ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA

 *****

rouă, aripi de vânt

adieri de şoapete

trei degete ating muntele

cheia sufletului se roteşte în zăvorul de foc

Altarul se deschide

platoul se adânceşte în zare

Telegarul alb

fiecare piatră vorbeşte. Salvare

Puntea,

ceas de taina

Preotul murmură

Norul alb învăluie Sfinxul

O lacrimă de cer

Clipăîn abis

Zalmoxis

munţii freamată

Călăreţul în alb

pe un cal alb se pierde în zarea unei clipe

Trei degete înfipte în nemurirea unui neam

Vântul tălăzuieşte cerul

Norul alb doineşte

descântec pentru ţară…

Cer şi foc, pământ şi apă

aduceţi rod pentru norod

pulberi de cer pentru grănicer

Iar în fapt de seara să se-arate

în a vieţii carte

Luminări de fapte…

 ***

ÎNTRE LUMI

 ******

Liniştea sapă adânc în fundamentul timpului

Despică firul clipei în unde şovăelnice,

Un trup încremenit

dual,

Lumină

fir între viaţă şi moarte

Coboară sau urcă

o dâră rece

Paşii sacadaţi ai unei inimi

cheamă lumina orbitoare.

Tărâmul întunericului cald

se pierde.

Strigăt de viaţă,

fericire.

Clipă incertă

dual sfâşiat de neant.

Ochi înceţoşaţi de lumină şi întuneric

Bucurie, trisţe

Duplicitare trepte spre lumină.

Mamă

Prunc

Infinit

Tată.

 ***

PUNTEA CERULUI

 *****

limbi scânteietoare se ridică

din frunzele uscate

iluziile ard clipe

de gânduri risipite

violet,

miresme suave,

din neutroni sălbatici

un Big Bang se iveşte

rătăciţi printre formule,

aşteaptă miliarde

un culegător de aştri,

bătrânul măslin

e doar o umbră călătoare

un mugur e salvarea

Blue eyes

Katharsis scară în infinit.

 ***

SĂ APRINDEM RUGUL

 *****

Beau o cană de lapte,

muls din aripa unui aisberg

aştept

răsar sloiuri de gheaţă

imensitate albă

credinţa

lumina întârzie

o şoaptă

îngheţi aşteptând…

Aprind rugul,

încet, încet simt cum lumina urcă…

cuprinde altarul de oase,

se strecoară prin vene

pătrunde în lăcaşul sacru

totul arde

magnifică clipă

roiuri de stele, izvor de lumină

un cuvânt…

rugăciune…

 ***

Camelia TRIPON

Târgu Mureş

10 iulie 2012