S-a născut la 29 decembrie 1843 la Neuwied, Germania. Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied era numele sub care a venit pe lume cea care a fost Regina ­Elisabeta a României, cea dintâi regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen.

Elisabeth a avut parte de o edu­­caţie deosebită, ca în toa­te fa­mi­liile bo­ga­te din vatra ger­ma­nă. A învăţat lim­bile en­gle­ză, franceză, italiană, sue­de­ză, iar mai apoi şi limba po­po­ru­lui care o va adop­­­­­ta, româna. Adevă­rată fiică a Ri­nu­lui, cunoscut pentru legendele sale tul­­burătoare, dar şi fiica fascinantei pă­­duri Monrepos, prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se că­să­tori cu Karl von Hohenzollern, care a gu­vernat sub numele de Carol I de Ro­mânia. Înaintea Reginei Maria, Elisa­be­ta avea să înfiinţeze în timpul răz­bo­iului din 1877 spitale, servicii de am­­­bulanţă şi îngrijire, procurând me­dicamente pentru răniţi. Avea să de­pu­nă eforturi energice în sprijinirea artelor şi a so­cietăţii filantropice, astfel încurajând doamnele din înalta so­cietate să aibă un rol activ în strân­gerea de fonduri şi în gestionarea ac­telor caritabile. După Războiul de In­dependenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881, iar Elisabeta a devenit prima Regină de România.

Ocrotitoare
Societatea Regina Elisabeta, fondată în 1893, a tratat gratuit peste 17.000 de pacienţi pe an şi a distribuit medicamente gratuite familiilor să­ra­ce. De la iniţiativa reginei de a identifica potenţialul meşteşugurilor ro­mâ­neşti a plecat ideea înveş­mântării în portul naţional româ­nesc, dându-i astfel acestuia valoare socială. Caste­lul regal de la Sinaia devenise un centru de meşteşuguri naţionale. De ase­menea, regina şi-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse, sprijinind artiştii în devenire cum ar fi George Enescu, Elena Văcă­rescu, pictorul Nicolae Grigorescu şi poe­tul Vasile Alecsandri. Poetă şi pro­za­toare, admiratoare a poetului ro­mân Mihai Eminescu, regina l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani, dar poetul a refuzat să ridice premiul.
Pseudonimul său literar era Carmen Sylva, care tradus din limba la­tină înseamnă „Cântecul pădurii”. A fost supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, ro­ma­ne, lucrări cu caracter memo­rialistic. Castelul Peleş era preferat de regină pentru odihnă şi inspiraţie.

Durere
Prin­ţesa Maria a fost unicul copil al cu­plului princiar şi s-a născut la sfâr­şitul verii anului 1871. Botezată la bise­rica de la Cotroceni, fetiţa era fru­moa­să şi precoce, luminând sufletele pă­rin­ţilor. La 24 martie 1874 se îm­bol­nă­veş­te de scar­­­­latină şi în zorii lui 28 mar­tie plea­­că spre ceruri. Mica prin­ţesă a fost în­gro­pată în grădina Pala­tu­­lui Co­tro­ceni, pe cruce având scris ver­setul: „Nu plân­geţi, căci nu e moar­tă, ci nu­mai adormită”. Vasile Alecsandri o în­deam­nă pe Regina poetă să-şi reia pa­siunea. Scrie proze: „Po­veştile Pe­le­şu­lui” (1882 şi 1883), „Cu­ge­tările unei Re­gine” (1882), „Robia Pe­leşului” (1888), „Meş­­terul Manole” (1892), „Po­veştile unei regine” (1901), „Crăciu­nu­rile unei Regine” (1905) şi poezii: „Ri­nul meu” (1884), „Monorepos” (1884), „Patria” (1891), „Cântecele de mare” (1891).

Elisabeta se număra printre fe­meile şi feţele încoronate ale Eu­ro­pei care fumau, într-o perioadă în care obiceiul nu era asociat sexului frumos, ci dimpotrivă. Popularitatea Re­ginei Elisabeta a României în Eu­ropa este mai mult ca sigur greu de imaginat în zilele noastre. Deoa­rece nu­me­le său era pe buzele tuturor, iar ziarele şi anumite cercuri literare o aveau me­­­reu în centrul atenţiei, în 1884, Eli­sabeta a Austriei, cunoscută sub nu­mele de Sissi, a dorit foarte mult să o cunoască pe Regina Elisabeta a Româ­niei. O relaţie specială le-a unit pe cele două Elisabete, însă corespondenţa dintre cele două ca­pete încoronate a rămas de negăsit până astăzi, pier­zân­du-se undeva prin negurile istoriei.

Eugen Wolbe, secretarul Regelui Ferdinand de Ro­mâ­nia, citase mai multe dintre aceste scri­sori în biografia sa despre Carmen Sylva. Biografii Elisabetei de Austro-Ungaria, contele Corty şi Bri­gitte Ha­man n-au preluat ulterior de­cât fragmente extrase din scrisorile tipărite de Wolbe şi recent din Jur­nalul în versuri al lui Sissi. Când Carol I a închis ochii, în 1914, Regina s-a tre­zit singură. În iarna lui 1915-1916 dor­mea în apartamentele reci, neîn­căl­zi­te şi din acest motiv a făcut congestie pul­mo­nară şi la data de 18 februarie trece în veşnicie. Este în­mor­mântată alături de soţul său, Re­gele Carol I, la Curtea de Argeş şi aici au fost aduse şi osemintele micii prin­ţese Maria. Cripta de piatră a unit pentru eternitate bărbatul, soţia şi singurul lor copil.

Luciri alpine
Fusese stânca mângâiată/ De soare ’ntreaga zi,/ Şi de-a lui raze ­alintată,/ pân’ ce’n apus pieri.// ­Minune-i dar, c’apoi resfâns-a/ Lumini în jurul ei?/ Măcar că-i piatră, -a ars şi dânsa/ în focul dragostei!// Şi dă pământului – sfioasă,/ Încet, dulcele foc,/ Visând, şi tristă, şi voioasă-/ L’al său trecut noroc!// Şi dă pământului încet,/ Sfios, dulcele foc,/ Visând cu drag şi cu regret,/ L’al seu noroc!(Carmen Sylva)

SURSA: http://www.jurnalul.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…