul mediu, Maramureşul era cât pe-aci să fie încă o ţară românească independentă) şi este suficient pentru a afla cum a fost posibilă realizarea unei asemenea construcţii la standarde mondiale. Au fost, cu siguranţă, în realizarea unui asemenea poiect ambiţios mulţi voluntari. Bravo maramureşenilor!

*

De fapt, întreaga noastră activitate biblioteconomică se bazează pe voluntariat. De la utilizatorii, care vin în mod voluntar la bibliotecă publică, care restituie voluntar documentele, împrumutate în mod voluntar, până la cei care ne ajută, tot în mod voluntar, în organizarea şi derularea proiectelor noastre culturale (dezbateri, mese rotunde, simpozioane, cursuri de toate genurile: iniţiere în limbi străine, iniţiere în teatru, muzică, clubul cinefililor, navigarea în opt paşi pe internet [la unele filiiale am ajuns la peste 20 de serii de absolvenţi, în special promoţii de seniori (60 şi peste 70 de ani)], organizare de biblioteci ş.a.m.d.

Ei sunt vip-urile comunităţii: educatori, învăţători, profesori, preoţi, medici, actori, academicieni,  poliţişti, sportivi de performanţă, ingineri, plasticieni, scriitori, specialişti în IT sau elevi isteţi, conducători de cenacluri, preşedinţi de asociaţii, fundaţii, societăţi ştiinţifice, comerciale ş.a.m.d.

Cu siguranţă, colegul meu, Horia, o să vă prezinte, prin reportajul realizat (vezi  www.bibliotecametropolitana.ro), câteva dintre preocupările noastre, ultimul târg de voluntariat fiind o reală surpriză pentru comunitatea de ong-uri bucureştene.

Ultimii voluntari pe această listă sunt bibliotecarii publici, cu salarii, care, în lumea civilizată, pot fi considerate doar mici stimulente [bibliotecarii publici români fiind cras discriminaţi faţă de alţi bibliotecari români (vezi comparaţia cu angajaţii Bibliotecii Naţionale a României sau cu unele biblioteci specializate, care nici nu au contacte atât de puternice şi stresante cu membrii comunităţii)].

Cei mai mulţi îşi fac cu dragoste şi profesionalism meseria, uneori în condiţii deloc de invidiat, deseori în spaţii mai mult decât meschine şi insalubre. Curând voi ieşi din sistem. Pot afirma că am avut o mare şansă să practic o meserie atât de plăcută, deloc uşoară. Am fost în dialog cu zeci de mii (mai nou şi pe internet: mail, facebook, twiter, diverse bloguri) de oameni de toate condiţiile, din toate categoriile sociale. Nu exagerez deloc. Se paote verifica. Au ăştia un sistem de control!?!

Nimic nu este mai plăcut, în meseria noastră,  ca atunci când vine semenul tău să găsească o soluţie la problema care îl frământa şi tu să-i dai o rezolvare. Se uită la tine ca la o minune. Am avut asemenea momente de maximă satisfacţie în viaţa mea de bibliotecar public.

Să vă amintiţi permanent că am avut înaintaşi celebri: Demetrios din Phalera,  Euclid, Plotin, Galen,  Arhimede, Philo, Ptolomeu,  Erathostene, Strabon, Teocritus, Herodot… pe care lumea îi ştie că specializaţi doar într-un anumit domenii, dar ei la bază au fost bibliotecari publici. Adică oameni cu o pregătire enciclopedică. Ceea ce se capătă în timp. În mult timp. Am mai spus un agent SRI, spre exemplu, se formează mult mai ușor decât un bibliotecar public. Oricând putem dovedi acest lucru.

Practicăm o meserie care a jucat un rol capital în stocarea, conservarea şi răspândirea informaţiilor şi cunoştinţelor umanităţii. Marii bibliotecari au jucat un rol important  în manipularea marilor conducători ai lumii şi, de ce să nu recunoaştem și noi facem deseori acest lucuru cu mulți dintre cei care apelează la serviciile noastre!

Nu de puţine ori chiar în interes personal. Lichele au fost şi sunt şi în rândul nostru. Ele se văd de la distanţă. După maşină, după vilă, casă de vacanţă etc.

Nu asemenea modele bibloteconomice româneşti trebuie urmate, ci oameni de tipul: Onuc, Florica Pop, Teo Ardelean, Doina Popa  (ca să dau doar câteva nume actuale), oameni care ard pentru bibliotecă publică românească. E timpul să amintim de Gheorghe Popescu, care a format sute şi sute de bibliotecari, G. T. Kirileanu, bibliotecar şi om de taină al regalităţii româneşti, Zamfir de la Constanţa, Oprea de la Galaţi, Pop Tamaş de la Mureş, Lupu, Traian Brad de la Cluj, Păpurică, Voinescu şi mulţi, mulţi alţii. Mari anonimi şi civilizatori ai comunității unde s-au dedicat acestei meserii cu tot sufletul. Ei nu au venit la BIBLIOTECĂ împinşi de cineva sau că nu aveau unde lucra, ci BIBLIOTECĂ PUBLICĂ i-a ales pe ei!

În concluzie, fără voluntari, mai toate instituţiile civilizatoare ale unei comunităţi de oriunde de pe planetă, nu au cum să-şi îndeplinescă nobila misiune de a fi în slujba semenilor misiunea în a-i ajuta şi a le uşura existenţa.

Sergiu GĂBUREAC

Bibliotecar public

Biblioteca Metropolitană Bucureşti

Membru ANBPR

Membru ABIDOR

11 mai 2011

N.B. Mesajul a fost transmis, la Baia Mare, cu prilejul Conferinţei Naționale a ANBPR. La sugestia mai multor colegi din țară îl fac public. Poate, poate unele autorităţi vor înțelege ceva. Să meargă la Baia Mare, la Cluj-Napoca, la Sibiu, la Pitești, la Râmnicu Vâlcea, la Piatra-Neamţ, la Constanța… şi să vadă ce înseamnă o bibliotecă publică românească apropiată, cât de cât, de standardele lumii civilizate. Și mai ales să înţeleagă că nu este un loc de petrecere a timpului liber, cum cred mai toţi analfabeții timpurilor noastre. (gsm)

Sergiu GĂBUREAC

BIBLIOTECA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI

Serviciul DEZVOLTARE SERVICII PUBLICE.

EVALUARE PROSPECTIVĂ. MARKETING.

Sectorul 1: Str. Tache Ionescu, 4

010354 BUCUREŞTI – 22

Ţel. /fax 04 021 316.83.00;

04 021 539.65.00; 0752 97.51.30

www.bibliotecametropolitana.ro